Sfântul Gheorghe, conducătorul militarilor. Ce să nu faci în această zi importantă

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinți creștini în Cappadocia, în timpul domniei împăratului Dioclețian, în secolul al IV-lea. A slujit în armata împăratului și a fost direct afectat de persecuțiile împotriva creștinilor începute în anul 303. El și-a mărturisit credința în Hristos și a fost închis din cauza convingerilor sale religioase. În încercarea de a-l forța să renunțe la credința creștină, a fost torturat și în cele din urmă decapitat pe 23 aprilie. Această zi rămâne ziua sa de prăznuire.

În iconografie, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal, înjunghiind un balaur cu o suliță. Această reprezentare ilustrează o legendă conform căreia Sfântul Gheorghe a salvat orașul Silena din provincia Libiei, terorizat de un astfel de monstru care se aseamănă cu un dragon din poveștile mitice ale evului mediu.

Reprezentarea sfântului biruitor, curaj în lupta cu diavolul

În majoritatea icoanelor, Sfântul Gheorghe este înfățișat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca un conducător militar ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă. În unele icoane, Sfântul Gheorghe apare însoțit de alți doi sfinți militari, Teodor-Tiron și Dimitrie.

Credințe și superstiții

Una dintre practicile răspândite în ziua Sfântului Gheorghe este împodobirea casei cu plante, obicei care marchează renașterea naturii. Plantele folosite variază în funcție de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rouă verde și leuștean. În tradiția populară se consideră că aceste simboluri vegetale au rol în protejarea gospodăriei de acțiunea spiritelor rele, spune analist-etnologul Ania Moldoveanu, potrivit stirileprotv.ro.

De asemenea, oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, ca să fie sănătoși tot anul și pentru spălarea tuturor relelor. Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui este bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el este cinstit de toată lumea. Se mai spune că cine doarme în această zi ia somnul mieilor și tot anul e somnoros.

Gunoiul adunat în ziua Sfântului Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an. Dacă în ziua Sfântului Gheorghe va fi multă rouă ori va fi pâclă, este semn de an bogat, iar dacă plouă se va face grâu și fân, potrivit credinței populare.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe

Deși multe dintre tradițiile asociate Sfântului Gheorghe nu mai sunt respectate în anul 2024, așa cum se întâmpla odinioară, ar putea fi interesant să le cunoaștem, fiindcă reprezintă o parte importantă a moștenirii culturale a noastră. În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți, numeroase biserici fiind dedicate lui. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării îi poartă numele. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, a cărei zi de sărbătoare, 23 aprilie, coincide cu cea a sfântului.

Chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul Moldovei, era reprezentat pe steagul voievodului Ștefan cel Mare. Începutul verii pastorale, conform tradiției străvechi, marchează sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, eveniment care coincide cu ritualuri antice ce celebrează renașterea naturii.

În picturile religioase, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, simbol al purității și al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, cunoscut și sub numele de Sânmedru, sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Gheorghe joacă un rol esențial în calendarul pastoral, fiind considerat începătorul anului agricol. Tradiția spune că vara începe de la Sângiorz și ține până la Sânmedru.

Decorarea cu ramuri verzi de salcie

Tradiția Focului Viu relatează că focul ar fi fost adus din lumea zeilor de către Prometeu, fiind aprins de reprezentanții masculinității, în timp ce femeile se ocupau de menținerea lui. Astfel, bărbații sunt cei care, de obicei, aprind focul în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe. Participanții săriturii peste foc se purifică și se feresc de rele, de farmece, fiind astfel asigurați că vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Conform tradiției, prima scânteie care aprinde flăcările trebuie să provină doar din lemn, iască și paie, fără alte mijloace de aprindere. Fumul rezultat trebuie îndreptat către grajduri, grădini, pentru a alunga spiritele malefice, strigoii și bolile.

Alte tradiții, superstiții și obiceiuri populare legate de Sfântul Gheorghe sunt distribuirea de liliac și leuștean la biserică, pentru a conferi sănătate oamenilor și animalelor pe tot parcursul anului. În unele regiuni, casele sunt decorate cu ramuri verzi de salcie pentru a se proteja împotriva bolilor și pagubelor. Capul familiei, de obicei un bărbat, are responsabilitatea de a așeza ramuri verzi de salcie în diverse locuri ale casei și curții, precum în colțul porților, la ferestre și uși, în grădină, pe mormintele celor dragi trecuți în neființă cu scopul de a proteja și a aduce bogății pe timpul sezonului de recoltare.

Lorena PINTILIE