Bianca Popa, studentă la Drept în Viena: „Succesul, combinație între ambiție, perseverență şi pasiune”

5 iulie 2016

Proaspăt absolventă a Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, Bianca Popa a performat de-a lungul anilor de liceu atât pe plan şcolar, cât şi extraşcolar. Parcursul ei presărat de provocări şi oportunităţi inedite au transformat-o într-o persoană curajoasă care ştie să îşi fixeze obiective şi să îşi depăşească limitele. A acceptat cu drag să ne împărtăşească din experienţa ei şi să dea un sfat tinerilor care vor să aleagă calea succesului.

Reporter: Ce performanțe şcolare ai avut de-a lungul ultimilor ani?

Bianca Popa: Când mă refer la ultimii ani mă gândesc la perioada liceului, care nu pot zice că a fost lipsită de performanțe în nici un plan, din fericire. Fiind elevă la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, profil științe sociale secția germană maternă, era de așteptat că va trebui să muncesc mult și să am ambiție pentru a obține rezultate. Recunosc că am reușit să aprofundez în timpul liceului materii și subiecte care m-au pasionat, precum limba și literatura germană, istoria sau limba latină. Mă bucur să spun că am reușit să particip în fiecare an la câte o olimpiadă națională și la faze județene ale altora. În clasele a IX-a, a X-a și a XI-a am participat la faza națională a olimpiadei de limba latină, în a IX-a reușind chiar să iau mențiune, iar în a X-a premiu special. În clasa a XII-a am participat la faza națională a olimpiadei de limba germană maternă, ceea ce consider că a fost o realizare foarte mare, întrucât eu am studiat limba germană ca limbă străină până în clasa a IX-a, doar din liceu studiind la un profil cu germana ca limbă maternă. Asta în condițiile în care majoritatea „adversarilor” mei erau fie vorbitori nativi, fie făcuseră germană încă de la grădiniță. De asemenea, în clasa a XI-a am obținut locul III la faza județeană a olimpiadei de istorie, iar în clasa a XII-a am reușit să obțin mențiune la olimpiada de lectură ca abilitate de viață. Am încercat să diversific cât de mult materiile, pentru că am vrut să testez apele, să văd ce mi se potrivește cel mai tare.

Rep.: În ce acțiuni extraşcolare te-ai implicat? Cum te-au dezvoltat ele?

B.P.: Întrebarea asta ar putea fi reformulată astfel: Rezumă, te rog, ce a însemnat viața de liceu pentru tine. Pentru că, trebuie să recunosc, activitățile extracurriculare sunt cele care, în special, m-au format și m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi. Am întâlnit oameni care mi-au devenit mentori, cei mai buni prieteni, modele în viață, am trăit experiențe care m-au pus la încercare mai mult ca orice de până atunci și am realizat chestii la care cu greu m-aș fi gândit la începutul clasei a IX-a. Am să încerc să le iau în ordine cronologică. În clasa a IX-a și a X-a am fost membră a asociației culturale Actus Dramatikus, unde în principal am învățat, în mică măsură, despre ce e vorba în teatru. Am încercat să punem în scenă piese de teatru și, pe lângă asta, am participat la multe acțiuni culturale prin care am dorit să facem cetățenii orașului să conștientizeze nevoia de cultură și de artă în viața lor. Aici am reușit să devin mai dezinvoltă și să îmi pun creativitatea la treabă. Ca un plus, am întâlnit niște oameni foarte faini. Apoi m-am alăturat clubului de dezbateri al liceului – „Mindbusters”, unde mi-am dezvoltat abilitățile oratorice, spiritul de competitivitate și agilitatea. Prin intermediul clubului am reușit să ajung alături de echipă formată din trei persoane la faza națională a concursului „Tinerii dezbat”. Asta s-a întâmplat în clasa a X-a. Tot în clasa a X-a am participat pentru prima dată la un eveniment al Parlamentului European al Tinerilor, organizație în cadrul căreia am ajuns până la faza internațională care a avut loc la Izmir în aprilie 2015. Acolo am cunoscut persoane din peste 30 de țări și am dezbătut probleme actuale ale Europei, care m-au ajutat să devin mai conștientă de ce se întâmplă în lume și să înțeleg că fiecare are un rol și trebuie să contribuie în această lume. Ca alte activități de dezbatere am participat la o simulare a ședințelor NATO – Model NATO Conference, și la o simulare a ONU- BISMUN, amândouă având loc în București în martie, respectiv aprilie 2016. Până în clasa a X-a am făcut baschet de performanță, activând în cadrul clubului Gravity, în ultimii ani făcând parte din echipa Sirius, unde mi-am dezvoltat capacitățile de leadership, de lucru în echipă, perseverența, competitivitatea și rezistența. Trebuie să admit că baschetul a fost o parte importantă din dezvoltarea mea, întrucât am practicat acest sport încă din clasa a III-a. În clasa a IX-a am participat pentru prima oară la proiectul de educație non-formală GROW, organizat de AIESEC și Școala de Valori. Cred că nu greșesc dacă afirm că acest proiect a fost cel mai plin de provocări, fiind de altfel și activitatea care mi-a adus cele mai multe satisfacții și lecții. Am fost participantă în cadrul GROW Mureș de 2 ori, apoi de 2 ori am fost membră a comitetului de organizare și în ediția de primăvară din 2015, timp de 6 luni, am fost coordonatoarea proiectului în Târgu-Mureș, experiență pe care o pot asemui unui rollercoaster- au existat momente de satisfacție, ca de exemplu când mi-am depășit targetul de aplicanți pe care îl aveam sau în timpul ceremoniei de deschidere, când puteam citi entuziasmul atât pe chipurile participanților, cât și pe trainerii din Brazilia și China, cât și momente mai grele în care simțeam că mai am puțin și cedez. În timpul proiectului am întâlnit, din nou, persoane care mi-au devenit foarte dragi, cât și persoane care mi-au devenit mentori. Însă pentru a fi parte din organizarea acestuia a trebuit să mă alătur ONG-ului AIESEC, a cărui membru am devenit în aprilie 2014. Aceasta fiind una din cele mai inspirate decizii din viața mea de liceu. În cadrul acestei organizații m-am cunoscut cel mai bine, și asta datorită proiectelor în care m-am implicat și al oamenilor pe care i-am cunoscut. Pe lângă GROW, am făcut parte în echipa locală de traineri și am coordonat recrutarea de primăvară din 2016, care a fost un real succes. Aici mi-am găsit motto-ul și anume „Life begins at the end of your comfort zone!” – Viața începe la capătul zonei de confort!. Mi-am dezvoltat abilitățile de public speaking, aptitudinile de comunicare și leadership și cred că m-am apropiat foarte tare de persoana care vreau să devin „când voi crește mare”. În prezent sunt membră a echipei de organizare a GROW Summer Camp, o tabără foarte cool pentru elevii GROWzavi din toată țara. Aici am norocul să lucrez cu niște persoane geniale și să mă dezvolt pe arii precum vânzările sau comunicarea.

Rep.: De ce realizare eşti cea mai mândră?

B.P.: Din nou o întrebare grea. O să menționez două. Prima, sunt destul de mândră de faptul că am fost primul elev/prima elevă care a coordonat proiectul GROW, până atunci doar studenții puteau coordona proiectul. Și consider că am reușit să am o ediție de succes. A doua, fiind pasionată de limbi străine, de-a lungul liceului am reușit să obțin certificate de limbă la nivel C1 pentru engleză – Cambridge Advanced in English, germană – Deutsches Sprachdiplom și franceză – DALF C1. Fun fact: examenul de franceză l-am avut în ziua de după banchet, așa încât înainte de examen am dormit trei ore și două am fost pe drum spre Cluj, susținând examenul la Institutul Francez din Cluj Napoca.

Rep.: Unde mergi la facultate? Ce vrei să faci mai departe?

B.P.: Voi urma cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Viena, în Austria, pentru că vreau să profit de mediul internațional care ne este oferit nouă, tinerilor, însă nu să uit de România definitiv. Nu intenționez să renunț la activitățile extrașcolare la facultate, astfel încât vreau să continui „cariera” mea în AIESEC, vreau să mă alătur ELSA- organizației de studenți la Drept, și Ligii Studenților Români din Străinătate, filiala Austria, pentru că vreau să arăt tinerilor români că dacă merg la studii în străinătate asta nu înseamnă că își trădează țara. Vreau apoi să profesez într-o organizație internațională, precum o instituție a Uniunii Europene sau în Organizația Națiunilor Unite. Recunosc, am planuri mari, dar consider în același timp că am și ambiție, încăpățânare și perseverență.

Rep.: Cum ai defini rețeta pentru succes?

B.P.: Aici aș putea răspunde cu o altă întrebare: Ce înseamnă, de fapt, succesul? Pentru mine, foarte mult timp a contat să îi fac pe ceilalți să se simtă bine, să obțină obiective și să își depășească limitele. Până când mi-am dat seama că fiecare persoană are o altă idee despre succes. Cred că e o combinație între ambiție, perseverență, pasiune, viziunea ta despre ce ar trebui să fie, oamenii potriviți care să te susțină și cu care să poți lucra. Pentru că dacă e un lucru pe care l-am învățat foarte clar este că nu poți ajunge foarte departe dacă mergi singur. Și nu e nici sănătos.

Rep.: Ce sfat le-ai da elevilor care vor să ajungă unde şi-au propus?

B.P.: Păi ar fi sfaturile alea clișeice pe care puțini le iau în seamă până când își dau seama că sunt foarte valabile: Nu te opri din drumul tău spre a-ți atinge obiectivele pentru că dacă tu crezi cu adevărat în ele, oricare ar fi ele, le poți realiza. Înconjoară-te de oameni care țin la tine și la care ții, de oameni de la care ai lucruri de învățat și oameni care îți oferă o stare de bine. Ia în piept fiecare provocare și în loc să procrastinezi și să o eviți, fă cumva să o rezolvi. Pentru că provocările sunt cele care te ajută să crești cel mai tare. Și să ai încredere în tine și în ceea ce ești pentru că uneori perseverența, ambiția și pasiunea pot întrece orice așteptare.