Ziarist în celula 5

Într-un decembrie prea devreme uitat, tineri ai acestei ţări au murit pentru că s-au ridicat din genunchi cu speranţa că noi vom învăţa să stăm drepţi, în picioare…

Azi, onoarea mea de român maramureşean şi ziarist îmi cere să stau drept, chiar dacă peste mine s-a năpustit urgia nedreptăţii. Pentru că pe mine mă cheamă Dan Pârcălab şi nu Frunzăţn Vânt, vă anunţ că, începând de luni, 15 ianuarie 2007, ora 6, voi intra în greva foamei pentru a protesta împotriva unui sistem absurd, ticăloşit şi pervers.
Sunt nebun? Nu. Pur şi simplu m-am săturat să mi se bage pumnul în gură, să fiu obligat să accept că albul e negru.

De ce Absurd?
Pentru că pe fondul unui război total între conducerea DIICOT Cluj şi "grupul ziariştilor de la Cluj" (arestările din octombrie), numele meu şi al săptămânalului pe care îl conduc – Gazeta de Maramureş – au fost terfelite printr-un şir de acţiuni uluitoare, gândite, regizate şi executate chirurgical. Asupra cui? Asupra copilului meu, GAZETA, nu un ziar de 4 pagini, ci o revistă de rafinament şi atitudine, auditată BRAT la zi.

De ce Ticăloşit?
Pentru că adunând în ziar nedreptăţile Maramureşului am deranjat persoane care îşi închipuie că funcţiile sau afacerile lor mafiote sunt intangibile. Între filele dosarului pe baza căruia am fost judecat şi apoi arestat pentru 29 de zile se regăsesc declaraţiile sau mărturiile a nouă persoane. Sunt conducătorul Gazetei şi am scris despre ei, da; am avut dreptate în fiecare caz. Sunt ziarist şi aş face-o din nou. Dacă pentru asta merit celula de sub pământ, din arestul IPJ Cluj, fie.

De ce Pervers?
Pentru că justiţia mă poate condamna la 29 de zile de arest pe baza unor simple delaţiuni de cea mai joasă speţă, fără nici o altă dovadă în plus la dosar. Atrag atenţia presei româneşti, la modul cel mai serios, că după acest experiment un ziarist va putea fi arestat şi trimis într-o celulă de 6 metri pătraţi pe baza unor simple turnătorii. Deranjat, plătit sau învăţat-ghidat orice subiect al unei investigaţii jurnalistice va putea spune (după ani de zile, ca-n cazul meu) că a fost presat. M-ar onora să aud că profesioniştii adevăraţi din presă, care nu se tem de DIICOT sau dezinformări să aibă curiozitatea de a ancheta, în Maramureş, fiecare cărămidă a cazului meu.
Atrag atenţia presei străine şi a ambasadelor occidentale de la Bucureşti asupra acestui spectacol grotesc – asasinarea morală a unei redacţii de ziar – pentru o singură vină: curajul de a spune adevărul.
Eu sau oamenii mei nu am avut de la apariţia Gazetei nici un proces; acum o hoardă de nevolnici turnători calcă peste numele meu, fără nici o probă, pentru pretinse fapte de acum câţiva ani!
Aud că în Baia Mare, Maramureş, se strâng semnături pentru mine, sunt sute, poate mii. Le mulţumesc tuturor. Poate între silicoane şi cupluri celebre, presa centrală va afla de ele.

Nu am ce negocia. Sunt nevinovat.
E drept, trupul meu aparţine DIICOT şi Justiţiei, dar sufletul este al bunului Dumnezeu. Dacă cineva îşi închipuie că pot fi intimidat se înşeală amarnic.
Sunt primul ziarist român (împreună cu Cornel Sabou) care a câştigat un proces cu Statul român la CEDO şi primul ziarist român arestat după 1 ianuarie 2007, aderarea la UE. Stranii repere. Sper să fiu primul ziarist român care moare în arest, poate aşa vă voi convinge că sunt nevinovat. Poftă bună, ziarişti români!

Arestul IPJ Cluj
Joi, 11.01.2007,după ora stingerii Dan Pârcălab