Părintele Ilie Moldovan s-a întors definitiv la Albeşti

”Sunt legat prin fibra mea de Albeşti. Aici m-am născut şi am crescut. Tot aici am părinţii, bunicii şi străbunicii…Vine o vreme în viaţa fiecăruia dintre noi când simţim nevoia să fim mai aproape de origini. E o chemare interioară care te face să te întorci acolo de unde ai plecat cândva,” îmi spunea părintele profesor univ. dr. Ilie Moldovan, într-un interviu pe care mi l-a acordat în septembrie 2008. O premoniţie sau doar o simplă cugetare care se înscrie în ordinea firească a timpului şi lucrurilor rânduite de Dumnezeu pe Pământ? Joi, 9 februarie a.c., părintele Ilie Moldovan, distins cărturar şi universitar, s-a stins la Sibiu, iar duminică, 12 februarie a.c. a fost înmormântat la Albeşti – Mureş, locul său de origine, acolo unde, în fiecare an, îşi petrecea verile. Restul timpului, blândul şi bunul profesor – model de trăire şi simţire duhovnicească – se afla între cărţile din vasta bibliotecă a Facultăţii de teologie din Sibiu.  
O viaţă trăită în râvnă creştină
Părintele Ilie Moldovan s-a născut în 1928, la Albeşti, judeţul Mureş. În anul 1954 a absolvit Facultatea de agronomie din Cluj-Napoca urmând în paralel şi Facultatea de teologie ortodoxă pe care a absolvit-o în 1956. În 1974, a absolvit un doctorat în teologie dogmatică. A fost preot în mai multe parohii din ţară, iar între 1978-1983 a ocupat funcţia de conferenţiar spiritual la Facultatea de teologie ortodoxă din Bucureşti. A fost îndrumător de doctorate la Facultatea de teologie ortodoxă din Sibiu, Sfinţia Sa având şi o bogată activitate publicistică. Este autorul mai multor cărţi, studii şi comunicări ştiinţifice, dintre care amintim: “Învăţătura despre Sfântul Duh” (1973), “Adolescenţa, preludiul la poemul iubirii curate” (1981), ”Credinţa strămoşească în faţa forţelor antihristice sectare” (1984), “Teologia iubirii”, vol. I şi II (1996) şi “Calendarul viu”, (2007). Patriot român şi preot cu har, a iubit cu multă râvnă viaţa creştină şi istoria românilor, fiind apreciat de toţi cei care l-au cunoscut, nu numai pentru harul său, dar şi pentru înalta trăire duhovnicească. Dumnezeu să-l odihnească!
Din cugetările pe care mi le-a împărtăşit părintele Moldovan
Despre rolul Bisericii
”Biserica este depozitara unor valori perene care transced timpului. De aici şi capacitatea ei de a dura în timp, de a depăşi momentele dificile prin care i-a fost dat să treacă nu de puţine ori în istorie. Biserica trăieşte în comuniune deplină cu realităţile pozitive ale societăţii din care face parte şi respinge răul în diversele sale forme de manifestare. Ori acest fapt, deschide perspective noi, atât pentru societatea prezentă, căt şi pentru cea viitoare.”
Va rezista Biserica în timp?
”La anul 2050 (…), sunt convins că va prevala ceea ce este dumnezeiesc în zestrea noastră ereditară. Ca urmare, Biserica ortodoxă va rezista întrucât contăm pe supremaţia valorilor noastre ancestrale. Biserica va continua să joace un rol important în viaţa comunităţii, aşa cum a avut şi până acum. O societate fără credinţă în Dumnezeu nu poate fi concepută pentru că este în afara firii. Andre Malraux spu¬nea ca . Cu siguranţă ca mileniul III va fi unul religios şi asta pentru că oamenii vor simţi mai mult ca oricând nevoia să se apropie de Dumnezeu.”
Ce înseamnă progresul fără discernământ
”La modul lipsit de discernământ creştin-ortodox, progresul poate aduce atingere moralei şi asta întrucât noi nu existăm în veac pentru a exista, ci existăm pentru a înfăptui împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Uitarea sau omiterea acestui adevăr este fisura prin care pierdem forţa etnogenezei noastre. Iar etnogeneza nu este o amintire, ci o forţă creatoare de destin. Progresul a adus cu el libertatea în toate planurile ei de manifestare. Dar libertatea nemăsurată, neînfrânată, neîngrădită a adus şi răul. Și o să vă dau doar un exemplu: gândiţi-vă la avort şi consecinţele sale…dar câte n-ar mai fi de spus…”