Meşteşugurile populare, sufletul şi viaţa Anei Pinti

Casa ţărănească de la Balul Însuraţilor de la Reghin a reunit meşteri populari care au expus tot ce are mai frumos şi tradiţional satul românesc, la loc de cinste fiind cusăturile, vizitatorii putând admira pe viu cum iau naştere aceste minunate valori ale culturii ţărăneşti.

Printre meşterii populari prezenţi s-a numărat şi Ana Pinti din comuna Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, izvor viu al păstrării tradiţiilor şi meşteşugurilor populare. “Mă numesc Ana Pinti, părinţii îmi spun Ana lui Ionică, căsătorită, născută Murăreasca. Am 78 de ani, sunt din comuna Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. Sunt meşter popular de 60 de ani, lucru cu mărgele, ţes, cos, cu tăt felul. Aşa ne-o fost tradiţia de când eram copilă. Am deprins acest frumos obicei de la nănaşa Măriuţa de la Cluj, nănaşa de botez. Ea era originară din Salva, de unde este şi solista Maria Butaciu, invitată şi ea la ediţia din acest an la Balului Însuraţilor. Cu dânsa nu m-am mai întâlnit poate de 20 de ani, am plâns când ne-am văzut amândouă laolaltă. De la nănaşa Măriuţa am învăţat să cos pe când aveam zece ani. Am lucrat pentru fraţii mei, eram acasă şapte feciori şi patru fete, în total eram 11 copii”, povesteşte Ana Pinti.

Mărgele de pe vremea lui Ceauşescu

Povestea vieţii Anei Pinti este una pe cât de tumultoasă pe atât de fascinantă, la loc de cinste fiind meşteşugul popular, pe care nu-l lasă din mână nici la vârsta de 78 de ani. “Mama a fost foarte bogată, dar comuniştii ne-au luat tot. Toată viaţa am lucrat, pentru fraţii mei prima dată, curele, cămeşi şi tot ce era de trebuinţă. Apoi am făcut pentru neamuri, pentru oamenii din sat, pentru cei din alte sate, unde am lucrat mai ieftin şi aşa am clientelă. Apoi am început să lucrez pentru toată România, pe la Reghin, Târgu-Mureş, pe Valea Someşului chiar şi peste hotare. Lucrez cu mărgele de pe vremea lui Ceauşescu. Atunci am avut două vaci, două juninci bune. Le-am vândut că nu era voie să le tai, te băga Ceauşescu în temniţă dacă făceai asta. Le-am vândut şi am luat numai mărgele. Atunci erau pline bolzile de mărgele, acum nu mai prea sunt”, spune lelea Ană din Salvia.

“Ne tragem din opinci”

Un astfel de izvor nesecat de bogăţie nu putea lipsi din cadrul Balului Însuraţilor, menit a reliefa pe cei care păstrează nealterată bogăţia satului românesc. “Am avut chemare în toate părţile dar nu m-am prea dus. Aici la Reghin la Balul Însuraţilor am venit cu drag. A venit doamna Dumitriţa (Dumitriţa Gliga – n.r.) pe la noi, cu Ilie Frandăş şi mi-au spus: lele Ană, dacă nu vi să ştim că ne supărăm. Şi uite că mi-a ajutat bunul Dumnezeu şi am venit la acest bal. Am venit cu cămeşi făcute de noi, pânzături ţesute, de asemenea făcute tot de noi. Mai avem baticuri, prosoape şi nu în ultimul rând opinci. Ele sunt făcute de soţul meu, de Grigore Pinti. Sunt opinci de cameră. Cum se spune, opinca este talpa ţării şi ne tragem din opinci. La toţi domnii noştri opincile sunt în gura podului”, afirmă Ana Pinti.

“Tradiţia se duce mai departe”

Chiar dacă prezentul îşi pune amprenta asupra tradiţiilor populare, Ana Pinti este optimistă că acestea nu vor dispărea, evenimentul de la firmele Gliga fiind o dovadă în acest sens. “De la Revoluţie încoace nu s-au mai făcut haine. Acum a apărut toată lumea în costum popular. La noi în Salva, femeile, copilele ţes, doar să aibă mărgele. Se mai cos şi altele, care cum iî ajută Dumnezeu. Aşa tradiţia se duce mai departe de acum încolo. Vedeţi dumneavoastră câtă lume a fost aici la bal, mii de oameni din toată ţara, din părţile Clujului, de la Bistriţa, de peste tot. Mulţumesc frumos gazdelor că m-au invitat. Am şi vândut şi am primit de toate, ne-au pregătit ca la noi acasă, şi dormit, şi mâncat şi tot”, conchide Ana Pinti.