Lansare de carte la Bookfest Târgu Mureș 2023: Adrian Papahagi – „Seria Shakespeare”

Cea de-a treia zi a Salonului de Carte Bookfest Târgu-Mureș a debutat sâmbătă, 30 septembrie, cu prezentarea seriei ”Shakespeare” care aparține scriitorului clujean Adrian Papahagi și care cuprinde, la momentul actual, un număr de șapte cărți destinate interpretării operelor literare ale scriitorului renascentist William Shakespeare.

Seria urmează a fi completată cu o a opta carte în luna decembrie a anului curent. Pentru a-i înțelege creațiile livrești, trebuie, în primă fază, să aflăm cine este Adrian Papahagi și care este pregătirea lui în ceea ce privește știința literară. Pentru a-i sintetiza valoarea de scriitor contemporan și de personalitate erudită, apelăm la cuvintele laudative ale dr. Florin Crișan, profesor universitar și rector al Universității de Artă  din Târgu Mureș: „Adrian Papahagi este profesor universitar la Cluj, cu studii la Sorbona, cu Masterat și Doctorat la Sorbona, cu cursuri ținute în străinătate, cu o pregătire care îl pune în lumină ca unul dintre foarte puținii erudiți ai acestei țări. Adrian Papahagi face parte dintr-o galerie extrem de selectă a shakespearologilor și spun asta pentru că, înainte de toate, modul în care abordează cărțile, piesele lui Shakespeare, este unul curajos și extrem de pertinent din perspectivă cărturărească. Pe de altă parte, veți vedea că este când extrem de serios, de elaborat, de analitic, când, pe alocuri, glumeț, chiar un calic. Nu se apropie cu emoție, cu teamă de piesele lui Shakespeare, ci cu curajul de a se interoga și de a pune într-o lumină nouă piesele acestuia. Însemnările pe care le face pe marginea dialogurilor shakespeariene sunt inovatoare”.

Întrebat cărui public i se adresează această serie de cărți, Adrian Papahagi a răspuns cu tact: “Seria se adresează nouă tuturor: politologilor, fiindcă opera lui Shakespeare e plină de crime, de trădări, de ambiții, teatrologilor, fiindcă totul e un teatru, psihologilor, fiindcă este vorba despre absolut toate pasiunile imaginabile (gelozie, ură, invidie, dorință mimetică), teologilor, fiindcă este vorba despre planul providenței, tinerilor care ar face mult mai bine să privească dragostea prin perspectiva lui Romeo și Julieta, decât prin prostiile de pe Tik Tok, atunci când îi spui iubitei replici din Shakespeare ești, desigur mai manierist decât atunci când îi spui cine știe ce banalități. De asemenea, se adresează tinerilor care vor să-și formeze vocabularul, gândire, sensibilitatea, se adresează celor ajunși la vârsta înțelepciunii, se adresează universitarilor care trăiesc din asta, ca mine, care își câștigă banii parazitând geniul lui Shakespeare și se adresează, în ultimă instanță, umanității noastre comune”.

Scriitorul contemporan a mărturisit că ceea ce l-a impresionat cel mai mult la opera shakespeariană a fost faptul că în opera acestui mare dramaturg englez nu există niciun detaliu care să nu aibă un semantism, o semnificație aparte.

„Are avantajul că trăia într-o cultură în care totul era simbolic, era o cultură ancorată în religie, în care nu exista acest zid rece de pragmatism, materialism, minimalism, pe care îl găsim azi. Absolut orice înseamnă și altceva. De exemplu în ”Romeo și Julieta”. Foarte puțină lume s-a uitat la vârsta Julietei. Aceasta are 14 ani, nu e foarte neobișnuit în perioada Elisabetană și nici astăzi în societăți mai tradiționale ca fetele să se căsătorească la 14 ani, dar foarte puțină lume și-a dat seama că 14 este numărul de versuri dintr-un sonet și această operă se deschide într-un sonet. Înainte să moară, Julieta spune 13 versuri. Ea urmează să împlinească 14 ani peste 14 zile, la sfârșitul lui iulie. Adică practic să-și împlinească un destin, dar nu și-l împlinește. În plus o cheamă Jule-July-Juliet-Jewel. Vă dați seama cum se joacă, la ce nivel de rafinament?! Romeo o compară cu o bijuterie care strălucește ca un diamant în urechea unei negrese, iar numele ei, duce cu gândul la Jewel – giuvaer”.

Un alt atribut remarcabil al operelor shakespeariene este limba, engleza veche, care dă un ton autentic, renascentist operelor dramaturgului.

“E o limbă incredibilă pe care adesea în teatru o pierzi și acesta cred că este unul dintre puținele merite pe care le au volumele acestea, că îți pune lupa. De pildă, mama Julietei îi zice: Poți să îl iubești pe Paris?, iar Julieta, o fată de 14 ani, zice <<I’ll look to like if looking liking move>>. Dacă vă zic așa, nu o să înțelegeți nimic. Ea continuă: <<But no more deep will I indart mine eye>>– Dar nu o să-mi însângerez ochiul, iar voi vă dați seama la ce se referea, ce sugera, de fapt. S-ar putea traduce, simplist, astfel: <<Voi părea că îl iubesc, dar mai departe nu se va întâmpla nimic>>.

Spre finalul evenimentului, scriitorul a realizat o scurtă paralelă între poeții generației renascentiste și cei ai zilelor noastre: “Mă gândesc care e diferența dintre un mare poet atunci și un mare poet acum? Meșteșugul! Aceia erau învățați să bibiliască fiecare detaliu, ceea ce astăzi nu se mai face, astăzi se pune accent pe impresia generală. Dar arta majoră nu constă în faptul că o desenezi pe Madonna, că oricine o poate desena, constă în ceva care altul nu are în desenul lui, în Madonna lui, într-o privire, într-un licăr, într-un gest, simbol, detaliu, orice…”

Puteți vizualiza evenimentul, accesând link-ul următor, care este valabil 30 de zile: https://fb.watch/npeX26D0jb/

Mădălina ROHAN