PROTESTUL MEMBRILOR ASOCIAŢIEI MAGISTRAŢILOR DIN ROM>NIA – FILIALA MUREŞ

80 de magistraţi mureşeni, membri ai Asociaţiei Magistraţilor din România, Filiala Mureş, au cerut ieri într-un memoriu adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării investigarea, constatarea şi sancţionarea discriminărilor la caresunt supuşi, monitorizarea cazului, precum şi acordarea de asistenţă de specialitate semnatarilor.
Nu este prima dată când sunt sesizate problemele legate de diferenţierile şi inechităţile care se fac între magistraţii care fac urmărirea penală sau judecă cauze de corupţie şi celelalte categorii de magistraţi,precum şi de supra-încărcarea cu dosare a magistraţilor, lucruri care duc la ineficienţa actului
de justiţie.
Vă prezentăm mai jos, integral, protestul magistraţilor mureşeni.

CÃTRE,CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINÃRII

Membri ai Asociaţiei Magistraţilor din România – Filiala Mureş, cu personalitate juridică şi sediul ales la Curtea de Apel Tg.-Mureş, str. Justiţiei, nr.1, birou 48/A, cât şi nemembri ai filialei, magistraţi – judecători şi procurori – care funcţionează la instanţe, respectiv parchete din raza judeţului Mureş, solicită implicarea autorităţii naţionale autorizate în lupta împotriva discriminării – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – în temeiul art. 19 indice 4 din Ordonanţa nr. 137/31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare pentru medierea discriminării la care sunt supuşi majoritatea magistraţilor semnatari ai prezentului memoriu, investigarea, constatarea şi sancţionarea acestei discriminări, monitorizarea cazului, precum şi acordarea de asistenţă de specialitate semnatarilor.
În acest sens vă învederăm următoarele:
Ordonanţa de Urgenţă nr. 177/06 decembrie 2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, modificată şi completată de Legea nr. 347/10 iulie 2003, a prevăzut la art. 11 alin. 1 că "judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară", iar aliniatul 2 din aceeaşi lege a prevăzut acelaşi spor pentru procurorii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi procurorilor care participă la şedinţele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie.
Acest act normativ nu prevede nici un criteriu pe baza cărora se face o asemenea diferenţă între magistraţii care fac urmărirea penală sau judecă cauze de corupţie şi celelalte categorii de magistraţi, deşi un asemenea criteriu era necesar pentru a explica de ce executivul a considerat necesară o diferenţiere între categorii de magistraţi la nivelul aceleiaşi categorii de instanţe sau parchete.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/21 aprilie 2004 (privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei) a accentuat inechitatea şi discriminarea dintre diferitele categorii de magistraţi, în sensul că art. 28 alin. 4 a prevăzut că procurorii din cadrul P.N.A. şi judecătorii care compun completele specializate în infracţiunile de corupţie, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare. O justificare s-ar putea interpreta a fi preambulul acestui act normativ care menţionează textual că acest act normativ a fost adoptat "având în vedere necesitatea intensificării neîntârziate a luptei împotriva fenomenului corupţiei şi a instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii P.N.A. ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
Ulterior, Legea nr. 601/16 decembrie 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 a extins categoriile de magistraţi care primesc acest spor de 40% şi la preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cazul acestor magistraţi, actul normativ adoptat de legislativ nu prevede nici un criteriu sau motivare pe baza cărora s-ar justifica acordarea acestui spor.
Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prevede, de asemenea, o inegalitate vădită între diferite categorii de magistraţi. Astfel, art. 24 alin. 4 din această lege relevând că "Personalul prevăzut la alin. (1) (conducerea Parchetului de pe lângă î.C.C.J., procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – n.n.) …, procurorii şi judecătorii care participă la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară …". Nici pentru aceste categorii de magistraţi, care primesc sporul de 40% la indemnizaţia de încadrare brută, nu se motivează în vreun fel de ce aceştia sunt îndreptăţiţi la a primi sporul în cauză.
Astfel de practici adoptate de executiv şi de legiuitor încalcă în mod flagrant egalitatea în drepturi, astfel cum este ea consacrată de art. 16 alin. 1 şi 2 din Constituţia României ( "(1) – Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări"., "(2) – nimeni nu este mai presus de lege"), principiu, de altfel, particularizat de alin. 2 lit. e) din Ordonanţa nr. 137/2000 ( "e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special: (I) dreptul la … o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;"). Aducem, în susţinerea punctului nostru de vedere, mai multe argumente care demonstrează discriminarea şi inechitatea în salarizarea magistraţilor ce nu primesc sporul de 40%, aşa cum a fost el prezentat mai sus:
1. O.U.G. nr. 177/2002, precum şi Legea nr. 508/2004 nu motivează de ce se acordă sporul de 40%, deşi, pentru justificarea acordării acestui spor unor categorii de magistraţi, motivarea acordării sporului ar fi fost mai mult decât necesară, având în vedere neta diferenţiere salarială între magistraţii care nu primesc sporul în cauză şi cei care-l primesc.
Considerăm că motivarea acordării acestui spor ar fi fost o dovadă de transparenţă din partea executivului şi a legiuitorului cu atât mai mult cu cât art. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 prevede, în ultima teză, că "stabilirea salarizării se face avându-se în vedere rolul, răspunderea şi complexitatea activităţii, pregătirea şi competenţa profesională a magistraţilor". Or, cele două autorităţi publice nu explică de ce este mai important rolul, complexitatea activităţii, ori pregătirea şi competenţa profesională a magistraţilor care sunt îndrituiţi să primească sporul de 40% în raport cu celelalte categorii de magistraţi.
Lipsa unei justificări legale în cuprinsul acestor acte normative, pentru acordarea sporului de 40% conduce, în fapt, la ideea că această diferenţiere este una artificială, ce încalcă dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru toţi magistraţii. De altfel, art. 73 alin. 1 din Legea nr. 303 privind statutul magistratului prevede că "pentru activitatea desfăşurată, magistraţii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în magistratură şi cu alte criterii prevăzute de lege".
Cu alte cuvinte, diferenţierea salarială nu poate fi justificată, potrivit acestei legi de organizare judiciară, decât în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută şi cu alte criterii prevăzute de lege.
Or, dacă O.U.G. nr. 177/2002 prevede criteriile de diferenţiere în raport cu funcţiile deţinute de magistraţi şi cu nivelul instanţelor şi parchetelor (Anexele 1 şi 2), în schimb nu se prevăd criterii pentru acordarea sporului de 40% pentru magistraţii care participă la soluţionarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, criterii prin care să se justifice de ce se acordă acest spor. Menţionăm, aici, că aceste criterii, pentru acordarea de sporuri unor categorii de magistraţi, nu pot fi prevăzute în nici un caz prin norme care să fie aprobate de ministrul justiţiei, ci ele trebuie să fie prevăzute de lege, textul art. 73 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 fiind fără echivoc în acest sens ("… cu alte criterii prevăzute de lege").
Precizăm că astfel de criterii nici nu s-ar justifica pentru că, spre exemplu, nu vedem cu ce este mai importantă din punct de vedere social, dar şi din perspectiva logicii interne a unei bune funcţionări a sistemului judiciar, soluţionarea unei cauze de corupţie decât cea a unei cauze de omor deosebit de grav, ori a unei cauze privind infracţiuni contra siguranţei statului sau a unei cauze comerciale în care valoarea litigiului depăşeşte, de multe ori, valoarea a 100.000 de euro.
2. Singurul act normativ care motivează sporul de 40% pentru magistraţii care participă la soluţionarea cauzelor de corupţie este O.U.G. nr. 24/2004, care, în preambul, relevă "necesitatea intensificării neîntârziate a luptei împotriva fenomenului corupţiei şi a instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii P.N.A. …".
Cu alte cuvinte, o măsură necesară de stopare a corupţiei este văzută, de executiv, prin mărirea remuneraţiei unor categorii infime de magistraţi.
În fapt, această justificare a rămas ineficientă şi lipsită de conţinut din cel puţin două motive.
În primul rând, deşi suntem de acord cu acordarea sporului de 40% magistraţilor pentru combaterea corupţiei, acest spor nu poate fi acordat doar celor care participă la soluţionarea cauzelor de corupţie, ci tuturor magistraţilor pentru că un sistem de justiţie cu adevărat independent si apărat de tentaţiile corupţiei nu se poate realiza decât printr-o salarizare adecvată pentru toţi magistraţii şi nu doar pentru o mică parte a acestora. în nici un caz, după cum am arătat mai sus, argumentul cum că infracţiunile de corupţie şi de combatere a terorismului sunt mai importante decât celelalte cauze nu poate fi primit, pentru raţiunile arătate la punctul 1. Astfel, justificarea executivului cu privire la acest spor apare ca fiind ineficientă şi, în final, inechitabilă pentru magistraţii care nu primesc sporul de 40%.
În al doilea rând, legiuitorul, prin aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 (conform Legii nr. 601/2004), prin lărgirea categoriilor de magistraţi care primesc sporul de 40% (art. 28 alin. 5), a recunoscut, practic, că simpla participare la soluţionare a cauzelor de corupţie şi de combatere a terorismului nu justifică acordarea sporului de 40% acestor categorii de magistraţi. Cu toate acestea, măsura adoptată de legiuitor este incompletă şi dezamăgitoare, ea reducându-se la a mări remuneraţia, prin acest spor, doar la judecătorii şi procurorii de la nivelul î.C.C.J. şi, respectiv, Parchetul de pe lângă î.C.C.J., deşi aceste categorii se diferenţiază potrivit legii printr-o remuneraţie mai mare, conform nivelul instanţei şi parchetului la care funcţionează. Astfel, justificarea motivării din preambulul O.U.G. nr. 24/2004 apare ca fiind lipsită de conţinut, prin modificarea adusă de Legea nr. 601/2004 a art. 28, şi inechitabilă pentru magistraţii care nu primesc acest spor;
3. Discriminarea la care sunt supuşi magistraţii ce nu primesc sporul de 40% prin încălcarea principiului special prevăzut de art. 1 alin. 2 lit. e) lit. (i), este cu atât mai evidentă cu cât, în opinia noastră, dată fiind lipsa de transparenţă în numirea unor astfel de magistraţi, printr-o astfel de inegalitate se crează tensiuni artificiale între magistraţi, pe de o parte, şi, pe de altă parte, există pericolul ca acei magistraţi desemnaţi în astfel de funcţii (ne referim aici la procurorii P.N.A. şi la judecătorii care formează complete specializate în judecarea infracţiunilor de corupţie şi la cei care participă la soluţionarea cauzelor privind combaterea terorismului) să încerce să-şi păstreze acest privilegiu.
Inechitatea se răsfrânge şi asupra calităţii actului de justiţie, cu posibile grave repercusiuni în ceea ce priveşte egalitatea de tratament a participanţilor la un proces pendinte;
4. Ministrul Justiţiei, d-na Monica Luisa Macovei, recunoaşte că există o discriminare vădită între magistraţii care participă la soluţionarea cauzelor de corupţie şi ceilalţi magistraţi. Astfel, la conferinţa de presă din 05 ianuarie 2005, ce apare în transcript pe site-ul ministerului (www.just.ro ) d-na ministru răspunde textual, la întrebarea unui reporter, că este o problemă această diferenţă salarială pentru că magistraţii care participă la soluţionarea cauzelor de corupţie nu pot fi mai incoruptibili decât alţi magistraţi şi că salariile tuturor magistraţilor sunt mici.
De altfel, chiar Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007, aprobată de Guvern în prezenţa d-lui Preşedinte Traian Băsescu la data 30 martie 2005 prevede că "garantarea independenţei puterii judecătoreşti se realizează şi prin asigurarea remuneraţiei adecvate a magistraţilor, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, aşa cum au fost prevăzute de lege şi aplicarea în mod nediscriminatoriu (subl. n.) în toate sectoarele de activitate". Or, prin aprobarea în plen de către Guvernul României a strategiei mai sus-amintite, Guvernul are obligaţia de a elimina discriminarea salarială privind sporul de 40% pentru anumite categorii de magistraţi prin extinderea acestui spor pentru toţi magistraţii.
În aceeaşi logică, chiar Administraţia Prezidenţială ne răspunde că rezolvarea salarială a magistraţilor, din punctul de vedere al eliminării discriminării, „se află pe agenda de lucru a Guvernului României, ea urmând a fi rezolvată, în cursul anului curent, în concordanţă cu interesul general al magistraţilor şi personalului auxiliar". (adresa nr. DCL/470/04.04.2005, pe care o anexăm prezentei).
Şi Consiliul Superior al Magistraturii, autoritatea publică de ordin constituţional chemată să garanteze independenţa justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţia României), a sesizat Guvernul României cu privire la această discriminare salarială, aşa cum rezultă din adresa nr. 19/C/14.02.2005 pe care o anexăm prezentei.

Având în vedere toate aceste argumente, vă rugăm, Dl. Preşedinte, să apreciaţi asupra acestei discriminări salariale evidente, să mediaţi conflictul ivit între executiv şi legislativ, pe de-o parte, şi subsemnaţii cu privire la inechitatea reprezentând neacordarea sporului de 40% tuturor categoriilor de magistraţi. Chiar dacă autorităţile publice, enumerate mai sus, recunosc existenţa discriminării, nu s-a făcut nici un pas concret în eliminarea acesteia. Magistraţii sunt hotărâţi de a nu aştepta doar promisiuni, urmând să acţioneze în justiţie autorităţile publice competente dacă Consiliul pe care-l reprezentaţi nu va reuşi medierea în termenul legal.
De asemenea, prin constatarea acestei evidente discriminări, vă solicităm ca, în baza art. 20 şi urm. din Ordonanţa nr. 137/2000, având în vedere dispoziţiile în cauză adoptate de executiv prin O.U.G. nr. 177/2002 şi O.U.G. nr. 24/2004 (ne referim la persoanele responsabile din guvernarea 2000-2004), dar şi la obligaţiile asumate de toţi membrii actualului Guvernul prin adoptarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005-2007, să aplicaţi sancţiuni contravenţionale persoanelor răspunzătoare pentru crearea acestei situaţii, dar şi persoanelor ce menţin această stare de lucruri.

Cu deosebită
consideraţie,
Redactat – jud. Horatius Dumbravă, Curtea de Apel Tg.-Mureş