Ger, mizerii şi iarãşi frig

Este o iarnã obişnuitã, cu temperaturi specifice acestui anotimp. Totuşi, iarna cu acest ger, a devenit un motiv de isterie naţionalã. Aşa cum fiecare uşoarã deviere devine isterie – dacã plouã puţin mai mult sunt „inundaţii dramatice", dacã e frig „gerul ne omoarã", dacã e cald „canicula ne topeşte de vii". Aşa sunã toate aceste evenimente de parcã am fi trãit pânã mai ieri în grãdina Raiului şi am fost dintr-o datã paraşutaţi pe pãmânt, aici unde totul este dezastruos. Sigur cã este pãcat cã un om moare de frig, dar majoritatea victimelor gerului sunt fie morţi de beţi, fie oameni fãrã adãpost. Ne isterizãm, cerem autoritãţilor sã facã dreptate, acuzãm guvernul. Cred cã a intrat în reflexul multora, în special al presei, sã aibã reacţiile câinelui lui Pavlov de cum lucrurile ies puţin de pe fix. Nu spun normal, deoarece este normal ca iarna sã fie frig, parcã strãmoşii noştri au inventat expresia „frig de crapã pietrele". Şi mã cam îndoiesc cã au emis aceste cuvinte în timp ce stãteau cu burta în sus la soare, epuizaţi de cãldurã.
Este normal sã fie soare, frig, cãldurã, ger, inundaţii, este firesc sã moarã oameni cã altfel
s-ar rãsturna planeta cu noi, este normal ca noi sã suportãm toate acestea şi ar fi de bun simţ sã ne isterizãm chiar numai când este cazul. Dacã am fi atât de activi şi când este vorba de atitudinea noastrã civicã, probabil cã am fi foarte avansaţi. Dacã ne-am isteriza atunci când am fi nevoiţi sã dãm şpagã, când aruncãm cu nonşalanţã gunoaie pe stradã, când suntem martorii unor ilegalitãţi, mãcar ar merita. Sau când distrugem mediul care, iatã, acum se rãzbunã pe noi. Cred cã vã mai aduceţi aminte de iernile cu zãpadã de o jumãtate de metru! Când era o feerie. Dar sã te consumi, sã te ambalezi şi sã amplifici efectele naturii nu este numai pierdere de timp, ci şi o manifestare patologicã.
Depinde de noi dacã acceptãm sã intrãm în jocul contra naturii regizat de pseudo-profesionişti.

de Cora Muntean