Scriitoarea Alessia Oniță, de la primele versuri la un debut literar

Îmbinând emoțiile cu timpul, o călătorie creativă.

Alessia Oniță, o tânără scriitoare care a cucerit inimile cititorilor cu sensibilitatea și profunzimea versurilor sale, ne dezvăluie povestea din spatele cărții „La sfârșit de 9 august”. Într-un interviu sincer și plin de emoție, Alessia ne povestește cum și-a descoperit pasiunea pentru scris, ce o inspiră să continue și ce semnificație profundă are pentru ea prima sa carte. De la primele versuri scrise în secret pe filele caietului de matematică până la finalizarea primei sale cărți, Alessia Oniță a parcurs un drum presărat cu provocări, introspecție și momente de revelație. Extrovertită și mereu în căutarea unor noi experiențe, ea și-a găsit refugiul în scris, transformându-și emoțiile și trăirile în poezie și proză. Împărtășindu-ne detalii din viața ei de zi cu zi, de la plimbările de seară până la dragostea pentru lectură, Alessia ne invită să descoperim lumea sa interioară, unde proza și poezia se împletesc într-un mod aparte.

Reporter: Te rog să te prezinți, cu ce îți ocupi timpul liber?

Alessia Oniță: Sunt o persoană foarte extrovertită, îmi place să ies, să mă plimb şi seara ador să îmi fac plimbările, câteodată să mă dau cu bicicleta, iar, când mai am timp, ajung acasă şi înainte să adorm mai citesc câte o carte. Am început să scriu de la vârsta de 15 ani serios, dar incognito de la vârsta de 13 ani când scriam versuri pe o foaie din caietul de matematică. Nu am fost niciodată prietenă cu matematica, dar m-am descurcat pentru că am terminat profilul matematică- informatică. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc.

Rep.: Care este povestea din spatele acestei cărți, ce anume te-a determinat să scrii această carte?

A.O.: Eu scriu poezii de patru ani de zile și cum mi se tot adunau mie poeziile și aveam eu anumite stări prin care treceam și le scriam, am vrut cumva să le dau și o rădăcină, să înflorească de undeva. De aceea, am scris și câteva povești de tip jurnal, să aibă legătură poeziile cu povestea și să reprezinte ceea ce simte protagonista în diferitele momente ale vieții ei, de aici a venit ideea îmbinării prozei cu poezia.

Rep.: Povestește-ne despre semnificația titlului și a coperții.

A.O.: Coperta o reprezintă pe protagonista noastră Shea, e o fată care se ascunde după sentimentele ei și trăiește o dragoste aparte. Titlul „La sfârșit de 9 august” reprezintă începutul poveștii de dragoste dintre protagoniști, dar, totodată, și sfârșitul acesteia.

„Am zis că trebuie să încerc și eu să văd dacă pot să fac oamenii să simtă ceea ce eu am simțit și de atunci am început să scriu”.

Rep.: Cartea face parte din genul liric, te-ai regăsit într-un personaj sau în ceea ce scrii?

A.O.: M-am regăsit foarte mult în personajul Shea și în sentimentele ei, cumva, când spui că scrii despre dragoste, toată lumea se așteaptă să fie o experiență personal trăită, eu nu am trăit-o, dar am reușit să o trăiesc odată cu Shea. Unele fraze ale ei asupra timpului, asupra prieteniei, m-au făcut să reflectez asupra prieteniei mele cu diferite persoane. Acolo rezonez cel mai mult cu ea, la trecerea timpului pentru că atât mie, cât și ei ni se pare că trecerea asta ireversibilă a timpului e ceva de neconceput, de neimaginat, cum adică nu o să mai poți niciodată să fii într-un anumit moment din viața ta în care te-ai simțit cel mai fericit și trebuie să treci peste, în acest punct am rezonat cel mai mult cu povestea.

Rep.: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris? Cred cu tărie că scrisul și cititul se îmbină perfect, ai o carte preferată care ți-a schimbat percepția asupra vieții?

A.O.:  Eu citesc, îmi place foarte mult să citesc, cărți romance, de toate felurile și după ce am citit „Înainte să te cunosc” și am văzut și filmul, am zis: nu se poate ca autoarea să-mi transmită mie așa sentimente puternice, să mă facă să plâng, am zis că trebuie să încerc și eu să văd dacă pot să fac oamenii să simtă ceea eu am simțit și de atunci am început să scriu.

Rep.: Cât de greu sau provocator e să scrii o carte, de unde ți-a venit inspirația?

A.O.: Inspirația pentru a scrie această carte a pornit de la trecerea timpului, îmi place foarte mult să scriu despre timp, despre persoane, despre dragoste. Relația mea cu timpul e una mai aparte pentru că eu nu o să pot să înțeleg niciodată cum poate atât de repede să treacă timpul.

De la manuscris anonim la recunoaștere literară

Rep.: Cum a decurs procesul de tipărire a acestei cărți, colaborarea cu editura?

A.O.:  Unchiul meu, Virgil Oniță deține librăria Libris și Editura Creator, dar eu nu am vrut să-i trimit lui special manuscrisul, așa că l-am trimis sub anonimat și toate bune și frumoase, mi l-au acceptat, au zis că este foarte bun și că sunt încântați să colaboreze cu mine și mi-au dat contractul să-l semnez, ei neștiind cine sunt cu adevărat. Atunci eram în perioada BAC-ului și nu puteam să ajung la Brașov, dar mă bucur foarte mult că manuscrisul a fost acceptat. El mi-a spus că despre ce vorbești, ce manuscris, a fost foarte surprins și m-a felicitat. Toată lumea era foarte bucuroasă, doar că ei nu prea au înțeles motivul pentru care eu am trimis manuscrisul sub anonimat și le-am explicat că am vrut să mă conving eu că merită să fie publicată cartea. Am vrut să fie o muncă cinstită. Editura până în punctul acela a fost super, jos pălăria, m-am înțeles foarte bine cu ei și am văzut că acolo e o atmosferă și un mediu foarte relaxant, chiar dacă au de muncă, e o atmosferă foarte veselă, asta contează mult. Editura Creator e plină de oameni disciplinați, de oameni care știu exact ce au de făcut, fiind o echipă cu care toți cei care iubesc literatura, scrisul si-ar dori să colaboreze. Le mulțumesc tare mult întregii echipe Creator si echipei Libris pentru devotament și implicare, familiei mele pentru sprijinul acordat.

Rep.: Cum te-ai simțit atunci când ai terminat conținutul

A.O.: Când am terminat cartea, am zis că nu pot să cred că am scris acolo ”sfârșit”, nu îmi venea să cred că am terminat-o. Eu am început să scriu foarte multe cărți pe Wattpad, dar le țineam în ciorne și niciodată nu am reușit să scriu o carte cap coadă și faptul că am terminat „La sfârșit de 9 august”, mi-a trezit așa un sentiment foarte melancolic, mă gândeam la mine și la momentele în care mă simțeam foarte deprimată că nu voi putea vreodată să termin o carte, încât am bufnit în lacrimi atunci când am terminat-o. Am o relație foarte strânsă cu prima mea carte, de debut, va rămâne în inima mea. Am simțit de parcă visez și mă bucur că am reușit să o duc la bun sfârșit.

Rep.: Plănuiești să mai scrii o carte?

A.O.: Da, vreau să scriu o carte tot de dragoste, mai exact un roman cap coadă, să fie de lungă întindere, mă gândesc să aibă maxim 500 de pagini.

Rep.: Ai primit sprijin din partea celor dragi, sau poate din partea profesorilor?

A.O.:  Mai nimeni nu știa că scriu pentru că mi se pare că dacă îi spun cuiva că scriu mi se oprește inspirația și am zis că mai bine rămâne pentru mine, să mă exprim cum vreau, dar sprijin, după ce am anunțat că am scris o carte și am trimis manuscrisul, am primit atât de la familia mea, cât și de la prieteni, m-au susținut foarte mult și am fost recunoascătoare pentru tot sprijinul lor și faptul că mi-am făcut părinții mândri, pentru mine asta contează cel mai mult.

Rep.: De ce ai recomanda cititorilor cartea ta?

 A.O.: Dacă sunt pasionați de poezie și dacă le place și își doresc altceva pe lângă poezie, o poveste micuță pentru a prinde contur, le recomand cartea mea pentru că eu am trăit ceea ce am scris și poate există oameni care vor rezona cu scrierile mele, sper asta.

A consemnat Alisia BALOGH