Mărţişorul

Tradiţia mărţişorului datează, conform mărturiilor arheologice, de circa 8.000 de ani, având ca semnificaţie celebrarea începutului primăverii.

Mărţişoarele erau, pe atunci, pietricele înşirate pe o aţă sau monezi atârnate la gât. Monezile erau purtate, în general, de cei bogaţi, dar aveau aceeaşi însemnătate: norocul, fertilitatea şi vremea bună. După ce copacii înfloreau, mărţişoarele erau atârnate în copac. Odată cu romanii, mărţişorul a marcat începutul anului, în ziua de 1 Martie. Pentru aceiaşi romani, albul simboliza puritate, iar roşul dragostea şi fertilitatea. Simbolul mărţişorului se întâlneşte chiar şi în tradiţiile orientale, simbolizând armonia dintre masculin şi feminin.
La sat, tradiţia mărţişorului este bine definită. Astfel, bătrânii spun că aşa cum va fi prima zi din martie, aşa va fi toată primăvara şi vara. Cine poartă mărţisorul în piept va fi sănătos, dar va avea şi noroc. Mărţişorul se
poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vişinii. Tradiţia mai spune că, atunci când mărţişorul este aruncat după o pasăre, purtătorul va fi uşor precum pasărea. Pentru ca fetele să aibă tenul curat tot anul, trebuie să se spele de 1 martie, ziua mărţişorului, cu apă din zăpada topită. O tradiţie tipic transilvăneană spune că mărţişorul se agaţă la porţi, ferestre, coarnele animalelor, pentru a invoca viaţa şi a alunga spiritele rele.
Laura Ionescu