Despre rugăciune, cu preotul Ovidiu Bârsan

Sărbătoarea Buna Vestire este prăznuita pe 25 martie. Rugăciunea este fundamentală în exercițiul apropierii de Dumnezeu, a menționat preotul Ovidiu Bârsan. Buna Vestire înseamnă veste bună, anume înștiințarea Maicii Domnului de către Arhanghelul Gavriil, că Dumnezeu a ales-o ca Fiul Sau să se întrupeze din ea pentru mântuirea neamului omenesc. Este cea mai importantă veste din istorie, pentru că vestește că umanitatea nu este pentru moarte. Nașterea lui Iisus ca prunc aidoma tuturor pruncilor, urmează firea noastră stricăcioasă ca astfel omul să se poată îndumnezei. Dar, într-o lume bolnavă, nebună, grăbită, cu atâta zgomot, cum putem să ne apropiem de Dumnezeu?

„Chiar dacă, teoretic știm foarte multe lucruri, din punct de vedere spiritual lucrurile stau altfel. Și, aici trebuie să țintim până la urmă .În esența ei creștinismul ne cheamă la această experiență vie și personală cu Dumnezeul nostru, și nu la o teoretizare. Îmi aduc aminte despre Evagrie Ponticul, un părinte al Bisericii care spunea atât de ferm, limpede și convingător, că este cu adevărat teolog ( adică cel care dorește să se apropie de Dumnezeu) cel care se roagă. Pornind din această perspectivă, înțelegem că este fundamental pentru noi creștinii, ca în apropierea de Dumnezu să începem cu ceva. Rugăciunea este fundamentală în exercițiul apropierii de Dumnezeu. La început poate fi sterilă, împrăștiată, dar cu timpul câștigăm rigurozitate, cu trări lăuntrice”, a menționat părintele Ovidiu Bârsan, preot, scriitor și profesor de religie, în emisiunea Aproprierea de Dumnezeu: aspirație, inspirație și harismă, difuzată pe postul M9 în data de 18 martie.

Un singur chip, ne sfătuiește preotul

Omul care vrea să îl materializeze pe Dumnezeu, trebuie să aibă înaintea ochilor chipul lui Iisus Hristos și nimic altceva. Orice alte alegeri sunt idoli, vizibili sau nu. Iar oamenii, în neascultarea lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, li se închină şi le aduc laude. Aceștia, practic, nici nu există, dar omul îi inventează pentru că are nevoie de probe practice, tangibile. Duhovnicii ne sfătuiesc ca, în momentul rugăciunii, să nu cădem pradă imaginației, propriilor noastre gânduri despre cum arată Dumnezu, acestea nu ne ajută la nimic și chiar devin păguboase. Paradaoxal, tocmai acest lucru ne îndepărtează, ne răpește de la El. „Dumnezeu în care spui că nu crezi crede El în tine” a spus părintele Nicolae Steinhardt.

Prea lipit de cele lumești, atât de trecătoare, prea lipit de propria lui persoană, omul trebuie să se lase pe mâna lui Dumnezeu. Cu totul. El, Cel negrăit, Cel de necuprins, vine spre noi. Ne vrea. Noi vrem?!