Atenţie la copilul care vrea să te domine!

Adesea ni se întâmplă să observăm copii autoritari în parcuri, magazine, în vecini sau chiar la noi acasă. Copiii autoritari spun tuturor ce să facă într-un mod dictatorial şi într-un fel nerespectos faţă de alţii, nu ascultă şi nu iau în considerare nevoile şi dorinţele prietenilor şi ale celorlalţi copii. Copiii autoritari, de obicei, sunt nepopulari şi mult mai expuşi la a fi respinşi.
Cum identificăm copiii în situaţia de mai sus?
Copiii şi adolescenţii autoritari au următoarele simptome: dictează activităţile, îşi organizează agenda, îşi stabilesc regulile jocului; încep să vă conducă şi vă dictează ce să faceţi; doresc ca lucrurile să se desfăşoare cum vor ei; toată lumea trebuie să se joace după regulile lor; rareori negociază sau renunţă la dorinţele personale în favoarea altora; nu acceptă compromisuri; prietenii nu le întorc apelurile, nu îi invită nicăieri şi nu vor să îi viziteze; părinţii, antrenorii, profesorii îi etichetează ca fiind autoritari, despotici, dominanţi.
Observaţi comportamentele care apar la copilul dumneavoastră. În primul rând copilul imită făcând pe şeful, deoarece a copiat un model din familie. Pe de altă parte părinţii acordă încurajări în mod voluntar sau involuntar întărindu-i comportamentul autoritar, dându-i de înţeles că el este stăpân pe sine, că este descurcăreţ, cu capacitate de lider. Cu toate acestea de fapt este nesigur pe el, prin autoritate îţi ascunde nesiguranţa, stima de sine scăzută şi nevoia de perfecţionism. Într-un exces de zel îşi asumă responsabilităţi pentru a avea grijă de alţii, îşi alege copiii care au nevoie de îndrumări şi de cineva care “să aibă grijă de ei”. De asemenea are nevoie de putere, pentru a compensa sentimentele de ignorare din familie şi cercul de prieteni. Paradoxal are carenţe în interacţiunile sociale, nu ştie cum să îşi susţină opiniile într-un mod prietenos.
Cum intervenim?
Intervenţia în cazul copilului autoritar îşi propune sublinierea şi accenutuarea următoarelor reguli. Copilul dictator trebuie să înveţe să colaboreze, în acest sens, învăţaţi-l că deciziile din familie trebuie luate împreună. Abilităţile de colaborare trebuie învaţate practic pentru a avea posibilitatea de a le aplica şi în afara familiei (prieteni, şcoala). Aşteptaţi cooperare din partea copilului, faceţi-vă timp să explicaţi şi să expuneţi regulile de bază pentru dăruire, cooperare. Asiguraţi-vă că îi scoateţi în evidenţă faptul că despotismul nu este apreciat în societate şi cum acesta se poate întoarce împotria lui. Nu ignoraţi despotismul copilului dumneavoastră, imediat ce constataţi că acesta devine autoritar, luaţi-l deoparte şi spune-ţi exact ce aţi observat: “Am observat ca îi iei telecomanda lui Danuţ”. Nu acuzaţi. Păstraţi-vă calmul, pentru a evita disputele cu copilul dumneavoastră. Nu fiţi la fel de încăpăţânaţi ca şi acesta, trataţi-l cu respect, nu îi ţineţi predici, nu-i permiteţi să vă domine. Învăţaţi copilul soluţii simple pentru a-şi controla autoritatea.
Iată câteva exemple. Într-o situaţie în care copilul nu împarte cu ceilalţi, soluţia ar fi ca să-i explicaţi de ce este important să coopereze şi apoi la ce comportamente vă aşteptaţi din partea lui: ”Aminteşte-ţi că mă aştept de la tine să împarţi cu ceilalţi. Dacă ai ceva ce nu vrei să împarţi cu prietenii tăi, pune-l deoparte înainte ca aceştia să vină, altfel va trebui să împarţi cu ei”. Într-o altă situaţie în care copilul nu îşi dă seama că acţionează autoritar puteţi stabili un semnal comun prin care să îi arătaţi că este autoritar (atingeţi-vă lobul urechii, nasul), apoi aplicaţi consecinţe dacă comportamentul autoritar continuă. Copilul trebuie să ştie că sunteţi hotărâţi să îi opriţi autoritatea. Dacă continuă, aplicaţi consecinţe logice.
Când recurgem la ajutorul unui specialist
În cazul în care recunoaşteţi aceste simptome la copilul dumneavoastră pe o perioada mai lungă, vă recomandăm să apelaţi la ajutorul unui specialist pentru a stabili un plan de intervenţie specific copiluli.