Coffe break cu Marcel Iureș sau povețele unui mare artist

În cadrul Festivalului Internațional de Teatru-Studio – Întâlnirea Școlilor de Teatru, ce s-a desfășurat în Târgu Mureș în perioada 27 noiembrie – 4 decembrie, studenții participanți au avut parte de întâlniri importante care le-au deschis orizonturile sau cel puțin i-au pus pe gânduri.

Una dintre aceste întâlniri a fost cea cu actorul colosal Marcel Iureș, care preț de câteva zeci de minute a împărtășit din experiența sa într-un mod sincer și pe alocuri tranșant, dar oricum într-un mod constructiv.

Întrebat despre ce așteaptă de la tinerii actori care ajung în Teatrul Act, acesta a răspus rapid: ”nimic, să fie succes, atât”. Ce înseamnă succesul, este o întrebare la care fiecare dintre noi avem un alt răspuns, dar asupra căreia putem reflecta.

„Succes înseamnă să respecți limba română, chestie de bun simț, să se înțeleagă ce spui și să fie în regulă jocul oamenilor. Dacă toate astea sunt în regulă, publicul vine… restul e mister. Să respecți limba română, să se audă ceea ce spui, să se joace bine. Ce ar mai fi important pentru actorii din România”, a fost de părere maestrul.

Actoria e o meserie care trebuie făcută

Tinerii actori, regizori, coregrafi, profesori deopotrivă au ascultat cu atenție ceea ce actorul a împărtășit, cei mai mulți dintre ei făcând parte din generațiile care, din cauza sistemului de învățământ Bologna, instaurat din 1999 și pentru universitățile vocaționale, sunt privați de foarte multe cursuri practice care i-ar fi ajutat mult în evoluția profesională. Întrebat de către un participant ce lucruri ar mai trebui să stăpânească un tânăr actor pentru a face meseria aceasta, Marcel Iureș a spus franc: „E o meserie care trebuie făcută. Știți foarte bine despre ce e vorba, știți foarte bine ce e de făcut, problema e în altă parte… problema este în pământul care ne conține, în ce mișună deasupra pământului, vorbesc de atmosfera socială, de direcția în care e îndreptat și interesul și interesul pentru cultură, pentru artă, pentru educație. Se scrie puțin și prost după părerea mea, vă lipsesc discipline. Nu mai respirați cum trebuie, nu vă mai corectează nimeni nici vocile, nici emisia, nici pronunția. Se menține acest tip de falsă metodologie, de falsă atmosferă de a învăța, iar actoria este o meserie ca un abur, e un transfer pur și simplu”.

Totodată, marele actor a explicat cât este de important să parcurgi lecturi nenumărate pentru a avea un vocabular bogat, pentru a putea stăpâni discursul care definește pe de o parte individul ca prezență, iar pe de altă parte, un actor ca mesager al artei vorbite.

„Eu m-am „făcut” cu ajutor mare, din vreo două trei părți, din complex. Am fost foarte complexat și biblioteca, până la un moment dat, mi-am făcut-o din complex. Complexul era că nu țineam pasul cu oamenii care puteau da citate, care puteau să explice cuvinte, de-asta am 20 de dicționare în casă, am vorbit multă vreme, testând oamenii cu care vorbeam, spunând și folosind cuvinte din dicționar, fără rușine. Era mai mare rușinea să nu știu decât aia să provoc. Așa se formează omul, citind la nesfârșit, făcând schimb de cărți”, a mai explicat Marcel Iureș.

„Nu am ajuns încă la final”

Acumulând atât de multă experiență pe marile scene ale teatrului românesc, dar în același timp performând în producții cinematografice naționale și internaționale, fiind rezultatul tuturor calităților ce definesc un actor, am fost curioasă ce consideră Marcel Iureș că mai are de descoperit.

„Nu am ajuns încă la final.(…) Eu nu încetez niciodată să mă gândesc la roluri, trăiesc cu ele. Mi-am făcut un sistem de a colabora adică eu vorbesc de două ori. Nu pot fără monolog, monologul interior. Ce e aia, cum e? Se adaptează fiecărui rol, fiecărui ritm, fiecărei teme, și așa mai departe, dar nu știu să vă zic cum se formează. E așa cum cântă pianiștii… ei cântă de trei ori: cântă în cap, cântă instrumentul, cântă cu degetele. Ei cântă la o fracțiune de secundă înainte de a bate cu degetul și după primește confirmare. Ceva de genul ăsta se întâmpă și la actori. Joacă de două ori. E un personaj imaginar format la masă, prin repetiție și după îl execută, îl cântă, îl joacă. E o chestie personală. Fiecare om e cum știe el. Având această preocupare, totul merge strună… și lecturile au un reper, mai descopăr lucruri după trei ani de jucat, poat ecinci ani. „Creatorul de teatru” am jucat 15 ani și încă mai descopăr lucruri, nu neapărat de actorie dar de sens, care îți dau bucurie”, a afirmat Marcel Iureș.

Cu siguranță cărțile nedeschise de câteva săptămâni de pe noptieră se tânguiesc în urletul lor mut, sperând că într-o zi să le redeschid și să le citesc, așa cum Marcel Iureș ne-a îndemnat pe toți în acea dimineață ploiasă de toamnă la o ceașcă de cafea. În tăvălugul de întâmplări, responsabilități, drumuri de alergat pentru… te miri ce, e mai mult decât necesar să îți faci timp nu doar să deschizi o carte, ci să o și închizi la loc după ce ai terminat de citit. Dacă nu îți amintești, e bine că iei parte la acest fel de întâlniri, sau la altele care te readuc cu picioarele pe pământ. Lucrurile cu adevărat importante sunt cele pe care le-am dat la o parte în detrimentul acelora care te consumă, nu te construiesc.