Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în prezentarea Muzeului ”Anton Badea”

Muzeul Etnografic ”Anton Badea” din Reghin, respectând tradiția, ne face o binevenită incursiune în ce privește rânduiala trecerii în Noul An și ne prezintă esența pasului care face legătura între vechiul și noul an.

„Anul Nou, precedat de Ajun, era, în mentalitatea populară, un prag important, primul moment din cursul unui an când ,,se deschide cerul și Dumnezeu se uită pe pământ”. Cerul este sfânt, fiind creat de Dumnezeu ca lăcaș al sfinților îngeri. Cerul se deschide la sărbătorile mari , Anul Nou, Bobotează, Paști, dar numai oamenii buni și drepți îl văd deschis.

Prima zi din noul an începe cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, acesta fiind unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini. În toate localitățile se credea că, de Anul Nou, oamenii au posibilitatea de a afla cum va fi timpul și recolta în noul an. Colindatul de Anul Nou cunoaște foarte multe forme: cu turca, cu vasilica, cu plugul, cu sorcova , steaua, vergelul și cu plugușorul”, spun reprezentanții Muzeului Etnografic ”Anton Badea”.

Aceștia își continuă prezentarea cu momentul ce precede intrarea în noul an, obiceiuri străvechi strâns legate de munca câmpului.

„În Ajun de Anul Nou copiii mergeau la colindat cu Plugușorul . Acesta este un obicei străvechi agrar, având la origine un ritual sacru de manifestare a dorințelor unei recolte bogate, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Cunoscut și sub alte denumiri, ca ,,plugul”, ,,plugarii”, plugușorul are un caracter simbolic , având la origine o incantație magică. Copiii sunt primii care pornesc cu plugușorul , primind în schimbul urărilor de an bun , colaci, fructe sau bani. Ei își făceau un pluguleț dintr-o ramură de pom, cu două crăcuțe în forma coarnelor de plug. De acestea atârnau un clopoțel, acoperit cu o bucată de pânză și un buhai dintr-o putină legată la capăt cu o bucată de piele de oaie, prin care erau trase câteva fire de păr de cal. Apoi își pregăteau un bici și textul plugușorului. Când mergeau pe uliță, copiii pocneau din bice, trăgeau cu mâna pe firele buhaiului strigând „hăi, hăi!” alături de textul plugușorului, care era o narare în versuri a principalelor lucrări agricole, de la semănat până la obținerea pâinii. În final, gazdei îi erau făcute urări de sănătate și belșug. Motivele agrare sunt numeroase în colindele tradiționale, existând încă din vechime”, afirmă cei din cadrul Muzeului Etnografic ”Anton Badea”.

(A.Z.)