INTERVIU cu Miodrag Belodedici, la Ungheni: ”Modelul Luceafărul era ceva extraordinar!”

13 septembrie 2023

Cel mai titrat fotbalist din istoria fotbalului românesc, Miodrag Belodedici, a participat, în urmă cu câteva zile, la inaugurarea unei moderne baze sportive în Morești, localitate aparținătoare orașului Ungheni. Deținător al Cupei Campionilor Europeni (fosta denumire a Ligii Campionilor) cu două echipe diferite, în anul 1986 cu Steaua București și în anul 1991 cu Steaua Roșie Belgrad, Miodrag Belodedici a participat la eveniment în calitate de Ambasador al Federației Române de Fotbal, al competiției ”Cupa vine la tine”. Într-un moment de răgaz, ”Belo” a fost de acord să vorbească, în interviul următor, despre măsurile care ar trebui luate la nivel de copii și juniori cu scopul de a revigora fotbalului românesc.

Reporter: Cum vi se pare această nouă investiție în fotbal, din orașul Ungheni?

Miodrag Belodedici: Îi felicit pe oamenii care s-au gândit să facă această investiție, care este extraordinară, mai ales pentru copiii care vor să facă sport. E un lucru foarte frumos, așa ar trebui să fie în orice sat, un teren ca acesta, pentru fotbal, handbal sau baschet. Pentru copiii e un lucru extraordinar. Eu cred că dacă aveam și noi terenuri sintetice eram și mai buni sportivi.

Rep.: La nivel de club, cred că ați văzut și dumneavoastră în zilele trecute, s-a intrat într-un soi de dezastru. Oare acești copii ar putea salva în viitor rezultatele?

M.B.: Am văzut că lucrurile nu merg bine. Suntem în urna a treia. Cândva am fost în prima, acum suntem în a treia. De asta ar trebui să se ocupe conducătorii care ne conduc. Ei ar trebui să se gândească ce și cum ar trebui să facă și să le ofere copiilor tot ce le trebuie pentru a crește și pentru a se antrena. Este mult de muncă.

Rep.: După părerea dumneavoastră ce se întâmplă? Copii au talent și undeva e o perioadă în care cumva parcă se pierd. Ce ar trebui făcut?

M.B.: Eu când eram tânăr și am început să joc fotbal, pe mine m-au luat și m-au centralizat la Luceafărul și la clubul la care jucam eu la juniori. Mergeam la masă, la antrenamente, la meciuri, eram centralizat și controlat. Nu doar eu, nu doar fotbaliștii. Ați auzit de Ivan Patzaichin, de Nadia Comăneci și mulți alți sportivi care erau centralizați luni de zile. Munceau, stăteau închiși și nu îi vedea nimeni. Când ieșeau la competiții erau pregătiți și puternici. Această centralizare nu prea am văzut-o acum. Nu știu ce să vă spun. Ne-am privatizat, fiecare poate să facă ce vrea cu investiția lui. Trebuie să avem niște reguli mai stricte și mai bine puse la punct. Și atunci ne putem aștepta și la performanță, deși nu prea avem reguli. E mult de spus. Așteptăm și noi de la conducătorii noștri care ne conduc. Trebui să iasă și să ne explice de ce. Copii sunt și au talent, dar trebuie să avem mare grijă de ei. Țin minte, când eram tânăr și mă antrenam, îmi era foame, iar dacă nu eram centralizat să mănânc, să dorm, dacă trebuia să mă duc acasă și să revin nu cred că ajungeam unde am ajuns. Trebuie să fii centralizat undeva și să muncești pentru că nu e ușor să faci performanță.

Rep.: Oare modelul Luceafărul de ce nu se mai implementează?

M.B.: Asta mă întreb și eu.

Rep.: Dar sunteți în zona Federației…

M.B.: Probabil nu avem bani și nu avem susținere. Modelul Luceafărul era ceva extraordinar. Cei mai talentați și buni copii veneau la Luceafărul. Acolo eram ca în armată. Mergeam la școală împreună, la masă împreună, la antrenamente, la meciuri puternice, chiar și internaționale, și acolo creșteam până la vârsta de 18 ani. Asta mă întreb și eu, de ce nu se mai implementează modelul Luceafărul. Ne-am privatizat, iar privatul vrea să aibă el echipa lui și nu vrea să îi dea pe cei mai buni. Probabil. Sunt multe neștiute. Asta aștept și eu de la cei care ne conduc, să spună de ce. Din cauza politicului, din cauza Federației, din cauza cui, nu știu?! Ca să faci performanță trebuie să fii undeva centralizat să muncești, să nu vezi multă lume în jurul tău. Acum e cu televiziune, ziare… Pentru un sportiv nu e bine. Trebuie pus undeva la o parte, doar cu antrenorul și staff-ul și să muncească. O să întreb de ce nu avem Luceafărul. Nu știu. Cu mulți ani în urmă au fost niște lucruri care acum nu mai sunt. Centre… Dacă ar fi ceva ca Luceafărul, ar fi extraordinar. Să-i țină acolo împreună, să muncească, să aibă meciuri, să joace într-un campionat mai puternic. Noi când eram la Luceafărul jucam cu Divizia a II-a, vă dați seama pe timpul acela Divizia a II-a era ceva deosebit. Eram copii, tineri, aveam cam 17 ani și ceva, și trebuia să ne gândim cum să lucrăm și cum să fim atenți și ne-a ajutat foarte mult Luceafărul.