Codaşii Europei la politica fiscală

În fiecare zi de joi, cotidianul Zi de zi vă propune o nouă rubrică, realizată de consultantul fiscal Mihaela Göndör, membru în cadrul Camerei Consultanţilor Fiscali din România, economic, doctor în management financiar şi conferenţiar universitar doctor la Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş. Întrebările şi sugestiile dumneavoastră sunt aşteptate la adresa de e-mail mihaelagondor@gmail.com.

Când vezi că stau oamenii la coadă să îşi declare şi să îşi plătească impozitele, taxele şi contribuţiile şi când afli că statul român încasează venituri fiscale de doar 32% din PIB, cea mai mică pondere din Uniunea Europeană, e normal să te întrebi dacă sistemul nu are o problemă! De ce stau oamenii la cozi şi totuşi statul încasează atât de puţin? Pentru că statul nu stimulează în nici un fel firmele să fie buni contribuabili, ci dimpotrivă, îi îngroapă în zeci de acte, în birocraţie şi instabilitate legislativă şi schimbă legile de azi pe mâine. În consecinţă, unul din principalele obstacole pentru mediul de afaceri din România şi pentru încasările la buget îl constituie chiar nivelul fiscalităţii şi legislaţia fiscală. Banca Mondială a identificat în România 113 taxe şi impozite pe care firmele autohtone le plătesc, mai mult decât dublu decât oricare ţară din Uniunea Europeană. România se află pe locul 21 din 22 de state europene, într-un clasament întocmit de KPMG International în funcţie de atractivitatea regimului fiscal. Astfel, cele mai atractive state sunt Cipru, Irlanda şi Elveţia. La polul opus se află Cehia, România şi Grecia. Rata totală de impozitare a unei companii medii din România se plasează la 44,9%, peste media din Uniunea Europeană, de 44,2%, dar sub media mondială, de 47,8%. Companiile din Romania platesc 17 tipuri de taxe în timp ce media la nivelul Uniunii Europene este de 11, iar media globala scade la 9. Taxele si impozitele se platesc greu în România, procedurile sunt complicate si necesită mult timp, iar impredictibilitatea fiscală îi sperie pe investitori. Din acest punct de vedere, România se clasează pe locul 151 din 183 de economii analizate in cadrul raportului Paying Taxes 2011 realizat de PwC si Banca Mondiala, în regres faţă de precedenta ediţie a topului, când s-a clasat pe locul 147. Nu există un sistem electronic de plăţi funcţional şi în timp ce oamenii de afaceri din Romania sunt obligaţi să realizeze 113 plăţi de taxe şi impozite anual, cei din Suedia realizează doar 2. Birocraţia şi reglementările anevoioase îi sperie pe investitorii străini, dar şi pe cei din ţară, care se abţin de la deschiderea unei afaceri în România. Pozitia fiscală a României s-a înrăutăţit şi îngreunat, în timp ce alte state au făcut reforme pentru a uşura plata taxelor şi impozitelor. Impredictibilitatea sistemului fiscal din România ii sperie pe oamenii de afaceri şi pe investitorii străini mai mult decât faptul că au de plătit multe taxe şi acest lucru le ocupă mult timp. Modificarea de azi pe mâine a taxelor şi impozitelor face, practic, imposibilă punerea în operă a unui plan coerent de dezvoltare pentru o companie.
De ce să ne gândim la creşterea impozitelor şi taxelor şi nu la eficientizarea sistemului de colectare, a sistemului de reducere a evaziunii fiscale, de atragere a veniturilor din economia subterană ?! Rivalizăm cu Italia pentru primul loc în UE, cu o evaziune fiscală estimată de 40% din PIB, în condiţiile în care pentru învăţământ statul alocă de la buget mai puţin de 6% din PIB.
Prin măsurile de austeritate impuse, statul reduce consumul, care de fapt este motorul de dezvoltare a economiei naţionale! Pentru ca statul să încaseze mai mult din impozitarea veniturilor, averilor şi consumului, firesc ar fi ca veniturile, averea şi consumul contribuabililor să crească. Guvernul a majorat TVA-ul cu gândul că va strânge la buget banii care să îi asigure supravieţuirea în această perioadă de criză. O astfel de măsură are un efect negativ atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung, descurajând consumul, prin creşterea preţurilor, descurajând producţia internă şi încetinind creşterea PIB-ului.
Descurajarea investiţiilor este provocată pe de o parte de instabilitatea fiscală, iar pe de altă parte de retragerea investiţiilor spre alte spaţii cu cote mai reduse de impozitare. În ultima vreme tot mai multe firme îşi mută afacerile în Bulgaria, o ţara cu cele mai mici cote de impozitare a profitului şi a venitului de doar 10%. De anul trecut şi Ungaria practică un impozit de 10% pentru profitul întreprinderilor mici şi mijlocii.
Dacă statul, în lipsa măsurilor de reducere a evaziunii fiscale, va continua să lovească în contribuabili, România se va îndrepta spre faliment!