Share

Home / Business / Mircea Oltean, lecție despre carieră la Conferințele “Liceului Blaga”

Mircea Oltean, lecție despre carieră la Conferințele “Liceului Blaga”

În jur de 100 de elevi de la specializările matematică-informatică, informatică, științele naturii și filologie din cadrul Grupului Școlar “Lucian Blaga” din Reghin l-au descusut ieri, timp de mai bine de o oră, pe Mircea Oltean, proprietarul și directorul general al IRUM SA și MAVIPROD, despre începuturile afacerilor, despre planurile de dezvoltare, piețe vizate și multe, multe alte întrebări interesante și curioase, primind răspunsuri cu seriozitate, dar și cu umor. Grupul de firme IRUM-MAVIPROD este al doilea angajator și cel mai profitabil dintre companiile reghinene. Zi de Zi vă invită la o incursiune în Conferințele “Liceului Blaga”.

 

Despre începuturi

 

Ce ați riscat cel mai mult pe parcursul acestor ani?
Când am început afacerile, tot ce am avut noi, personal, familia, erau gajate la bănci, riscurile de început, dacă nu ai finanțare, sigur că nimeni nu îți dă nimic gratuit. La momentul respectiv, 1995-1996, era foarte greu, era acea perioadă cu inflație maximă, iar dobânzile de la bănci în jur de 160 – 170 %, deci vă dați seama cum trebuia să fie activitatea, în condițiile în care împrumutai un leu și trebuia să returnezi 1,7 lei.
Dar până la urmă, oricine poate să încerce să devină antreprenor, patron, dar să fie conștient că își asumă niște riscuri foarte mari și responsabilități care decurg din derularea afacerii. Pentru că, să nu credeți că, dacă afacerea merge bine, gata stai liniștit.

 

Care erau așteptările dvs. la început?
Atunci nu aveai cultură antreprenorială. Imediat după Revoluție am avut șansa ca să merg la foști colegi de-ai mei, sași, care erau deja în Germania, și să văd cum funcționează sistemul. Mi-am dat seama că mă interesează antreprenoriatul, însă o afacere e ca o casă, o clădești, pui cărămidă cu cărămidă.

 

De la ce vine MAVI?
În momentul în care am decis să pornim pe cont propriu ne trebuia un nume, am început să ne jucăm cu niște litere – M este de la Mircea, care sunt eu, A este de la Andrei, care este băiatul, și VI de la Violeta, care este soția. Lângă acestea am adăugat un prod pentru că la momentul respectiv, dacă erau firme de producție, obținerea avizelor era mai rapidă. Așa a rezultat MAVIPROD, care acum mi se pare atât de normal.

 

Cum ați proiectat sigla IRUM?
Aici vorbim de 2005-2006. IRUM avea o siglă, dar ne-am gândit la un rebranding, am văzut că toți producătorii din piață au o emblemă. La momentul acela am contactat o firmă, am ajuns la acest cal, pe care nu am putut să îl înregistrăm până în 2010 pentru că Ferrari, producătorul de automobile, ne-a contestat în instanță și ne-am judecat și abia în 2010 am reușit să înregistrăm și să fim proprietari ai acestei sigle.

 

Despre dezvoltare

 

Ce planuri de dezvoltare mari mai aveți?
În general și în afaceri, dacă te plafonezi la un anumit nivel și nu vii tot timpul cu ceva nou, afacerea se stinge. Ca planuri mari, am început o investiție la MAVI, pe Pandurilor, pe care anul viitor vrem să o finalizăm, acolo dezvoltăm partea de service, am mai preluat câteva branduri mari, pe care să le dezvoltăm în România. Pe partea de IRUM, nu ai cum să te oprești acolo cu dezvoltarea pentru că tehnologia se schimbă tot timpul și, dacă nu ții pasul, nu ai cum să fii performant. Și, atunci, tot timpul ne dezvoltăm în ceea ce privește tehnologia și produsele.

 

Care este următoarea piață unde intenționați să vă extindeți?
Acum director de dezvoltare în firmă am șansa să fie fiul meu, el se ocupă de dezvoltarea firmei, iar săptămâna trecută a fost în vizită la Moscova, zona – Rusia și spațiul ex-sovietiv – este cu un potențial extraordinar, companiile mari toate au strategii speciale pentru că este o piață foarte mare, care implică foarte multe și nu este încă atât de pretențioasă precum piața occidentală.
Nu știu dacă ați văzut pe hartă – America de Sud, unde deja ne-am extins, care este, de asemenea, o piață cu un potențial foarte mare.

 

Cum v-ați extins în America de Sud?
În primul rând am fost contactat de cei interesați de acolo, vorbind telefonic. Apoi, ei ca să se convingă, trebuie să vadă utilajele și atunci i-am invitat la Reghin. Însă au vrut să meargă în Occident, unde lucrează produsele noastre, și atunci undeva în primăvară, le-am facilitat vizita la un client în Belgia, unde avem trei utilaje. S-au dus, le-au văzut, le-au plăcut, au venit la Reghin două-trei zile și am reușit să stabilim relația.

 

Despre activitate, pasiuni și temeri

 

Cum arată programul dvs. de zi cu zi?
(Râde) Dacă te uiți pe geam, vezi dimineața când plec. La nivelul la care sunt acum nu mai e un program din acela că încep la 7 și la 3 am terminat. Practic, 7 zile din 7, 24 de ore din 24, tu ești încărcat, niciodată nu poți să spui că ești liber, ai această responsabilitate, e o alegere.
Sunt și aspecte care mie îmi plac, am șansa să călătoresc foarte mult în afară datorită naturii relațiilor comerciale – furnizori și clienți externi. Dacă îți place să călătorești, e o alegere bună.

 

Unde vă place cel mai mult să călătoriți?
Prefer ordinea și disciplina, categoric Europa, în special Germania și Austria, Asia e exotică, m-a impresionat Australia, unde e iarăși ordine și disciplină, dar, dacă ar fi să aleg, de departe aș alege Germania și Austria.

 

Dacă vă impresionează atât de mult Germania, cum de nu ați rămas acolo?
(Râde) Am avut oferte, dar să o spun mai simplu, acolo rămâneai pălmaș, într-o țară ca Germania să faci afaceri de la zero, trebuie să vii cu lucruri extraordinare, aici, în România, erau mult mai multe oportunități, și acum sunt. Apoi, noi, în familie, suntem mai patrioți locali.

 

Ce este cel mai dificil în activitatea dvs.?
Fiecare zonă are partea sa de dificultate. Ce văd eu la ora asta, o problemă mare care este în prezent în Reghin este lipsa forței de muncă de nivel mediu, vorbesc de muncitori, de persoane cu studii medii. La personalul cu studii superioare stăm foarte bine, eu sunt foarte mulțumit, am reușit să aducem acasă reghineni care lucrau în multinaționale sau în București, în Timișoara, în Cluj, să le oferim condiții comparabile. Cu personalul cu studii medii stăm rău pentru că trebuie să îi luăm de la zero. Nu este ceva normal, eu care îmi plătesc asigurările sociale, taxele și impozitele la timp, nu e normal să mai plătesc școlarizarea. Dacă eu sunt loial față de stat, mi-aș dori ca și statul să îmi ofere forță de muncă, calificată. Dar nu am avut probleme, asigurăm noi pregătirea la locul de muncă și tot ce este legat ca să putem funcționa.

 

Aveți vreun regret profesional?
Nu. Regrete poate am avut când, după ce am fost șef de proiectare, șef de secție de producție, și apoi, la un moment dat, a trebuit să schimb orașul, ne-am relocat în Reghin și am găsit un job pe zona comercială și aveam regretul că mă descalific profesional. Dar, până la urmă, mi-a prins bine, pentru că, deși ești inginer, ca să conduci o afacere trebuie să intri pe zonele comerciale, economice, pe care nu le-ai învățat la facultate și trebuie să le aprofundezi individual.
Dacă m-ar întreba cineva ce aș schimba, aș spune că nimic. În viață e bine să nu ai regrete, pentru că trecutul nu îl mai poți schimba și atunci important e să abordezi cu curaj prezentul și viitorul, nu ai de ce să te lamentezi.

 

Ați avut vreodată momente dificile și ați vrut să renunțați?
Întrebarea ca să fie mai scurtă: Ați avut vreodată nopți nedormite? Da, am avut. Omul, când e încolțit, nu ne putem da seama câte resurse are. Discutam la un moment dat cu soția, sunt situații limită în afaceri și îți vin niște idei că și tu te miri de tine cât de deștept ești.

 

Despre resursele umane și recrutare

 

Aveți și IT-iști în companie?
Mai nou am dezvoltat sistemul informatic, pentru că nu ai cum să controlezi așa o afacere, cu atâtea puncte de lucru, dacă nu vezi în timp real ceea ce se întâmplă peste tot. Și atunci, în ultimii cinci ani, am investit foarte mult în zona aceasta de IT, sume foarte mari. Avem colaborări cu anumite companii și intenționăm să devenim independenți pe anumite zone, să ne gestionăm noi serverele. În departamentul IT avem la această oră cinci persoane, toate cu studii superioare. Cel care conduce departamentul este un inginer din Tîrgu Mureș, pe care l-am adus acasă din Spania.
Ca paranteză, văd că se promovează foarte mult ideea că nu ai cum să te realizezi decât în Occident, nu, e falsă. Dacă ești serios, și în România te poți realiza ca în Occident. Deja putem vorbi pe anumite zone de salarii comparativ ca în Occident.
Mai am un exemplu, directorul de la MAVIPROD, de la sediul central, a venit la noi după un stagiu de vreo 5 ani în Anglia.

 

Dvs. îi căutați sau vin ei?
Și, și. Depinde. Am mai publicat pe site-uri de resurse umane posturi disponibile, dar, în general, lumea depune CV-uri, foarte multe CV-uri vin așa, nu pe posturi anunțate. Dacă suntem într-un cabinet de limbi străine, pot să vă spun că, și la IRUM, orice selecție are în formula standard și testul de limbi străine – engleză, germană etc.

 

Ce căutați într-un CV, la ce vă uitați?
În primul rând, dacă depuneți un CV, să nu fie lung, eu cel puțin nu îl citesc (râsete), timpul e așa de scurt, încât dacă e foarte stufos, îl pun deoparte. Sigur, în primul rând mă uit la ce poate să ofere omul vizavi de pregătirea profesională, experiența profesională, care nu întotdeauna este hotărâtoare. De multe ori am preferat să luăm oameni de la zero, pe care să îi formăm după nevoile noastre. Sigur, după aceea contează structura omului, după mii de interviuri, când te uiți la cineva, poți să îți dai seama dacă poate fi compatibil pe parcurs. Poate nu corespunde la noi, dar este foarte bun în altă parte. Eu particip doar la partea de final, de interviu, poate dintr-o 100 de candidați sunt selectați 10 și doar pe acei 10 îi văd, pentru că nu am timp fizic. Avem birou de HR, unde sunt oameni specializați, care îi triază.

 

Ce contează la un interviu?
Pentru mine contează structura omului și disponibilitatea pentru dezvoltare, pentru a se perfecționa. Performanță nu ai cum să faci dacă nu te interesează zona respectivă.

 

Despre fiu

 

Când a intrat fiul dvs. în afacere?
Dacă ești în familie, ușor-ușor intri în afaceri și nici nu îți dai seama. Eu am fost bucuros, sigur că alegerile nu i le-am influențat, a terminat TCM în limba germană, a ales singur. Categoric că m-am bucurat că a ales parcursul acesta pentru că, probabil, era greșit să aleagă management înainte să își facă o bază tehnică serioasă. După facultate a terminat masteratul și doctoratul și apoi a intrat efectiv în business.

 

Ce ați face dacă fiul dvs. nu ar vrea să continue afacerea de familie și ar vrea să urmeze alt drum în viață?
(Râde) Întrebarea e destul de dificilă. Afacerile au un proprietar și au un administrator, întâmplarea face că aici, la noi, proprietarul și administratorul e unul și același, dar eu pot să ies din afacere și angajez un administrator. În fiecare an se face acel bilanț, dacă este pe plus, proprietarul decide ce se întâmplă cu acel plus – se reinvestește sau îl poate folosi în mod privat.

 

Despre Reghin

 

Cum vedeți municipiul Reghin peste 10 ani?
Potențialul Reghinului poate că e limitat, dar va depinde foarte mult de cum se dezvoltă firmele. Avem avantajul firmelor care lucrează lemn și care pot aduce valoare adăugată.

 

Ce părere aveți despre firmele din Reghin?
Nu am fost prea preocupat de ce fac alții pentru că am avut noi destulă treabă, nu aș putea să îmi spun o părere corectă.

 

Dacă ați fi primarul orașului, ce ați schimba?
Sunt anumite priorități. Am venit de la IRUM până aici, am făcut destul de mult, orașul se sufocă, trebuie făcute acele variante ocolitoare.

 

Despre principii

 

Ați avut vreodată un model?
Sigur, fiecare avem modele. Modelul meu vine din familie, e tatăl meu, de la el am deprins chestiuni importante în viață, și anume ceea ce înseamnă seriozitate, corectitudine, respectul față de muncă, respectul față de celălalt, în viață nu ai cum să progresezi dacă nu îți sunt întipărite chestiunile acestea. Cu șmecheria merge o dată, de două ori, dar, pe termen lung, nu ai cum să reușești.

 

Despre rent a tractor

 

Dacă sunt firme de tipul rent a car, nu ar putea funcționa firme de genul rent a tractor?
Ar putea, chiar am avut o idee în acest sens în 2000, dar după două luni de închiriere am mai găsit o jumătate de tractor. În România nu funcționează nici rent a car. În Germania și în Occident funcționează foarte bine.

 

Despre un exit

 

Dacă ar veni acum cineva să vă cumpere compania, raportat la cât aveți de lucru și stresul implicat, ce ați face? La un preț acceptabil bineînțeles.
Am mai primit această întrebare, încă nu m-am gândit, pentru că în momentul în care am preluat IRUM am făcut o strategie pe termen scurt, pentru că era în faliment, și am făcut o strategie pe termen lung și sunt anumite proiecte nefinalizate, începute, pe care vreau să le finalizez. În momentul în care le finalizez, poate. Să nu credeți că nu am avut oferte.

 

Proiect de profesor

 

Cristinei Drescan, profesoară de limba engleză și germană la Grupul Școlar “Lucian Blaga”, i se datorează Conferințele “Liceului Blaga”, un proiect demarat acum trei ani.
“Mi-am dorit o alternativă la tot ce se vede la televizor și ce se scrie în presă, am spus că este foarte bine pentru elevi ca să aibă contact direct cu persoane care sunt realizate în diferite domenii, de la artă, cultură la științe ș.a.m.d., am avut un mare, mare noroc că oamenii sunt foarte deschiși, iar, până acum, foarte puțini ne-au refuzat”, ne-a spus Cristina Drescan.
Pe invitatul de ieri, profesoara recunoaște că l-a abordat pe stradă și a fost uimită și surprinsă că imediat a acceptat.
“Sunt sigură că tuturor celor care au fost aici, întâlnirea le-a fost de folos, de la cum să își scrie un CV, cum se desfășoară un interviu, pentru că toți, la un moment dat, vor fi puși în fața acestei situații. De asemenea, foarte curând vor trebui să se decidă ce carieră își doresc și atunci trebuie să vadă puțin în perspectivă”, a mai punctat Cristina Drescan.

A consemnat Ligia VORO

 

“Necesarul real al României de tractoare ca să ajungem la standardul din Uniunea Europeană este de 300.000 de tractoare (n.a. într-un an, în România se comercializează 2000). Un agricultor german are undeva dotare de 10.000 de euro, iar unul român de 500. De aici apar diferențele de productivitate și performanță – din dotare și tehnologie”,
Mircea Oltean, directorul general al IRUM SA, companie care deține 25 % din piața românească

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

FOTOGALERIE. Am locuit împreună cu poezia, la Bistrița, timp de 4 zile și mi-a plăcut la nebunie

N-am fost cu poezia în relații prea cordiale până în urmă cu vreo doi ani …

Share
Share