Corina Puşcaş, engleză în ritm de salsa la UPM

Intrată în familia academică a Universităţii „Petru Maior” (UPM) din Târgu-Mureş în urmă cu nouă ani, Corina Puşcaş este în prezent asistent universitar doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere, catedra Filologie, Departamentul de engleză, unde una din principalele activităţi constă în ţinerea de seminarii de literatură britanică sau americană şi de cursuri practice de limba engleză. Foarte pasionată de ceea ce face, cu o filozofie de viaţă bine conturată şi extrem de ambiţioasă în proiectele pe care le are, Corina Puşcaş îmbină excelent activitatea didactică din cadrul universităţii cu dansul, hobby-ul care o eliberează de stresul cotidian.
„Profesia mea îmi dă satisfacţii enorme. Cred că nu există un context în viaţa mea care îmi oferă mai mult şansa de a fi eu însămi decât munca la catedră. Explic, demonstrez, învat eu însămi, creez, visez, mă amuz, mă preocup, mă încarc cu energie, eman energie şi  comunic foarte mult când lucrez cu studenţii”
Reporter: Vă rog să vă prezentaţi în câteva cuvinte cititorilor „Zi de zi”. Cum aţi ajuns să lucraţi la Universitatea „Petru Maior”?
Asistent univ. dr. Corina Puşcaş: Sunt absolventă a Liceului Pedagogic din Târgu-Mureş şi apoi a Universităţii „Petru Maior”, unde lucrez de nouă ani. Imediat după terminarea facultăţii timp de doi ani şi jumătate am activat ca profesor titular de limba engleză în două licee din Târgu-Mureş. Deşi meseria de dascăl îmi plăcea, în timp ce profesam în învăţământul liceal fără prea mari spreranţe într-o carieră în domeniu – motiv pentru care chiar începusem un masterat în domeniul „Munca şi Resurse Umane” la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, ca să mă ajute să mă reorientez profesional – m-am prezentat la un examen pentru postul de preparator limba engleză, la catedra de Filologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere şi am luat concursul. De atunci, muncesc aici, iniţial ca preparator, ulterior ca asistent universitar. Între timp am absolvit masteratul menţionat anterior şi am mai frecventat unul în domeniul lingvisticii şi literaturii americane. De asemenea, am făcut studiile de doctorat la Universitatea „Babeş-Bolyai”, obţinând anul trecut titlul de doctor în Filologie.
Rep.: Ce faceţi concret în cadrul UPM?
C.P.: În calitate de cadru didactic la universitate, ţin o serie de seminarii de literatură britanică sau americană şi cursuri practice de limba engleză. De exemplu, ţin un curs de dezvoltarea abilităţilor de redactare în limba engleză şi de analiză de text sau altul de engleză generală pentru studenţii care se specializează în informatica şi relaţii internaţionale. În calitate de cercetător ştiinţific în cadrul universităţii, am şansa să deţin o bursă postoctorală în cadrul proiectului POSDRU/89/1.5/S/63663, „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării postdoctorale în domeniul Comunicarea ştiinţei. Construcţie instituţională (şcoală postdoctorală) şi program de burse (CommScie)”, proiect al cărei beneficiar este Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, universitatea la care lucrez, eu fiind parteneră. Acest grant mă obligă să fiu foarte activă în cercetare: să public articole ştiinţifice, să particip la conferinţe, să efectuez o mobilitate la un institut din afara ţării, să elaborez şi depun o aplicaţie pentru obţinerea unui grant în domeniul temei mele de cercetare şi să fac o serie de activităţi de divulgare a ştiinţei pentru nespecialişti.
Rep.: Cum decurge o zi obişnuită din activitatea dumneavoastră?
C.P.: Muncesc foarte mult fiindcă activitatea de la universitate nu îmi acoperă nevoile financiare. În aceste condiţii şi pentru că îmi stă în fire să fiu activă, în afară de cursurile de la universitate, predau limba engleză şi în alte contexte profesionale: engleză de afaceri într-o companie multinaţională şi engleză pentru copii în cadrul unei şcoli de limbi. În plus, în ultima jumătate de an de două ori pe săptămână predau cursuri de dans la Şcoala de dans „King Salsa”.
Rep.: Care sunt satisfacţiile profesiei dumneavoastră?
C.P.: Profesia mea îmi dă satisfacţii enorme. Cred că nu există un context în viaţa mea care îmi oferă mai mult şansa de a fi eu însămi decât munca la catedră. Explic, demonstrez, învăţ eu însămi, creez, visez, mă amuz, mă preocup, mă încarc cu energie, eman energie şi  comunic foarte mult când lucrez cu studenţii. Îi ador pe studenţii mei. Comunicarea care se creează prin educaţie este minunată, profundă. Ca profesor ajungi să intri în mintea şi – de ce nu – în sufletul elevului, studentului tău, să îi cunoşti capacitatea intelectuală, talentele, stilul de muncă, temerile, năzuinţele, etc. Nu ai voie să fii superficial, nu ai voie să înşeli încrederea, să dezamăgeşti profesional sau moral. 
„Salsa este în prezent un fenomen de talie internaţională, care oferă cel mai frumos mod de socializare în grupuri mixte de femei şi bărbaţi. Eu una simt că dansul mă energizează, îmi lărgeşte enorm cercul de cunoştinţe şi prieteni, mă menţine în formă şi mă ajută să dezvolt latura artistică a personalităţii mele”
Rep.: Ce stil de lucru aveţi cu studenţii?
C.P.: Vreau să le creez studenţilor motivaţie prin felul în care predau. Obsesia mea este să predau numai aspecte cu o clară aplicabilitate. Îmi place eficienţa, simplitatea şi claritatea. Vreau să le dezvolt abilităţi mai mult decât să le transmit cunoştinte. Sunt o profesoară empatică, înţelegătoare, nu vreau să stresez studenţii, ceea ce nu înseamnă că fac compromisuri în privinţa standardelor de predare şi evaluare. Mă străduiesc să fiu corectă faţă de toată lumea şi atunci îi recompensez şi îi apreciez corespunzător pe cei mai inteligenţi, muncitori şi mai prezenţi la cursuri, şi nu dau niciodată note mari celor care nu merită. În concluzie, practic profesia asta cu pasiune, dăruiesc tot ce am mai bun în relaţia cu studenţii şi elevii mei şi primesc înapoi înzecit încredere, respect, afectivitate, energie şi împlinire.
Rep.: Ce aţi schimba dacă aţi putea la sistemul de învăţământ superior din România?
C.P.: Aş face un sistem care să fie focalizat pe resursa umană din învăţământul superior. Aş impune tuturor managerilor din universităţi să îşi motiveze şi aprecieze oamenii care predau sau administrează instituţia. Să îi stimuleze, să îi recompenseze financiar şi profesional. Să îi ajute să se dezvolte, să îşi crească valoarea, să se dăruiască. Iar într-un astfel de sistem, care preţuieşte oamenii ce prestează pentru el, resursa umană ar fi de asemenea ajutată să-şi îngrijească sănătatea, să socializeze şi să se relaxeze. Ştiu din experienţă că valoarea actului instuctiv-educativ în universităţi ar creşte enorm. Cred că majoritatea celor care lucrăm în învăţământul superior în prezent muncim ca să ne facem datoria faţă de studenţi, în primul rând, şi ca să ne menţinem respectul faţă de noi înşine şi demnitatea în faţa propriilor noştri ochi. Motivaţiile de altă natură sunt minime.
Rep.: Ce vă doriţi de la anul 2012 şi în general de la viitor?
C.P.: Mă gândesc cu speranţă la viitor. Datorită unui om minunat din viaţa mea, Cristian Dorobanţu, am ajuns să înţeleg şi să cred cu ardoare în legea atracţiei: ceea ce gândeşti, primeşti. Dacă gândeşti pozitiv atragi lucruri bune în viaţa ta, dacă gândeşti negativ atragi situaţii neplăcute. Mi-am analizat viaţa în momentul în care am înţeles această lege universală de bun simţ. Şi principiile ei mi s-au confirmat de zeci de ori, retroactiv privind. Ca urmare, am multe de realizat în 2012. Pe toate planurile. Profesional, vreau neapărat să public un studiu într-o revistă internaţională de prestigiu, cotată ISI Web of Science – specialiştii ştiu că să publici acolo e de-a dreptul zenitul! – şi să public prima mea carte, cercetarea mea de doctorat despre o parte din cărţile scriitorului american Philip Roth. De asemenea, vreau să deschid o altă latură a carierei mele în domeniul training-ului. Pe plan personal, intenţionez să îmi reamenajez micul meu apartament, să călătoresc – măcar de două ori vreau să ies din ţară – să vizitez şi să descopăr locuri, lucruri, oameni noi, şi vreau să trăiesc frumos, organizat – e vital să fiu organizată când ziua mea are 10-12 ore de activitate – şi să iubesc. O altă dorinţă pentru anul acesta este să încep să-mi petrec mai mult timp împreună cu părinţii mei, Viorica şi Alexandru Colceriu, oameni dragi cărora le sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt. Simt că trebuie să îi preţuiesc şi mai mult pentru tot ce mi-au dăruit de când m-am născut: educaţie, încredere, sprijin moral, financiar şi spiritual şi iubire necondiţionată. Nu în ultimul rând, îmi propun să fiu în forma fizică excelentă şi – mai mult decât atât – vreau să fiu frumoasă în 2012!
Rep.: Ce loc ocupă dansul în viaţa dumneavoastră?
C.P.: Dansul este pentru mine pasiunea care de peste doi ani îmi întregeşte viaţa în feluri minunate, miraculoase chiar. Când dansez simt că mă eliberez de stresul cotidian. Munca mea e de factură intelectuală. Lucrez cu mintea mea şi cu minţile elevilor şi  studenţilor mei. De aceea dansul, prin exerciţiul fizic pe care îl presupune, echilibrează balanţa vieţii mele cotidiene. Practic dansul de doi ani şi jumătate şi actualmente predau la Casa de Cultură a Studenţilor cursuri de salsa, bachata, cha-cha şi zouk, în cadrul şcolii de dans „King Salsa”, înfiinţată acum o jumătate de an de către partenerul meu de dans şi bunul meu prieten Kiraly Ferencz. Experienţa pe care ţi-o oferă dansul e foarte greu de descris în cuvinte. Salsa este în prezent un fenomen de talie internaţională, care oferă cel mai frumos mod de socializare în grupuri mixte de femei şi bărbaţi. Eu una simt că dansul mă energizează, îmi lărgeşte enorm cercul de cunoştinţe şi prieteni, mă menţine în formă şi mă ajută să dezvolt latura artistică a personalităţii mele. Când dansez, mai mult decât oricând, zâmbesc din tot sufletul!