Sava Henţia, elevul lui Theodor Aman

Pictor de origine transilvăneană, Sava Henţia (1848- 1904) a fost elevul lui Theodor Aman, aparţinând primelor generaţii de absolvenţi ai nou înfiinţatei Şcoli de Arte Frumoase din Bucureşti. La Paris, unde îşi continuă studiile, va fi marcat de arta academistă a lui Alexandre Cabanel la cursurile căruia se înscrie.  Mult timp se va menţine în rigorile rigide ale academismului din „mrejele” căruia reuşeşte să se elibereze foarte greu şi nu total. Un moment important în creaţia sa l-a constituit participarea la războiul de independenţă din 1877 când are contact direct cu realitatea devenită subiect de analiză. Drept consecinţă, se diversifică mult la nivel tematic, al limbajului plastic şi al mijloacelor tehnice. I se deschide apetitul pentru redarea scenelor de gen, preocupat în special de spectacolul vieţii de la ţară, desfăşurarea ei în cadrul naturii şi de peisajul rustic.  Sava Henţia dovedeşte o afinitate şi pentru naturile statice, cu predilecţie pentru cele care tratează trofee de vânătoare, preferinţă iscată probabil din pasiunea sa cinegetică. Lucrarea “Vânat” dezvăluie o veritabilă înzestrare în tratarea detaliată a prăzii animaliere şi a arsenalului necesar, cu accent pe redarea frumuseţii tactile a materiei. Modul de abordare verticală era necesar pentru a accentua ideea de suspendare. Pictorul redă cu pasiune aspectul vizual al suprafeţelor, sugerând în acelaşi timp moliciunea blănii iepurelui dar şi penajul păsărilor minuţios redat cu mici reflexe de lumină. Gama coloristică e reţinută, restrânsă la brunuri, verde şi ocru existând o armonie între fondul cu valoare strict de suport şi elementele reprezentate. Tot ansamblul sugerează sentimentul redării cu veridicitate a fiecărui detaliu, într-o pură viziune realistă, degajând o caldă apropiere de privitor.