Șuștărul din spatele ”pantofilor de distanțare”

La Balul Însuraților de la Reghin, în sectorul dedicat meșterilor populari găsești toate cele necesare pentru a corespunde cerinței organizatorilor, purtarea costumului popular tradițional obligatoriu la bal. Dacă la partea de costum popular avem meșteri populari care pot rezolva acest aspect, ce facem când vine vorba de încălțările tradiționale? Nu a scăpat organizatorilor nici acest aspect, fapt pentru care l-au invitat la bal pe Grigore Lup din Cluj, meșter desăvârșit în ce privește încălțămintea tradițională. Nu am ratat ocazia, și am stat la o poveste cu șuștărul din Cluj, prilej să aflu lucruri interesante despre încălțările meșterite de Grigore Lup, care au făcut înconjorul lumii.

Reporter: De unde această pasiune pentru încălțăminte?

Grigore Lup: M-am născut în comuna Chiuiești, județul Cluj, comuna care l-a dat lumii pe haiducul Pintea Viteazul. Provin dintr-o familie cu opt copii, fapt pentru care la vârsta de 14 ani am ajuns și eu în Cluj ca tot omul, dornic să învăț o meserie. Așa mi-a fost hărăzită soarta, să mă fac cizmar. M-am calificat la Cooperativa ”Solidaritatea”. Foarte important de precizat, am avut șansa să lucrez pe lângă un muncitor foarte bun la ”Casa de Modă” din Cluj de la care pot spune că am învățat adevărata meserie. Este vorba de Szekely Andrei, care, la cei 94 de ani ai săi face în continuare încălțăminte.

Rep.: Văd la standul dumneavostră un articol cu dumneavoastră apărut în New York Times. Care este povestea acestui fapt?

G.L.: Când a apărut pandemia, am fost obligat să ne concediem oamenii. I-am dat în șomaj tehnic, i-am trimis pe toți acasă, dar totuși eu am rămas la atelier. M-am dus într-o zi la la bancă să-mi plătesc dările. Acolo am văzut o imagine extrem de deranjantă, lumea așa se înghesuia, parcă sufla unul în altul, deși la televizor se spunea tot de distanțare și iar distanțare. Miam amintit că la un moment dat am lucrat pentru Teatrul Național din Cluj unde am făcut pantofi lungi, și ce mi-am zis atunci, dacă tot e pandemie cu distanțare fizică, hai să fac o pereche de pantofi și mai lungi cum făceam la teatru, cu mărimea plus 70. I-am pus pe Facebook cu explicația ”Pantofi pentru distanțare socială”. Nu a trecut o zi și toate televiziunile din Cluj stăteau la rând la atelierul meu. La un moment dat chiar se transmitea live de acolo. După acea întâmplare a dat de mine Agenția Reuters și multe alte agenții, practic nu există țară pe globul pământ în care să nu se pomenească despre mine și pantofii mei pentru distanțare. Astfel, am ajuns și în New York Times.

Rep.: A încercat cineva să comande astfel de pantofi?

G.L.: Am primit comenzi pentru astfel de pantofi din întreaga lume. Cel mai interesant lucru mi s-a părut că am primit o comandă pentru cinci perechi din China. Vă dați seama, un român face export în China, și nu invers cum se întâmplă de obicei.

Rep.: Cum s-a nimerit să poposiți la ”Balul Însuraților”?

G.L.: Prietenul meu Ovidiu Purdea Someș, prezentatorul Balului Însuraților de aici de la Reghin mi-a fost coleg de clasă în comuna Chiuiești. El mi-a spus la un moment dat, Grigore hai cu mine la Balul Însuraților, poate reușești să mai prinzi ceva comenzi. Între timp, aveam în portofoliu și încălțămintea tradițională, și el mia spus că la acest eveniment nu prea este cineva care să vină ca și meșter cu astfel de încălțări. Așa se face că am nimerit și eu la acest eveniment. Pe această cale mulțumesc familiei Gliga pentru invitație la care am răspuns cu cea mai mare plăcere.

Rep.: La noi li se spun șusteri la pantofarii de odinioară. Mai sunt prin Cluj pantofari din școala veche?

G.L.: Nu mai prea sunt din păcate. Și eu mai am vreo doi, trei ani după care mă pot pensiona. Nu știu ce și cum va fi. Să sperăm că o să vină unul mai tânăr care să ducă această frumoasă tradiție mai departe.

A consemnat Alin ZAHARIE