”Reunirea românilor din Transilvania”, ediţie anastatică

Lucrarea ce poartă titlul mai sus menţionat, a apărut la începutul acestui an, prin grija Editurii ”Reîntregirea” din Alba Iulia şi cu binecuvântarea ÎPS Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia. Graţie cercetărilor întreprinse de Elena Mihu şi ale protopopului ortodox de Târgu Mureş, Gheorghe Nicolae Şincan, studiul naţional, istoric şi religios cu titlul ”Reunirea românilor din Transilvania”, aparţinând protopresbiterului de Mureş, Nicolau Maneguţiu şi editat în 1893, a fost readus în atenţia cititorilor şi împătimiţilor de cercetare istorică printr-o ediţie anastatică.
Un volum necesar şi un act de reparaţie morală peste timp
Însoţit de bogate note, comentarii precum şi de un studiu introductiv, lucrarea de faţă reprezintă nu numai un act de redescoperire şi cercetare a unei lucrări bine închegate şi articulate pe o problemă de interes şi actualitate, ci în primul rând un act de justiţie şi reparaţie morală faţă de cel care a fost Nicolau Maneguţiu. Scos abuziv în 1902 – urmare a unui denunţ şi a unui concurs de împrejurări nefericit – din funcţia de protopresbiter ortodox de Mureş-Oşorheiu (aşa cum apare în documentele vremii), dar şi din rândul clericilor, Maneguţiu se va dedica total, tenace şi profund scrierilor cu caracter teologic, istoric şi social. O personalitate complexă, puternică, însufleţită de un crez nezdruncinat în dreptate şi adevăr, şi care într-o scriere a sa – aşa cum îl prezintă autorii ediţiei anastatice – a schiţat chiar ”modelul utopic al unui stat fericit, adversar al fariseismului şi al ignoranţei”.
Tot autorii ediţiei anastatice, mai spun despre Maneguţiu că ”…a fost deopotrivă iubit şi hulit, adulat şi criticat de unii dintre confraţii săi, dar nimeni nu i-a contestat talentul şi adânca sa umanitate”. În cuvinte puţine, dar deosebit de sugestive, profesorul şi publicistul Onisifor Ghibu, neobosit luptător pentru cauza românilor şi a românismului, surprinde foarte bine personalitatea lui Maneguţiu. ”Nenorocul lui Maneguţiu, scria Ghibu în perioada interbelică, a fost că a trăit într-o vreme când oamenii cu care a avut de a face, au fost prea mici ca să-l înţeleagă”. În momentele de mare cumpănă morală şi socială pe care ne este dat să le trăim în prezent, în care din păcate se abdică treptat de la valori morale creştine şi naţionale fundamentale, volumul de faţă se recomandă a fi citit prin valoarea sa intrinsecă şi ideile pe care le promovează.