„Unirea Mică“ celebrată aşa cum se cuvine la Reghin

25 ianuarie 2011

24 ianuarie 2011 a fost ziua în care reghinenii au sărbătorit cu mult fast şi onoare cei 152 de ani de la Unirea Principatelor Române din 1859, numită şi „Mica Unire”, reghinenii demonstrând, încă o dată, că istoria este la ea acasă, că apelativul de „Oraşul Viorilor” nu a fost atribuit la voia întâmplării şi indiferent de momentele istorice marcate, cuvintele sunt de prisos. Luni, o zi obişnuită dar plină de emoţia evenimentului, de forfota din spatele cortinei, de oamnei şi copii, de şoapte, de plăcută agitaţie, de costume viu colorate, de instumente muzicale aşezate într-o ordine prestabilită, de martori fără măşti şi de personalităţi locale, de oameni simpli, cu toţi au venit să omagieze, un fapt, un om istoric, Principele Cuza şi voinţa naţională de reîntregire a vechilor provincii româneşti.
După alocuţiunea introductivă, a primarului municipiului Reghin, ing. Nagy András despre importanţa internaţională a Unirii Principatelor Române şi după lecţia de istorie a cunoscutului profesor al Grupului Şcolar „Lucian Blaga” Sabin Urzică, cei prezenţi au rememorat fapte şi oameni politici care au ştiut să profite de conjunctura istorică, pe de o parte a războiului Crimeei din 1853 şi pe de altă parte de interesele politice ale marilor puteri europene din europa.
Programul a continuat cu recitaluri artistice, coregrafice susţinute de deja renumitele orchestre ale Şcoalii de Muzică, îndrumate de profesorii, director Diana Stoica şi Ioan Hojbotă, de Taraful Casei de Cultură „Dr. Eugen Nicoară”, coordonată muzical de domnul director Ioan Conţiu şi de Dan Fülöp, la fel publicul reghinean a fost fascinat de tinerii ansamblului de dansuri populare a Casei de Cultură „George Enescu”, instructor Valerica Frandăş, de deja consacraţii solişti vocali Cristian Pomohaci şi Răzvan Năstăsescu, de tineri solişti locali Mihaela Pop, Floriana Oprea, Dan Ştefan, Viorel Spânu, Alexandra Crişan, Cristina Fărcaş, Maria Grama, Cosmin Cotârlă, care fără tracul primului concert mai important din cariera lor de rapsozi populari, au încântat auditoriul şi au demonstrat că multiculturalitatea muzicală şi dansul fac parte din viaţa de zi cu zi a urbei şi a locuitorilor săi.
Sala devenită neîncăpătoare, spaţiile laterale rezervate accesului de intrare, ieşire erau ticsite de oameni de toate vârstele, care mai norocoşi, care mai putin norocoşi în a primi un scaun, şi a sta în faţă, dar toată lumea era vrăjită de atmosfera creată. Aceştia au dat curs tuturor momentelor, manifestându-se vulcanic prin aplauzele oferite artiştilor şi nu numai.
Reghinul este poate printre puţinele locaţii din ţară unde conştiinţa şi datoria morală a locului te pune în faţa faptului împlinit, de a participa ca martor prezent la toate eveniemntele cu impact puternic naţional şi local. Reghinul este locul unde cu adevărat oamenii de cultură îşi fac cu adevărat datoria şi asta se vede. Avem tineri talentaţi şi instructori cu o bogată cunoştinţă didactică, dornici de afirmare şi consacrare, ce merită promovaţi şi orientaţi spre artă, spre cultură spre frumos.
Seara a continuat cu recitalul doamnei director a Casei de Cultură „George Enescu” Sorina Bloj, figură marcantă a căntecului, prezenţă permanentă a manifestărilor organizate şi coorganizator alături de neobositul Ioan Conţiu.
Da, doresc sa elogiez aceşti activiştii şi promotori ai culturii reghinene, doresc să menţionez implicarea şi profesionalismul lor, motivarea şi promovarea tinerilor artişti, organizarea în municipiu şi nu numai, de spectacole cu caracter educativ, dezvoltând conştiinţa naţională, care şi se poate spune că aceasta nu lipseşte. Dovadă ziua de ieri, care a scos din case, din anonimat români, maghiari, saşi şi rromi, care au dat curs invitaţiei, sau s-au aflat din pură întâmplare în Centrul Municipiului, şi-au întins braţele şi-au dat „Mână cu mână”, au dansat pe acordurile Fanferei, care prin prezenţă a dat o conotaţie şi mai oficială evenimentului Unirii Principatelor.
Concluzia este că trebuie să vorbim mereu de trecut, că trecutul e în noi, şi trebuie să fim conştienţi de valoarea faptelor istorice şi de promotorii lor, să vedem realitatea şi conjunctura care a favorizat un anume moment, să fim în stare să întindem braţele şi să ne bucurăm de viaţă, să respectăm istoria şi numele nostru de Români.