Aniversare a 35 de ani de teatru

Marinela şi Cornel Popescu – dedicaţi Thaliei

Ieri, doi mari actori ai Teatrului Naţional din Târgu Mureş au sărbătorit o dublă aniversare. 36 de ani de căsătorie şi 35 de ani de teatru. Cifre care nu sunt la îndemâna oricui. Actorii Marinela şi Cornel Popescu au făcut istoria Teatrului Naţional din Târgu Mureş. Totul a fost posibil datorită dragostei, respectului reciproc, şi dragostei pe care o poartă scenei.

La ceas aniversar, cartea de vizită a celor doi mari oameni şi actori, este impresionantă.
Marinela Popescu are un portofoliu de invidiat chiar şi "pentru un actor bărbat", a spus la un moment dat cineva din lumea teatrului. Peste 100 de roluri în peste 100 de piese, roluri de facturi atât de deosebite, încât doar enumerarea lor pare incredibilă. A fost Mariana în "Tartuffe", Mary Warren în "Vrăjitoarele din Salem", Isabela din "Invitaţie la castel", Dona Angela în "Madridul în carnaval", Varia în "Livada de vişini", Ana lui "Ion", Victoria "Evului Mediu Întâmplător", Femeia Necesară în "Există nervi", Ducesa de York din "Richard al II-lea", Delfina în "Separaţi în casă", Marceline în "Nunta lui Figaro", Elisabeta din "Elisabeta din întâmplare o femeie", Amanda în "Menajeria de sticlă" şi lista continuă… Roluri interpretate cu atât de multă dăruire şi dragoste, încât premiile au venit ca ceva firesc. "Sunt premii de interpretare primite pentru roluri ca Maria din "Piticul din grădina de vară" de D.R. Popescu, sau Victoria din "Evul Mediu întâmplător" a lui Romulus Guga sau Gena din piesa "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu. Au fost ani în care Teatrul din Târgu Mureş era unul din cele mai bune şi mai apreciate din ţară. Actorii ne cunoşteam între noi, criticii de specialitate ne ştiau şi ne apreciau nu doar după un rol, ci după tot ceea ce am făcut până în acel moment", ne-a spus doamna scenei Teatrului târgumureşean şi a teatrului românesc, Marinela Popescu.

Carismaticul
Cornel Popescu, este actorul carismatic, profesorul dedicat şi regizorul capabil să scoată un succes dintr-o piesă care la prima vedere nu are foarte multe de oferit. Este membru fondator şi membru al primului consiliu al UNITER. Cartea sa de vizită este, de asemenea, impresionantă. Peste 100 de roluri în tot atâtea piese. Roluri în peste 10 filme artistice şi de televiziune. A fost Hamlet, un Hamlet impresionant, într-o vreme în care puţini actori români aveau curajul măcar să se gândească la acest rol, nu să şi ajungă să interpreteze personajul. A mai fost, pe rând, Iach Worthing în "Bună seara, domnule Wilde", Dl. Loyal din "Tartuffe", Cetăţeanul turmentat din "O scrisoare pierdută", Arlechino în "Mincinosul", Viniciu Coriolan în "Noaptea cabotinilor", Antion Elpidigarovici din "A murit Tarelkin", Jim Curry în "Omul care aduce ploaia", Hipolit din "Fedra", Don Lisario în "Madridul în carnaval". A mai avut interpretări de excepţie fiind Decebal Necşulescu în piesa "Escu", Grumio din "Îmblânzirea scorpiei", Sancho Panza în "Don Quijote şi Sancho Panza", Richard al II-lea în piesa cu acelaşi nume, Dionysos în "Regina Iocasta", Eugenio în "Separaţi în casă". "Întâmplarea a făcut să mă nasc la Craiova. Tot întâmplarea a făcut să fiu contemporan şi prieten cu Tudor Gheorghe, care, într-o zi, intrigat de pasiunea totală pe care o puneam în pictură, m-a îndemnat să învăţ o poezie. Mi-a împins gândul către o meserie la care nu îndrăzneam să mă gândesc. În pictură te salvezi singur, pe când în hora colectivităţii oamenilor de teatru te poţi pierde. E un risc pe care mi l-am asumat, iubind teatrul, şi, după atâţia ani de atunci, nu am nici un regret", ne-a mărturisit actorul Cornel Popescu.
După "Hamlet", rol la care visează toate generaţiile de actori, acest om şi-a uimit colegii acceptând să joace un rol de figuraţie între actele unui spectacol. Dar pentru el a fost ca o gură de aer proaspăt, a fost un deliciu al "meseriei", oferit de varietatea incalculabilă de tipologii pe care această meserie unică o pune la dispoziţia celor înzestraţi. Ştiind doar acest lucru despre actorul şi omul Cornel Popescu, celelalte cuvinte se aştern singure.

Căldura vieţii de cuplu
În ceea ce priveşte viaţa de familie a celor doi mari actori, Marinela şi Cornel Popescu, cuvintele care ne vin sunt simple: deosebită, frumoasă, calmă şi caldă, o familie unită de dragostea pe care o simt şi azi, după 36 de ani de convieţuire. O familie care în peisajul pe care artiştii de azi îl oferă este mare mirare. Dar atunci când ajungi să îi cunoşti şi să îi vezi alături, depăşind sfera teatrului, explicaţia e şi ea simplă. "Noi doi am avut noroc. Ne-am cunoscut în anii studenţiei. Avem aceleaşi pasiuni, avem aceleaşi gusturi. Atunci când fetele noastre ne-au întregit familia, am considerat că au venit la timp. A fost şi este o mare dragoste. Iar reuşita pe toate planurile vine din mulţumirea dată înţelegerea din familie. Noi doi am avut noroc", ne-au spus Marinela şi Cornel Popescu.
Noi am avut noroc. Avem pe scena târgumureşeană doi oameni, doi actori, al căror nume pe afişul unui spectacol este garanţia unui spectacol care merită văzut. Vă mulţumim pentru toate serile pe care timp de 35 de ani ni le-aţi făcut mai frumoase. Vă mulţumim pentru lecţia de viaţă şi de cultură pe care poate uneori, pe neştiute, aţi reuşit să ni le strecuraţi în suflet. Şi nu în ultimul rând, "La Mulţi Ani !"

Eugenia KISS