România, încotro? (II)

Pe întregul mapamond este tot mai evident faptul că democraţia pare că şi-a epuizat resursele şi şi-a atins limitele. Spre ce ne îndreptăm? Care va fi viitorul Europei (încă unite) sub forma ”hibridului” UE? Dar a României? Este evident că trebuie căutat şi un nou model economic întrucât cel actual nu mai corespunde. Există oare vreo similitudine între timpurile pe care le trăim în prezent şi cele de acum mai bine de 80 de ani? Despre posibilele evoluţii în contextul degradării continue a situaţiei economico-sociale în Europa şi în lume, dar şi despre posibilele riscuri de securitate pentru România şi continentul european, în exclusivitate pentru cotidianul ”Zi de zi”, câteva opinii ale unor foşti înalţi funcţionari din diplomaţia românească şi din serviciile speciale româneşti.
Germania, ”coloana de rezistenţă a UE”
Până în prezent, Germania nu a simţit efectele crizei economice, dar acest lucru este posibil în 2012. Traian Pleşca, fost ministru consilier, cu o importantă expertiză pe spaţiul german, ne-a declarat: ”În ciuda crizei, Germania a avut în 2011 rezultate economice foarte bune: o creştere de 3% şi un deficit de doar 1% din PIB, şomajul foarte redus. Cancelarul Angela Merkel admitea că anul 2012 va fi mai dificil, dar că, totuşi, Germaniei «îi va merge bine». Ceea ce interesează în 2012 în UE este dacă Germania îşi va asuma o mai mare răspundere în găsirea de soluţii pentru atenuarea crizei euro, care ar putea periclita însăşi existenţa UE”. În pofida siguranţei pe care o afişează public, cancelarul german Angela Merkel s-a dovedit deseori ezitantă în luarea unor decizii ce vizau acordarea de sprijin nemijlocit faţă de state din UE aflate în criză. Iată ce spune Traian Pleşca în acest sens: ”În context, se suspectează că unele ţări ar considera UE drept locul unde şi-ar putea impune interese naţionale şi nu ca o instituţie a compromisului între parteneri. Acesta este cadrul general în care va acţiona şi Germania în 2012, devenită în aceşti ani de criză o coloană de rezistenţă a UE, fără de care nimic nu poate decis şi fără a cărei contribuţii financiare nici o ţară nu poate fi ajutată eficient. Poziţia ezitantă îndelungată a cancelarului Angela Merkel de a sprijini ţările membre puternic afectate de criză a lăsat impresia că Germania ar practica insuficientă solidaritate faţă de acestea, că ar vrea să impună şi altora politica sa rigidă de austeritate”.
 
Germania-Franţa, un tandem asimetric
Este evident că cele mai importante hotărâri cu privire la politica economică a UE, au fost elaborate şi discutate iniţial de tandemul Germania-Franţa sau altfel spus, Merkel-Sarkozy. Referitor la acest aspect, Traian Pleşca a precizat: ”Tandemul Germania-Franţa, în ciuda asimetriei sale, va rămâne şi în actualele împrejurări nucleul iniţierii principalelor decizii privind soarta UE. Pentru cancelarul federal o prăbuşire a Euro-ului ar echivala cu eşecul proiectului european. Este de aşteptat deci ca Germania să-şi flexibilizeze poziţia sa în principalele puncte de divergenţă faţă de majoritatea partenerilor ei. Deja şi-a manifestat sprijinul pentru lansarea grabnică a unei iniţiative pentru stimularea creşterii economice şi a locurilor de muncă, ca parte a unei strategii de reducere a poverii datoriilor. Deocamdată, Germania nu sprijină ideea emiterii de eurobonduri de către Banca Centrală Europeană – împrumuturi garantate de ţările membre UE în favoarea ţărilor puternic îndatorate. De la ea se aşteaptă în acest an şi „sacrificii”: reluarea rolului ei de locomotivă a creşterii economice europene. Faţă de atâtea exigenţe, Germaniei îi revine o mare răspundere, iar poziţia cancelarului federal Angela Merkel, în 2012, nu este de invidiat.”                                                             
(continuare în numărul de mâine)
Născut în 1942, Traian Pleşca este absolvent al Facultăţii de istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. În 1968 a fost angajat în Ministerul de Externe, ca ataşat la Direcţia Europa Occidentală, referent pentru Austria, desăvârşindu-şi pregătirea diplomatică cu un curs postuniversitar de Relaţii Internaţionale, studii desăvârşite la Viena, unde, în perioada 1971-1973, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. A funcţionat atat în cadrul Centralei MAE, cat şi în cadrul Ambasadelor României. Reprezentative sunt în acest sens funcţiile îndeplinte la Berlin, Bonn, Viena şi Praga (1974 – 1980, la Ambasada României la Berlin, iar în intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada României din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului). Între 1993 – 1998, a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Ambasadei României la Viena (consilier pe probleme de presă şi politică; însărcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al ataşatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). Între anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului României la Praga. Este doctor în economie şi autor al mai multor studii şi comunicări ştiinţifice, precum şi al unor importante traduceri din autori germani, precum E. Matzner, H. P. Martin şi H. Schumann ş.a.