Indiferenţa ne îndepărtează de UE

O boală extrem de contagioasă, anemia infecţioasă ecvină, decimează populaţia cabalină din judeţ. În Uniunea Europeană se pune mare preţ pe sănătatea animalelor, iar România ar trebui să se conformeze acestor norme. Din cauza lipsei fondurilor, însă, nu pot fi luate măsuri profilactice, care ar costa statul sute de miliarde de lei.
Numărul cailor afectaţi de anemie infecţioasă, o boală cu simptome similare cu SIDA, este în creştere în rândul populaţiei ecvine din judeţul Mureş. Deşi nu se transmite la om, boala este, intraspecific, extrem de contagioasă. Pentru a putea opri epidemia, autorităţile ar trebui să sacrifice toţi caii depistaţi pozitiv, cu despăgubirea proprietarilor.

Norme europene şi realităţi româneşti

Normele europene în materie de sănătate veterinară sunt foarte stricte iar măsurile de siguranţă atunci când vine vorba de o epidemie sunt extreme. Pentru eradicarea bolilor contagioase nu se mai folosesc tratamente sau vaccinări, ci se marşează pe eliminarea acestora prin sacrificarea animalelor bolnave. Aceste norme funcţionează şi în România, numai că aici lipsesc banii care ar face măsurile eficiente. Potrivit legii, animalele care au reacţionat pozitiv la test se trimit la abatorizare în termen de 10 zile de la primirea buletinului de analiză de laborator. Acest lucru este imposibil de realizat, pentru că în bugetul de stat nu sunt alocaţi bani pentru despăgubirea proprietarilor. Puşi în imposibilitatea de a-i despăgubi pe proprietari, fie ei de cai, porci sau găini, autorităţile preferă să ignore situaţia, sperând că epidemiile se vor stinge de la sine, odată cu decimarea focarelor de infecţie.

Indiferenţa se plăteşte

În urma controalelor medicale făcute la nivel naţional, 25.000 de cai au fost testaţi pozitiv, echivalentul a sute de miliarde de lei despăgubiri. “Caii fac şi ei parte din unele capitole superficial tratate în ultimii 50 de ani. Nu este o problemă luată în serios, motiv pentru care m-am implicat depunând la Consiliul Legislativ o lege în acest sens”, spune deputatul Kelemen Attila, lider al grupului UDMR din Camera Deputaţilor, de profesie medic veterinar. Conform spuselor sale, “legea calului” este complexă şi prevede înfiinţarea Autorităţii Hipice Naţionale, cu scopul de a se ocupa de toate problemele acestui sector, inclusiv de partea financiară.
Deşi nu este transmisibilă la om, între cabaline infecţia se transmite uşor, cea mai răspândită modalitate fiind înţepăturile de muşte sau ţânţari. Boala se manifestă prin scăderea rezistenţei la efort fizic şi scoaterea din ritm a animalului. În ceea ce priveşte transmiterea intrauterină, situaţia nu este foarte clară, existând cazuri de mamă bolnavă şi făt sănătos.
“Sacrificarea animalelor se impune în această situaţie, în caz contrar stoparea transmiterii bolii nu se poate realiza decât parţial. Totul depinde şi de felul în care proprietarii cailor bolnavi îndeplinesc regulile de prevenire şi transmitere a bolii”, mai spune Kelemen. La fel de important în această situaţie este obligativitatea examenelor serologice făcute în fiecare judeţ de două ori pe an. Dacă testul este pozitiv, animalul nu se mai recontrolează. Se declară contaminat şi se aplică toate regulile de combatere a bolii.
Chiar dacă aceste controale sunt obligatorii şi, în parte, se realizează, acest lucru nu are nici o însemnătate în lipsa banilor care ar permite sacrificarea de către stat a animalelor bolnave.
Directorul Direcţiei Sanitar Veterinare Mureş, Ioan Rusu, susţine că boala este foarte răspândită, dar nu poate fi combătută fără sprijin din partea autorităţilor.
Consecinţele economice ale acestei indiferenţe din partea statului sunt incalculabile, mai ales în situaţia în care România va intra peste câţiva ani pe piaţa unică europeană. Să nu uităm de cazul “bolii vacii nebune”, când Marea Britanie a pierdut miliarde de euro, pentru că iniţial a evitat să adopte măsuri radicale.

Amalia VASILESCU