Sorin Eftene și Lucian Mărginean vă invită la o porție de dichis prin intermediul fotografiei

Pasiunea pentru fotografie a fost cea care i-a adus împreună pe afișul expozitiei ,,Fotografie cu dichis”  a cărui vernisaj va avea loc luni, 4 decembrie, ora 16:30 la Casa Municipală de Cultură „Dr. Eugen Nicoară” din Reghin. Este vorba de Sorin Eftene și Lucian Mărginean care au acceptat cu amabiltate să prefațeze expoziția ce va putea fi văzută pe întreaga lună decembrie și ianuarie anul viitor în interviul acordat Cotidianului Zi de zi.

Pentru început să facem cunoștință.

Sorin Eftene: Sunt născut în București în anul 1963, de descendență sudisto-ardeleană, mama fiind de aici din Ungheni iar tata din Snagov. Cu alte cuvinte, mama a trecut Carpații iar eu m-am însurat în Reghin. Școala,  cu tot ce înseamnă instruirea educațională am dobândit-o în București, în schimb vacanțele le-am petrecut aici în Ardeal, așa că pot să spun că mă pricep cam la tot felul de oameni, ori de aici, ori de dincolo de Carpați. Am absolvit Facultatea de Transporturi Feroviare după care am fost repartizat la Baia Mare. În 1992 m-am căsătorit la Reghin, familia mai cuprinzând și doi copii. Am fost șef de stație CFR la Reghin iar de șase luni sunt pensionar.

Lucian Mărginean: Sunt născut și crescut la Reghin, mai exact în Dallas, cartier vecin cu Texasul unde m-am și mutat de câțiva ani. Sunt născut pe 7 martie 1969, studiile, școla generală și liceul, de asemenea le-am făcut în Reghin. Pe plan profesional, am lucrat o perioadă relativ scurtă de timp din cauza bolii de care sufăr (Amiotrofie spinala Kugelberg- Wellander – o boala din familia distrofiilor musculare). Cu toate astea, pot spune că, perioada de 8 ani cât am lucrat la fostul IUPS, actualmente IRUM SA mi-a dat posibilitatea să cunosc foarte multă lume, lucru care pot spune că te îmbogățește într-un fel. Actualmente sunt pensionar de boală, gradul I.

De unde pasiunea pentru fotografie?

Sorin Eftene: Pasiunea pentru fotografie o am de când mă știu. E cumva circumscrisă pasiunii pentru imagine. Îmi plac imaginile frumoase, îmi place un peisaj frumos, o scenă interesantă. Specific pentru fotografie, cred că această pasiune a pornit de la un aparat ”point-and-shoot”, unul  fără vreo mare valoare, continută apoi mult mai intens și mai amplu. La modul mai serios pot spune că m-am apucat de fotografie de prin 2018. Atunci am văzut o imagine, mai exact un cover National Geographic făcut de Eduard Guțescu. Era un peisaj de toamnă, cu o ploaie din asta înghețată, ceva fantastic. Mi-am zis atunci, dacă unii pot, eu de ce n-aș putea, și așa am trecut la următorul pas, să-mi achiziționez un aparat mai profi decât ce aveam până atunci. Mi-am luat un aparat bunicel zic eu, dar care nu era chiar ceea ce trebuie pentru a putea face poze super profi. Ca și înclinație, merg de regulă pe peisaj, stradă, meserii,  ”Arts et Métiers” cum ar spune francezul.

Lucian Mărginean: Pasiunea pentru fotografie e una mai veche. Cum spunea și Sorin, mi-au plăcut foarte mult imaginile și fotografiile. Întotdeauna mi-am dorit să surprind oamenii, cu precădere portrete. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult natura statică. Cauza e una cât se poate de evidentă, neputând să fac peisaj, neputând urca pe dealuri cum se zice din cauza bolii, am ales cele două modalități, respectiv portet și natură statică. Nu știu dacă pot spune că m-am apucat serios vreodată de fotografie, mă consider mai degrabă un amator. Sunt precum un copil mereu mirat și curios de acest fascinant domeniu care este fotografia. De regulă merg pe natură statică și portret, tipurile de fotografie care-mi sunt mult mai la îndemână. Am făcut și fotografie de stradă, dar aici, fiind în situația mea, e destul de dificil să faci fotografie ok. Acel moment care-l vezi necesită mai multe lucruri, să opresc căruțul, să scot aparatul, și de cele mai multe ori ratezi imaginea. 

Ce aparatură folosiți?

Sorin Eftene: La un moment dat am achiziționat un aparat mai mult orientându-mă după aspect. Era vorba de un Olympus, fascinat oarecum și de istoria acestei companii. Cu timpul însă, s-a dovedit că nu e chiar potrivit cu ce vroiam eu. Următorul pas a fost să-mi achiziționez un sistem Fuji, cu obiectivele de rigoare, plus niște obiective ceva mai ”vintage”, anii 70-80 cu care mai trag cadre din când în când. Pentru perioada următoare intenționez să-mi achiziționez un sistem pe film, un aspect cu totul nou și inedit pentru mine pe care aș dori foarte mult să-l aprofundez.

Lucian Mărginean:  Nu pot spune că mă axez pe ceva anume, folosesc cam de toate. Ce pot spune că sunt fascinat de aparatele mici, cele de tip ”point-and-shoot”. Lucrări realizate cu astfel de aparate se vor regăsi și în expoziție. Nu țin neapărat la o anumită marcă, am avut un sistem pe Nikon, dar la care am renunțat deoarece era destul de greu și nu-l puteam folosi. Acum mă îndrept spre orice tip de aparat, ideea e să fie mic și ușor să-l pot folosi. În rest, nu am partipliuri vizavi de o firmă sau marcă.

Sorin Eftene: Nici eu nu pot spune că am vreo predilecție față de vreo marcă. Pot însă spune că mi-a plăcut foarte mult culorile la aparatele Fuji. Nu este marca cea mai performantă, dar la partea de culori, are  niște simulări de film incredibil de frumoase, aproape că nu mai trebuiesc editate.

Câte lucrări veți avea în expoziție?

Sorin Eftene: În ce mă privește, am în această expoziție un nunăr 43 de lucrări. Ca și mod de expunere, sunt în format A3, tipărite pe hârtie foto dar și în format canvas.

Lucian Mărginean: La mine, numărul lucrărilor din expoziție este de 30.

De ce acest titlu: „Fotografie cu dichis”(din studio în lumea largă)?

Sorin Eftene: Am ales acest titlu tocmai pentru a face o legătură între noi doi pornind de la natura statică și portretele lui Lucian la peisajele și celelalte aspecte care le-am surprins în călătoriile mele. Ca să fiu mai explicit, ”Fotografie cu dischis” este exact expresia care se potrivește de minune la lucrările lui Lucian.

Putem vorbi de fotografi preferați? Care ar fi aceștia?

Sorin Eftene: Printre preferații mei se numără Henri Cartier-Bresson, pe partea de fotografie de stradă, iar de la noi îmi place foarte mult Eduard Guțescu de care am mai pomenit, pe partea de peisaj. Legat de portrete și nuduri artistice, l-aș aminti aici pe Alin Panaite din Constanța.

Lucian Mărginean:  Sunt mulți fotografi, inclusiv la noi în țară care sunt  foarte buni. Un preferat de-al meu este Cy deCosse, un tip cu lucrări de natură statică care îmi place foarte mult. Mai e Christian Coigny. Legat de fotografii români, îmi place mult Mircea Bezergheanu, la fel și Andrei Apostol, Alex Gâlmeanu și mulți alții extrem de buni.

Ce sperați de la această expoziție vizavi de cei care vor vedea lucrările voastre?

Sorin Eftene: Cu toată modestia, mi-ar plăcea foarte tare dacă măcar o persoană din cei care vor vizita expoziția va veni să mă întrebe „cum ai făcut lucrarea respectivă, ce-mi recomanzi, vreau să fac și eu”. Cred că asta ar fi cea mai mare mulțumire a mea vizavi de cei care vor trece pragul expoziției și care poate vor dori poate să se apuce de  această minunată pasiune.

Lucian Mărginean:  Aici am să spun o întâmplare petrecută în Onești, oraș unde am locuit o perioadă a vieții mele. La un moment dat am dat niște lucrări unei persoane care să le ducă mai departe la o altă persoană. Persoana respectivă s-a oprit pe la birou unde a arătat lucrările colegilor. A venit la mine și mi-a spus cum colegele de muncă au remarcat cât de multă tristețe emană lucrările mele. Am zis atunci: Perfect! Fotografia trebuie să transmită ceva, nu are importanță ce, iar dacă acele persoane au simțit tristeșe este foarte bine. Mai trist era să se fi uitat la lucrări și să nu simtă nimic. Revenind la expoziție, mi-ar place să vină la mine lumea  și pur și simplu să povestim, nu neapărat despre fotografie, până la urmă toți acum au telefoane și sunt într-un fel fotografi în felul lor.

A consemnat Alin ZAHARIE