Feier Dumitru, regele jaluzelelor din Hodac

Feier Dumitru din satul Toaca este unul dintre cei mai vrednici oameni ai satului. S-a născut în 20 februarie 1942 în Toaca fiind primul copil născut, din cei patru copii ai familiei de agricultori Ana şi Zaharie. La şase ani Dumitru şi-a pierdut cel mai mic frate, la scurt timp a rămas orfan de mamă, iar în decurs de două luni a mai pierdut încă o soră. Tatăl rămas văduv cu doi copii s-a recăsătorit cu o femeie care i-a dăruit la rândul ei alţii trei copii. Cu toate aceste probleme băiatul a prins drag de şcoală şi a început să fie remarcat de profesori că are o inteligenţă aparte.

S-a căsătorit la 23 de ani

Tatăl său s-a îmbolnăvit de TBC şi nu avea decât 12 ani când acesta i-a pus coasa şi toporişca în mână şi l-a trimis la muncile câmpului de pe cele 6 hectare. La 15 ani, a rămas orfan şi de tată, s-a împărţit averea şi tânărul a rămas cu casa părinţilor săi din care erau zidite doar două camere şi ceva pământ. Dumitru a început să muncească cu ziua prin sat şi la pădure, la exploatări forestiere. Lucra ca un rob, dar în timpul liber era nelipsit de la şezători sau jocurile din sat. Aşa a cunoscut-o pe Lucreţia Floarea cu care s-a căsătorit, la 23 de ani. După ce a devenit familist a introdus curentul şi şi-a ridicat un grajd pentru că primise cadou de nuntă o vacă şi câţiva miei. Lucrând la pădure a fost nevoit să facă şi o specializare de drujbist şi a ajuns mecanic forestier. La doi ani după căsătorie s-a născut primul băiat al familiei Feier, Dumitru junior iar după alţi şase ani s-a născut cel de al doilea copil Anişoara.

Comenzi încă din 1974

Soţia sa îşi mai aducea de ţesut acasă jaluzele de la un vecin şi a deprins împreună cu soţul ei arta confecţionării de jaluzele din bumbac în timpul liber, pentru că între timp Dumitru ajunsese şef de brigadă la Ifet Reghin. Într-un concediu şi-a dat demisia de la fabrică şi s-a apucat să confecţioneze singur jaluzele. În 1974 avea deja două războaie de ţesut şi îşi strânsese o clientelă din ţară care veneau după marfă. În 1975 a construit o casă nouă, şi-a cumpărat o maşină şi crescând comenzile a fost nevoit să mai aducă forţă de lucru din sat. A deschis prima secţie de prestări servicii unde realiza cu 20 de femei până la 3.000 de mp de jaluzele, care le vindea în ţară până în 1989.

Pe cont propriu după Revoluţie

După decembrie 1989 a făcut formalităţiile pentru a înfiinţa un SRL “Buhuţa” având dosarul cu numărul 3 de înregistrare la Camera de Comerţ a Judeţului şi activitate, în confecţionarea de jaluzele, prelucarea lemnului şi comerţul. A confecţionat jaluzele până când a dispărut de pe piaţă materia primă de la Săvineşti, din acest motiv prin 1995 Dumitru a început să se profileze pe activitatea de comerţ şi în paralel cu ginerele său Cristi şi băiatul său când nu aducea marfă făcea jaluzele exterioare din PVC aplicate şi suprapuse. Din anul 2.000, a trecut din SRL pe Asociaţie Familială iar după ce a fost introdus impozitul forfetar a devenit Persoană Fizică Autorizată.

Consilier local din 2008

Astăzi se consideră un om fericit care şi-a construit o casă frumoasă pe 250 de mp în care îşi petrece frumos bătrâneţile şi i-a construit în sat o casă băiatului său i-a lăsat prin testament şi fiicei partea de avere pe care o merită. Dumitru este consilier local din anul 2008 şi la 68 de ani conduce zilnic, un Wolksvagen Caddy şi o Dacie, deţine cel mai mare magazin mixt în centrul satului în care comercializează peste o mie de produse, şi la care soţia este vânzătoare, are tot ce vrea dar spune că cea mai mare avere a sa sunt cei cinci nepoţi: Dumitru, Ana-Maria, Mădălin, Emanuel şi Maria cărora îi place să le facă toate capriciile.