Superman și kriptonita politică. Cinci motive pentru care alegerile PNL sunt o lecție pentru toate partidele

Alegerile interne din PNL au divizat intern partidul, au aruncat guvernul într-o criză politică rar întâlnită și au periclitat viitorul cetățenilor, aflați, oricum, la limită tolerabilității. Mai departe de discursuri pompoase, acuzații de furt și huiduieli de mahala, întregul proces, total nedemocratic, a scos la iveală câteva aspecte care trebuie să fie o lecție pentru toate partidele din România:

1. Conflictele dihotomice interne pot periclita soarta întregului partid mai mult decât amenințările generate de alte partide gen PeSeDe, USR, UDMR, PNL etc. În PNL, la fel ca în toate partidele, există tabere, un amalgam de forțe care acționează comun sau separat dar care vizează în general același scop: obținerea puterii. Păstrarea echilibrului este în interesul tuturor, pentru că ruperea lui slăbește construcția, și anume, partidul.

2. Conflictele interne pot dărâma un partid care și-a atins obiectivul de a ajunge la putere. Să ne imaginăm următorul scenariu (chiar plauzibil): o parte din tabăra Orban (“Lex Luthor” – ca să păstrăm firul „Comic Book-ului” cu Superman) pleacă din PNL (să o numim „kriptonită politică”). Cum va trece un guvern nou PNL și coaliția inexistentă momentan, dar care totuși existentă (…. se hotărăsc ei pana la urmă)? Va apela la dușmanul PeSeDe? Se vor ruga de indezirabilii de la AUR? Din disperare, o vor coopta pe Diana Șoșoacă?

3. Formatorii de opinie care instigă la scandal urmăresc fie interese personale sau de grup, ori aspecte mult mai tenebroase legate sau nu de așa numitul stat paralel. Conflictele nu apar din neant, taberele dihotomice nu apar ad hoc, iar puciurile nu reprezintă intemperii de moment. Ele sunt pregătite cu grijă și determinare în laboratoarele politice de persoane care au interese directe sau care servesc interese obscure, de multe ori externe partidului. Ele se desfășoară de cele mai multe ori sub ochii obedienți ai unei tabere sau în tăcerea celor care văd, înțeleg dar decid să stea pe margine.

4. În partide forța este dată de grup și rar de excepționalismul unui personaj politic. Mai departe de orgolii, grandomanie sau asocieri cu Superman, Făt Frumos sau orice alt personaj de poveste, sunt rari liderii politici care pot face ceva fără un partid în spate.

5. Ocuparea unei funcții înalte nu înseamnă excepționalism, ci doar mai multe resurse, însă limitate în timp. Nici o funcție nu e pe viață, exceptând cele dictatoriale. Prin urmare, fiecare politician trebuie să fie conștient că la finalul mandatului se va întoarce în structura politică ce l-a propulsat pe funcție. Dacă aceasta e distrusă de interese de moment, viitorul pentru înaltul demnitar, dar și pentru partid o să fie pe măsură.

Din punctul meu de vedere, “Echipa câștigătoare” a obținut o victorie à la Pirus. Costul victoriei valorează cât o înfrângere: înfrângere în scena politică, înfrângere în ochii electoratului dezgustat, înfrângere față de celelalte partide, înfrângere față de dușmanul declarat, PeSeDe, care are acum avantajul politic în lupta cu PNL. În acest caz kriptonita era chiar în jurul lui Superman care, în antiteză cu celebrul personaj de ficțiune invocat, se simțea energizat de prezența ei.

P.S. Este foarte sugestivă asociere cu Superman care a fost bine ilustrat în Comic Books, pentru că această luptă a avut conotații comice – pentru modul pueril în care s-a făcut politică, dar mai ales tragice – pentru cetățeanul de rând.

Conf. univ. dr. Mihaela NATEA,

Consilier județean PMP