Sfintii lunii februarie (I)

2 Februarie – Întâmpinarea Domnului
În a patruzecea zi de la Nasterea Pruncului Iisus, Presfânta Maica Sa L-a dus pe Fiul sau la Templul din Ierusalim, respectând întru totul Legea lui Moise, dupa ce fusese taiat împrejur la opt zile, pentru a se legitima ca Mesia cel asteptat de poporul iudeu si adevarat descendent al profetului David. Fiul Lui Dumnezeu se supune Legii Vechi si se pregateste astfel sa o întregeasca cu Legea Noua, a Mântuirii omenirii prin Iubirea Dumnezeiasca. Pentru aceasta noua si mult asteptata lucrare de restaurare, Creatorul vine în lume nu ca un rege sau un împarat, ci ca un smerit si simplu om din popor, supus legilor iudaice pe care le respecta ca pe vointa lui Dumnezeu ce trebuia împlinita desavârsit. A venit ca un model al celor multi, simplii si saraci, pentru a se adresa mai cu seama lor si a le deschide calea redobândirii cetateniei ceresti pierduta de Adam. Mesia era asteptat si de fariseii, carturarii si saducheii din sinedriu, dar nu ca un om simplu nascut într-o iesle din Betleem, ci ca pe un slavit împarat venit din ceruri pentru a împlini planurile de cucerire si de dominatie ale regatului iudaic, asa cum fuesese pe vremea lui Solomon. Aceasta era nefericita si gresita dorinta a conducatorilor iudei, începând cu Ana si Caiafa. De aceea au refuzat sa-l recunoasca si sa-l accepte pe Hristos ca pe adevaratul Mesia, desi unii dintre ei, precum Nicodim, au vazut în El pe Împaratul împaratilor. Acea eroare continua pâna astazi cu grave si dureroase consecinte. si batrânul Simeon, preot al Templului din Ierusalim l-a recunoscut imediat si L-a luat în brate pe Prunc adresându-i cunoscuta fraza: „Ochii mei, Stapâne, au vazut mântuirea Ta pe care ai gatit-o pentru toate neamurile”. Oare cine era Simeon? Sinaxarul Ortodox a rânduit sa lamureasca întrebarea asezându-i pomenirea chiar în ziua urmatoare a lunii februarie.

3 Februarie – Pomenirea Sfântului si Dreptului Simeon
Batrânul Simeon era preot în Ierusalim, neprihanit si drept înaintea Lui Dumnezeu. Pentru ca i se proorocise ca nu va muri pâna nu-L va vedea pe Iisus nascut din Fecioara Preacurata, îndemnat de Duhul Sfânt, Simeon s-a dus la templu atunci când Fecioara Maria si batrânul Iosif L-au adus pe Pruncul Iisus dupa cele patruzeci de zile de la nastere. Atunci L-a luat în brate rostind acea rugaciune profetica: „Acum slobozeste în pace pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau, ca vazura ochii mei mântuirea Ta pe care ai gatit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor, si slava poporului Tau Israel” (Lc. 22, 25-32). Batrânul Simeon fusese carturar vestit, ales între cei sapte zeci de întelepti chemati la Ierusalim de catre regele Ptolemeu ale II-lea Filadelful (285-246 î. Hr), sa traduca Biblia din ebraica în greaca, cunoscuta versiune Septuaginta (70, de la numarul traducatorilor). Acestia au fost asezati în sapte zeci de încaperi, traducând toti în acelasi timp acelasi text, fara a se continua daca nu era un acord general asupra textului tradus. Când au ajuns ei la proorocul Isaia, au tradus acel vestit pasaj mesianic: „Iata, fecioara va purta în pântece si va naste fiu si-L vor chema cu numele Emanuel” (Is. 7, 14). Aceasta era o evidenta proorocie a venirii Lui Mesia, pe care tânarul Simeon o deforma cu traducerea fireasca, dar falsa în acest context suprauman, scriind în loc de „fecioara” („alma” în ebraica), cuvântul „tânara”, adica „femeie tânara” ce poate naste, si nu „fecioara”. Dar a doua zi dimineata, gasea sters cuvântul „tânara”, si înlocuit cu „fecioara”. Aceasta s-a întâmplat de câteva ori, iar Simeon a crezut ca în timpul noptii, cineva schimba textul, pâna când a auzit un glas care i-a rostit: „Traducerea corecta este „fecioara”, si daca nu crezi, n-ai sa mori pâna nu o vei vedea cu ochii tai pe aceea care va naste.” Necredinta lui Simeon în proorocia lui Isaia i-a adus o pedeapsa binecuvântata de a trai peste trei sute de ani pâna la Nasterea Pruncului Emanuel din Fecioara Maria.