Ioan Grama, omul care "importa" tunisieni

Ioan Grama este un om de afaceri "nonconformist" prin modestie si lipsa de prejudecati, calitati pe care prea putini oameni de afaceri le mai au în ziua de azi. A fost tâmplar pâna înainte de 1989, dupa revolutie înfiintând "Gralemn Junior SRL", celebra firma din Reghin care produce mobilier rustic din rasinoase, cu furnir estetic si vopsita din MDF. În luna aprilie a acestui an, el va aduce la munca 30 de tunisieni, o premiera pentru municipiul Reghin.
Reporter: Când ajung tunisienii la Reghin?
Ioan Grama: Tunisienii ar fi trebuit sa vina la Reghin la începutul lunii martie, dar i-am amânat pâna dupa Pasti, la sfârsitul lunii aprilie. Trebuie avut în vedere ce s-a întâmplat cu tunisienii din Arad, unde o firma din domeniul textil a adus în luna octombrie a anului trecut, 60 de tunisieni la munca, dar din cauza frigului acestia nu au muncit nici macar o ora, pentru ca ei sunt foarte sensibili la temperaturile scazute de la noi. Acum sunt în carantina si asteapta primavara pentru a putea sa si înceapa activitatea.
Reporter: Ce v-a convins sa apelati la forta de munca din Tunisia?
Ioan Grama: Faptul ca sunt oameni responsabili, ei traiesc într-un sistem dictatorial, au principii foarte sanatoase si sunt foarte disciplinati, ceea ce nu se poate spune despre noi, unde din pacate onoarea cuvântului dat pare indexata la cursul valutar. De fapt, asta e o experienta noua, o ambitie personala de-a mea, dar acum tot mai multi oameni de afaceri sunt curiosi cum vor evolua lucrurile si ma suna sa întrebe când vin tunisienii, pentru ca ar fi dispusi si ei sa apeleze la forta de munca din Tunisia daca acestia vor da randament.
Reporter: Nu îsi vor pierde locul de munca angajatii români odata cu venirea celor 40 de tunisieni?
Ioan Grama: Nu, nici într-un caz pentru ca întotdeauna muncitorii români vor avea prioritate la mine, dar problema este ca profesionistii au cam plecat din tara si în Reghin s-a cam terminat cu forta de munca, pentru ca cei mai buni nu s-au mai întors. În România, desi au trecut mai bine de 18 ani de la Revolutie, parca totul merge pe dos, adica nimeni nu gândeste pozitiv, a plecat generatia de pâna la 35 de ani, în care statul a învestit pentru ei gratis si acum lucreaza pentru altii. Nu putem sa dam banii care îi ofera italienii sau spaniolii, pentru aceasta o mare parte din vina o are sistemul cu procedura de impozitare care e asa cum e si legislatia. Din acest motiv, de cele mai multe ori noi, patronii, suntem legati la mâini si la picioare…
Reporter: Care este cel mai mare regret profesional?
Ioan Grama: Ca orice om, nu poti sa ai numai satisfactii sau numai regrete, pentru ca exista o lege nescrisa a compensatiei pentru fiecare. Legat de partea profesionala, as putea lucra cu o mie de oameni, daca as avea forta de munca. Dar a trebuit sa refuz comenzi de 60.000 de euro pentru ca nu avem forta de munca si în plus trebuie sa îti iei si o marja de siguranta când îti asumi asemenea responsabilitati. De luna viitoare vom începe sa lucram cu o firma din S.U.A., dar numai la o capacitate de 10% din comenzile pe care ni le-au cerut pentru ca atât ne putem permite deocamdata.
Reporter: Este adevarat ca sunteti student al Facultatii de Drept? Vreti sa va aparati singur pe viitor daca cineva încaerca sa profite de dumneavoastra?
Ioan Grama: (râzând)… De fapt nu cred ca mai aveam nevoie de o facultate sa demonstrez cuiva ceva, departe de mine acest gând. Eu ma cunosc si îmi cunosc potentialul, dar totul a început de la un pariu, un prieten cu mai multe facultati m-a provocat, spunându-mi în gluma ca nu pot sa mai fac a doua facultate la vârsta asta. Bineînteles ca e vorba si de o suma importanta de bani pe care am pariat, pe care nu am de gând sa o pierd.
Reporter: Ce se va întâmpla daca unul sau mai multi dintre muncitorii tunisieni nu se vor acomoda la conditiile de munca de aici?
Ioan Grama: Daca un muncitor tunisian nu se poate acomoda si vrea sa plece, pleaca pe banii lui, dar daca eu nu sunt multumit de ei, sunt obligat sa le platesc 1.000 de euro transportul pâna în Tunisia.
Reporter: Ce parere au muncitorii români de noii lor colegi?
Ioan Grama: Am momentan 150 de angajati si am încercat deja sa le explic ca pe ei nu îi va afecta deloc faptul ca vor veni 40 de tunisieni. Am început sa discut cu ei sa nu faca diferente sau discriminari si sa îi ajute sa se integreze cât mai repede în sistemul nostru. Pentru a ne întelege mai bine am cerut prin contract ca cel putin o persoana dintre ei sa vorbeasca limba engleza fluent si bineinteles ca tunisienii sa fie calificati. Ei fiind musulmani mi-au cerut sa le respect religia si sa le pun la dispozitie zilnic de la 12 la 13 o sala de rugaciune, sa le respectam perioada de ramadam si curban-bairam. Bineînteles ca tot noi le vom asigura cazarea si masa, dar înca nu suntem foarte hotarâti unde îi vom caza. Avem deja trei variante, dar urmeaza sa stabilim care ar fi cea mai buna optiune.
Reporter: Care va fi saliarul unui tunisian si pe ce perioada ati semnat contractul cu ei?
Ioan Grama: 150 de euro lunar, plus cazare si masa. Am semnat un contract pe un an cu ei, cu drept de prelungire pe înca doi ani. Iar din câte am înteles, când se vor întoarce în Tunisia, muncitorii vor mai primi niste bani din partea guvenului din tara lor.
Reporter: În ce stadiu sunteti cu constructia pastravariei de la Rastolita si ce productie de peste anuala va avea?
Ioan Grama: Pastravaria e aproape gata, mai avem nevoie de un studiu de impact de la Institutul de Biologie din Cluj-Napoca si de avizul de la Mediu. Proprietatea va fi pe o suprafata de 1,5 ha, pe valea Tihului, iar productia anuala va fi undeva în jurul a 70.000 de kilograme de pastrav.

A consemnat
Robert MATEI