În atelierul de restaurare carte veche, alături de studenți

În cadrul parteneriatului dintre Muzeul Județean Mureș și Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, marți, 17 ianuarie a avut loc o vizită specială în Laboratorul de restaurare carte veche. Prin intermediul acesteia, studenți din anul III a de la specializarea „Istorie”, îndrumați de asist. univ. dr. Iulia-Alexandra Oprea, au ales să petreacă seminarul de „Istoria cărții și a bibliotecilor” la Muzeu. Dr. Călin-Ovidiu Pop, restaurator, a fost cel care a asigurat incursiunea teoretică și practică.

„Pentru a putea face diferența dintre o simplă reparație și restaurare este necesară o scurtă privire retrospectivă  asupra istoriei cărții și a  cuvântului scris. Odată cu necesitatea omului de a transmite generațiilor viitoare anumite cunoștințe prin semne grafice, s-a pus problema suportului pe care să o facă. Începând cu piatra  au folosit tot felul de materiale precum pielea animalelor, scoarța de copac, papirusul, tăblițele de ceară, lemnul sau metalul până să ajungă la hârtia modernă”, a precizat dr. Călin-Ovidiu Pop.

Tot aceasta le-a mai vorbit studenților și despre modul în care cartea a ajuns la forma pe care o are astăzi, făcând trimitere la modul în care oamenii  reușeau să comunice și să păstreze documente, încă de la apariția scrisului.

„De asemenea, până să se ajungă la forma actuală a cărții, care e considerată ideală din punct de vedere a maniabilității, au existat numeroase încercări  de înșiruire a filelor: tăblițe separate, cartea sul, polipticul. Materialul suport actual, hîrtia, a fost acceptat foarte târziu în Europa creștină pentru că provenea dintro zonă  păgână fiind adusă de arabi din China. Până la începutul Renașterii cartea era sub formă de manuscris,  dar odată cu apariția tiparului s-a creat posibilitatea multiplicării acesteia într-un număr mare de exemplare. Cererea tot mai mare și interesul crescut față de carte a dus treptat la o neglijare al aspectului acesteia, în special a legăturii, aceasta nu mai era personalizată, unică, nemaiurmând curentele artistice ale vremii. Se păstrează exemplare din unele cărți din acea perioadă ce se vindeau nelegate sau eventual broșate.  Dacă apariția scrisului este legată de conștientizarea  necesității transmiterii cunoștiințelor acumulate generațiilor viitoare, atunci putem considera restaurarea documentelor scrise ca o formă superioară de conștiință. Degradările cărtilor ajunse în atelierul de restaurare se datorează fie condițiilor improprii de păstrare și manipulare, fie unor deficiențe de legare. Din punct de vedere al funcționalității cartea este un mecanism în care fiecare element constitutiv trebuie să funcționeze . A restaura o carte înseamnă nu numai o a aduce la forma inițială, păstrând în același timp patina timpului, ci și a îndepărta cauzele care au determinat degradarea acestora”, a mai evidențiat restauratorul.

Ioana MĂRGINEAN