Tanti Rafila, păstrătoare de nădejde al tradiţiilor

Nelipsită de la orice manifestare care are în prin plan folclorul şi tradiţiile populare, rapsodul popular Rafila Moldovan din Idicel Pădure a onorat cu prezenţa ediţia din acest an a Balului Însuraţilor.

“Nu am mers la nimeni să-mi arate”

În casa ţărănească a Balului, tanti Rafila nu doar că a expus din frumoasele cămăşi populare, dar a şi muncit, vizitatoriii putând vedea cum inimoasa femeie de la Idicel dă viaţă portului popular românesc. „Am învăţat să lucru de la vârsta de cinci ani, de cum o trecut războiul. Mama îmi spunea că şi când eram de doi ani tot timpul îmi găseam o ocupaţie, tot cuseam la o pereche de ciorici, i-am găsit lucraţi, s-o dus de lângă ei şi am gătat aţa până o venit mama. Acesta a fost talentul meu. Orice model am văzut a trebuit să văd dacă şi eu ştiu să-l fac. Am perseverat şi încercând mai mult, tot mai mult am învăţat. Am învăţat singură, nu am mers la nimeni să-mi arate. M-am uitat la alţii, nu am zis nimica şi apoi am încercat să văd dacă pot face şi eu. Am învăţat aceste meşteşuguri acasă la Idicel Pădure. La un moment dat am furat o spălătoare de la o vecină. Era dintr-o cămaşă ruptă, cusută cu vreo patru noduri, de după război care nu prea se găsea. Am furat-o, am spălat-o, am stricat-o şi din firele alea am învăţat să cos”, povesteşte Rafila Moldovan.

„Am dat cinstea pe ruşine”

Una dintre cele mai destoinice păstrătoare a tradiţiilor populare, Muzeul „Amintiri din strămoşi” din Idicel  întemeiat de Rafila Moldovan fiind un exemplu în acest sens, are însă şi un regret, cel al timpului prezent, unul prea puţin favorabil păstrării tradiţiilor, prea puţin dintre cei tineri preluând din munca şi priceperea celor bătrîni în ce priveşte meşteşugul şi arta populară. „Pe vremuri toată lumea ştia să coase, toţi lucrau la cânepă. Mama îmi dădea să fac cămăşi de cânepă, gulere, atunci nu era nimic din industria textilă. La toate e mult de lucru, dar dacă ţi-e drag, nu e nimic greu. Doar pentru cei tineri e foarte greu pentru că nici nu vor să audă să se apuce de treburi de acest gen. Eu nu am dat niciodată înapoi, mi-e tare drag portul românesc şi nu mai veneam la bal dacă nu-mi plăcea. Când văd aici atâta frumuseţe drept înapoi mă duc în  perioda de după război, când era plin de haine frumoase. Doamne fereşte la ce se întâmpă în zilele noastre, o parte din noi românii din păcate am dat cinstea pe ruşine. Peste 20 de ani nu se va mai cunoaşte că a fost o Românie frumoasă dacă nu se iau măsuri. Acum cum domnul Gliga (Vasile Gliga – n.r.) a luat puterea în mâini, poate se mai schimbă căte ceva. Am 74 de ani, dar pot spune că am 47 la ce spor de lucru am. Munca mă relaxează, chiar dacă sunt un pic bolnavă cu inima, dacă n-aş lucra n-aş mai fi”, spune Rafila Moldovan.