Deductibilitatea cheltuielilor pentru transportul angajaţilor

Firmele nu pot deduce nici în 2011 cheltuielile privind combustibilul pentru autoturisme nici la calculul impozitului pe profit sau al venitului net din activităţi independente, nici din punct de vedere al TVA. Guvernul a extins până la sfârşitul anului 2011 valabilitatea acestei prevederi, introduse începând cu 1 mai 2009.
Pentru majoritatea firmelor cheltuielile privind combustibilul pentru autoturisme reprezintă o pondere însemnată în total cheltuieli, de aceea nu le este indiferent dacă acestea se deduc sau nu la calculul impozitului pe profit. Practic, nedeductibilitatea lor înseamnă o creştere a fiscalităţii, întrucât, nescăzând cheltuielile cu combustibilul din veniturile impozabile, rezultă un profit impozabil mai consistent, deci un impozit mai mare de plătit la buget. De asemenea, pentru plătitorii de TVA, nedeductibilitatea din punct de vedere al TVA reprezintă o povară fiscală mai mare, întrucât TVA de plată la buget nu se diminuează cu TVA achitată la benzinărie, rezultând o sumă mai mare de plată la buget.
Conform noii modificări a Codului Fiscal, în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 inclusiv, nu sunt cheltuieli deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului, care îndeplinesc cumulativ următoarele trei condiţii: sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane; au o greutate maximă autorizată care nu depăşeşte 3.500 kg; nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului. Aşadar cheltuielile privind combustibilul vor fi deductibile dacă oricare dintre cele trei condiţii nu este îndeplinită şi sunt nedeductibile dacă sunt îndeplinite toate cele trei condiţii.
Sfatul consultantului fiscal:
Dar chiar şi în cazul în care sunt îndeplinite toate cele trei condiţii, legea prevede excepţii de la restricţia de mai sus. Astfel, sunt considerate deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv taxi, pentru închirierea către alte persoane, pentru instruirea de către şcolile de şoferi, pentru reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, maşinile utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă.
Vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, aflate în proprietatea sau în folosinţa angajatorului, reprezintă vehiculele utilizate de acesta pentru transportul angajaţilor în scopul desfăşurării activităţii economice. Transportul se poate efectua la şi de la reşedinţa angajaţilor sau locul convenit de comun acord la sediul angajatorului; la şi de la sediul angajatorului la locul în care se desfăşoară efectiv activitatea; la şi de la reşedinţa angajaţilor sau locul convenit de comun acord la locul de desfăşurare a activităţii.
Pentru a beneficia de deductibilitate, compania trebuie să demonstreze că utilizarea vehiculelor este exclusivă pe destinaţiile de mai sus. Această utilizare va rezulta din obiectul de activitate al persoanei impozabile, din faptul că persoana impozabilă are personal angajat cu calificare în domeniile prevăzute de excepţii, din foile de parcurs din care să rezulte că numai personalul calificat în aceste scopuri utilizează vehiculele în cauză, din existenţa unui acord colectiv între angajator si angajaţi prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport, precum şi din orice alte dovezi suplimentare care pot fi furnizate.
Având în vedere prevederea expresă a legii care nu permite deducerea cheltuielilor cu combustibilul pentru maşinile de transport persoane decât în cazul în care se poate dovedi utilizarea exclusivă pe categoriile exceptate, rezultă că acele vehicule care sunt parţial utilizate pentru activităţile exceptate şi parţial pentru activităţi care nu se regăsesc pe excepţiile stipulate de lege, nu vor beneficia de deducere nici din punct de vedere al impozitului pe profit, nici din punct de vedere al TVA.
Acte normative aplicabile: Art. 21 alin. (4), lit. t), pct. 1, art. 145 . alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, Pct. 49 la Titlul II Impozitul pe profit, pct. 45 la Titlul VI Taxa pe valoarea adăugată din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.