Vraciul din Remetea pune oase “cap la cap” de 64 de ani

Sănătatea şubredă ne face imediat să trecem pragul cabinetului medical. Nu puţini sunt cei care, bolnavi fiind, preferă să aleagă tratamente naturiste, bazate pe plante sau bioenergie. Vraciul Iosif Jenei locuieşte pe strada Remetea din Târgu-Mureş într-o casă pe cât de modestă, pe atât de căutată de oameni din întreaga ţară. Vestea priceperii lui de a trata luxaţiile prin masoterapie s-a răspândit repede. De 64 de ani, vraciul pune oase cap la cap, “se joacă” cu ţesuturile şi muşchii, în doar câteva zile reuşind să trateze chiar şi cele mai păcătoase afecţiuni.

Jenei Iosif are 78 de ani şi locuieşte pe strada Remetea 24. Este singurul din judeţ care tratează oamenii afectaţi de diferite luxaţii, folosindu-şi doar mâinile. Dibăcia cu care reuşeşte în câteva zile să pună bolnavii pe picioare este cunoscută atât în judeţ cât şi în alte zone ale ţării. Nu există zi în care pragul casei bătrânului să nu fie trecut de un suferind. “Se întâmplă să mă duc până la alimentară şi vin după mine cei care mă cunosc, mă iau cu maşina şi mă aduc înapoi acasă, că-i bai mare cu cineva”, spune Joska baci. În 1941, bătrânul urma un curs de ucenicie ca tâmplar, iar bărbatul care îl ţinea în gazdă practica de foarte mult timp această meserie bazată pe bioenergie. “Masajul îl fac numai manual şi acţionează asupra pielii, ţesuturilor si muşchilor, în scop terapeutic. Am darul de a simţi totul în degete”, spune bătrânul. El nu are nevoie de raze, poate pune imediat orice diagnostic, inclusiv existenţa apei la genunchi, afecţiunile discului, rotulei, fracturi şi entorse.
“Eu mă duc pe la moşu’ de opt ani de zile. Uneori trec pe la el doar o dată pe săptămână, alteori de două ori. Am o spondiloză urâtă şi mă doare ba capul, ba picioarele. După
ce-mi face un masaj mă simt mult mai bine, îmi simt coloana întinerită. Multă lume am văzut că merge pe la el şi numai de bine se vorbeşte de felul în care ştie avea grijă de oameni, cu atât mai mult cu cât totul face din pasiune. Nu refuză pe nimeni şi nu cere absolut nici o taxă”, ne-a spus Lenuţa Trif, una dintre paciente.
Există şi cazuri în care bolnavii vin de la diferite clinici de ortopedie cu piciorul în gips, dar cu dureri foarte mari. “Eu le spun atunci că nu mă bag peste treaba medicului decât pe răspunderea bolnavului. Acesta îşi dă jos gipsul cu mâna lui şi eu îl tratez. Sunt multe situaţii în care rotula nu este fixată bine sub gips sau este, dar incorect”, mai spune vraciul. Mângâierea lui sufletească este să vadă cum unul dintre strănepoţii săi de doar 8 ani, Rareş Rusu, dă semne de mare interes pentru ceea ce face el. Băiatul este foarte priceput şi, de mic, îl urmăreşte pe bătrân cum consultă şi tratează fiecare pacient.

Doar 10 antinevralgice într-o viaţă

Jenei nu fumează, nu consumă alcool şi nu bea cafea tocmai pentru a-şi păstra darul primit de la Dumnezeu. De 17 ani de când este în pensie şi
şi-a găsit noi pasiuni care îl relaxează, grădinăritul şi creşterea orătăniilor din curte, bătrânul a renunţat să mai mănânce carne. “Îi este prea milă de animale. De când le creşte şi le dă de mâncare cu mâna lui, chiar stă de vorbă cu ele, nu mai poate să pună gura pe carnea lor”, spune Kiki, soţia bătrânului. Deşi trăiesc dintr-o singură pensie de 3,3 milioane lei, Iosif Jenei nu a cerut niciodată taxă pentru serviciile pe care le oferă. El este mulţumit cu viaţa pe care o are şi cu soţia cu care-şi duce traiul de 54 de ani. “El este reformat, eu sunt ortodoxă. În 29 martie sărbătorim 54 de ani de căsnicie, peste nunta de aur am trecut deja de câţiva ani. Dar, este un om de milioane fără de care nu mi-aş fi putut concepe viaţa”, a continuat femeia. Ajuns la o vârstă la care timpul îşi spune cuvântul, vraciul are şi el probleme de sănătate, “ceva dureri de oase”, dar pentru asta nu merge la medic. Nu a fost niciodată şi, în toată viaţa lui de 78 de ani,
nu-şi aduce aminte să fi luat mai mult de 10 antinevralgice. La vârsta lui se află într-un echilibru psihic şi fizic de invidiat chiar şi de cei foarte tineri. El speră că va avea tot mai puţin de lucru, nu pentru că nu-i place, ci pentru că dacă se trece tot mai rar pragul casei lui, înseamnă că oamenii nu suferă. “Sunt o groază de alte probleme care chinuie oamenii în fiecare zi. Au ei vreme de luxaţii…?”, încheie râzând Joska baci.
Amalia VASILESCU