INTERVIU cu mureșeanul Luca Megheșan, cel mai tânăr arbitru din România

Luca Megheșan, elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Andrei Bârseanu” din Târnăveni, a devenit cel mai tânăr arbitru din România, la vârsta de doar 15 ani.

În cadrul unui interviu acordat cotidianului Zi de Zi din Târgu Mureș, Luca ne-a împărtășit pasiunea sa care a prins contur încă de la vârsta de 9 ani și care, după doar 6 ani de muncă asiduă și dedicare, i-a adus titlul de cel mai tânăr arbitru din țară.

Reporter: Cum ai devenit arbitru la o vârstă atât de fragedă?

Luca Megheșan: Încă de la o vârstă foarte fragedă, mai exact de la vârsta de 9 ani, a început să îmi placă să arbitrez. Mergeam în curtea școlii și îi vedeam pe colegi cum joacă fotbal, dar se și certau. Atunci am spus că vreau să devin arbitru, mai ales că și tatăl meu a fost arbitru. De acolo a înceut totul. Din primul moment în care am avut fluierul, mi-a plăcut acest sentiment, că eu voi conduce jocul. Am știut că asta voi face pe viitor.

Rep.: Ai jucat și fotbal până să descoperi pasiunea pentru arbitraj?

L.M.: Da, am jucat și fotbal. De la vârsta de cinci ani și jumătate am început să joc fotbal la o echipă din Târnăveni. Ulterior, la 14 ani, am făcut cursul e arbitri.

Rep.: Ce te-a inspirat și determinat să arbitrezi meciuri de fotbal?

L.M.: Vedeam la televizor cum arbitrul este respectat pe terenul de fotbal și are puterea de a conduce un joc. Tatăl meu niciodată nu m-a influențat și nu mi-a spus să merg la cursuri de arbitraj. Din contră, îmi spunea să mai aștept, să cresc. Dar am văzut eu pe Facebook că se face un curs de la vârsta de 14 ani, la Târgu Mureș, iar atunci l-am sunat pe tatăl meu și i-am spus că am găsit acest curs. Mi-a spus să mai aștept puțin, că sunt prea tânăr. Dar i-am spus că pentru mine acesta este momentul.

Rep.: A fost cea mai bună decizie?

L.M.: Da. Cu cât începi mai repede, cu atât e mai bine. Prinzi experiență.

Rep.: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine, pe care ai întâmpinat-o pe terenul de fotbal, în timpul unui meci?

L.M.: Cea mai mare provocare a fost când am început să arbitrez primul joc la seniori, la margine, ca arbitru asistent și am văzut că pot fi și eu respectat de cei mai în vârstă decât mine, chiar dacă sunt foarte tânăr. Aveam 14 ani și jumătate atunci.

Rep.: Ai arbitrat sâmbătă meciul din Liga a IV-a Elite. Câte meciuri ai mai arbitrat până la acest joc?

L.M.: Am mai arbitrat meciuri din Liga a IV-a Elite, dar nu ca arbitru, ci ca arbitru asistent. Până acum, în total cu toate jocurile, atât de copii, cât și de seniori, am arbitrat cam 65 de meciuri.

Rep.: Cum ai descrie relația ta cu jucătorii și antrenorii pe teren?

L.M.: Pentru mine este o relație foarte prietenoasă. Trebuie să ne respectăm reciporc. Nu există prietenii pe terenul de fotbal. Prieteniile sunt după ce se termină meciul. Trebuie să fii cinstit și drept. Nu trebuie să favorizezi nicio echipă. Chiar dacă mai greșim, este firesc, dar trebuie să trecem peste. Dacă ai dezavantajat o echipă, nu trebuie să o dezavantajăm și pe cealaltă.

Rep.: Care sunt planurile tale de viitor pe plan sportiv și pe plan personal?

L.M.: Pe viitor îmi doresc să ajung în Liga I, să ajung arbitru FIFA și să arbitrez în finală de Champions League. Pe plan personal, vreau să merg mai departe la medicină. Până acum asta mi-am dorit și cel mai probabil pe asta voi și rămâne. Îmi place mult. Iar arbitrajul vreau să rămână ca un hobby, în paralel. Când voi ajunge în Liga I, de acolo va deveni și o meserie.

Rep.: Ce sfaturi ai pentru alți tineri care sunt și ei la început de drum și care vor să ajungă și ei arbitri?

L.M.: Îi încurajez pe toți tinerii să devină arbitri, deoarece prin asta faci sport în primul rând, dar te și dezvolți atât fizic, cât și psihic. Devii mai calm. Pe teren trebuie să fii foarte calm, nu agitat. Pe lângă talent, trebuie multă muncă.

Rep.: În urma ultimului meci arbitrat din liga a IV-a Elite, ai devenit cel mai tânăr arbitru din România. Cum este pentru tine să deții acest titlu?

L.M.: După părerea mea este un lucru interesant, deoarece așa văd și ceilalți tineri că se poate să arbitrezi un meci atât de important, la o vârstă atât de fragedă. Pe această cale vreau să le mulțumesc părinților mei pentru suport,  susținere și efort.

A consemnat Diana CĂRBUREAN