INTERVIU ”Magna Cum Laude”. Sașa Pânzaru, îndrăgostită de actorie

Cotidianul Zi de Zi vă propune o serie de prezentare a șefilor de promoție ai unor unități de învățământ postliceal și superior din județul Mureș, promoția 2020. Sașa Pânzaru este șefa de promoție a specializării Actorie din cadrul Universității de Arte din Târgu Mureș, iar în interviul următor ne oferă o scurtă introspecție asupra vieții de actor.

Reporter: Pentru început, te rog să ne spui câteva lucruri despre tine.

Sașa Pânzaru: Numele meu este Sașa Pânzaru, am 21 de ani și sunt din Cluj Napoca, fiind proaspătă absolventă a Universității de Arte din Târgu Mureș, specializarea Actorie, și actuală studentă la masterat, în cadrul aceleiași universități, la programul Arta Actorului. Sunt o persoană activă, ambițioasă și uneori prea entuziastă.

Rep.: Când ți-ai descoperit pasiunea pentru actorie?

S.P.: Am avut înclinații spre artă de mică, așteptând cu entuziasm serbările, iar în clasa a treia am primut rolul fetei babei din ,,Fata babei și fata moșneagului”, iar după serbare mai mulți părinți mi-au spus că ar trebui să devin actriță, eu răspunzându-le ca nu asta e ce îmi doresc să fac. În gimnaziu am avut contact cu teatrul de amatori, fără a face parte din vreo trupă, deoarece consideram acestea ca fiind niște activități auxiliare, fără a le lua prea în serios. Pe atunci îmi doream foarte tare să dau la drept, dar în clasa a opta, când s-a pus problema liceului pe care urma să îl aleg, punându-mi anumite întrebări despre viitor, răspunsurile au început să se contureze în jurul actoriei, nu al avocaturii. În liceu am început să particip la festivaluri, aveam parte de spectacole și chiar daca era vorba despre amatorism, teatrul a devenit tot mai prezent în viața mea, iar în clasa a zecea deja știam că acesta e drumul pe care vreau să merg.

Rep.: Ce ți se pare cel mai frumos la meseria de actor? Și ce ai schimba?

S.P.: Cred că în prezent, cel mai surprinzător lucru pentru mine este faptul că actoria nu înseamnă doar scenă și spectacole și aplauzele de după, ci este un domeniu care ajunge să te cuprindă, astfel încât ajungi să îți iei profesia cu tine peste tot. Deși este important să separi personalul și profesionalul, această separare nu poate fi niciodată totală. Am descoperit, analizându-mă, dar și urmărindu-i pe alți actori, că o parte din noi rămâne mereu dedicată profesiei. Ți se întâmplă diverse lucruri, iar o parte din tine este mereu „pe fază” pentru a stoca ceea ce simți, gândurile pe care le ai: nu se știe niciodată când le-ai putea folosi în crearea unui anumit personaj. Odată ce dai de actorie, este foarte greu să nu ajungi la acest mod de a trăi experiențele prin care treci. Ca actor, curiozitatea este foarte importantă. Referitor la ce aș schimba, îmi este greu să răspund, și nu pentru că nu există aspecte mai puțin plăcute, ci pentru că le consider parte din acest drum. Totuși, mi-ar plăcea să schimb mentalitatea pe care am observat-o la mulți colegi de breaslă și cu care, recunosc, uneori și eu mă lupt. Felul în care gândim ne este adesea un mare dușman în această profesie și de multe ori nici nu ne dăm seama că ne punem piedici singuri.

Rep.: Preferi să joci în drame sau în comedii?

S.P.: Înainte de facultate, neștiutoare, aș fi spus că prefer dramele, însă acum nu mai pot și nici nu îmi doresc să aleg cu certitudine una dintre cele două variante. Cred că un actor trebuie să fie deschis către orice rol care vine spre el, în special la începutul drumului.

Rep.: Care sunt trucurile care te ajută să intri în pielea personajului?

S.P.: Nici până azi nu m-am lămurit cum e cu „pielea” asta a personajului. Uneori intri tu în pielea lui, sunt momente în care personajul intră în pielea ta. Cred că și actorul merge către personaj, dar și personajul trebuie să vină către actor. Nu am anumite trucuri. Fiecare personaj, spectacol și chiar reprezentație sunt diferite. Uneori funcționează ceva ce nu funcționează nicidecum în cazul unui alt personaj.Cred că este importantă documentarea despre personajul pe care urmează să îl interpreteze, despre când, unde și cum a trăit acesta. Cred că un ,,truc” ar fi mentalitatea, felul în care gândești este foarte important, te poate bloca sau te poate face să mergi mai departe, te poate ajuta sau, din contră, te poate încurca atunci când încerci să ajungi la personaj, iar dacă tu nu mergi către el, el nu poate veni către tine. Până la urmă, este o relație, actorul și personajul vin unul către celălalt.

Rep.: Este important să rezonezi cu un personaj pentru a-l putea interpreta autentic?

S.P.: Atunci când rezonezi cu un personaj nu înseamnă că îți va fi ușor să îl interpretezi. Sunt cazuri în care tocmai asemănările dintre tine și el reprezintă piedici. Bineînțeles, diferă de la actor la actor. În cazul meu, am avut parte de experiențe în care faptul că rezonam cu personajul a fost un blocaj, dar și de momente în care, pentru că înțelegeam personajul, m-am conectat cu acesta mai repede.

Rep.: Care sunt actorii de la care ai învățat și care te inspiră?

S.P.: Lista este lungă, dar voi pomeni doar trei, fără de care drumul meu ar fi fost cu siguranță diferit: Ioan Ardelean, Elena Purea și Monica Ristea, actorii și profesorii mei pentru care mă simt foarte recunoscătoare că i-am întâlnit și că am avut oportunitatea de a lucra cu ei.

Rep.: De care performanță scenică ești cel mai mândră? Dar cel mai puțin mândră?

S.P.: Nu îmi place să fac un top, fiecare performanță scenică vine cu ceva unic, dar dacă mă gândesc la experiența mea de până acum, o voi pune pe primul loc pe Daria din ,,Fiere”, un text spaniol, contemporan de Laila Ripoll, fiind personajul de care m-am apropiat cel mai mult și la care am lucrat cel mai frumos, în ciuda momentelor dificile. Pe ultimul loc ar fi Puck, din ,,Visul unei nopți de vară”, fiind personajul cu care m-am ,,certat” cel mai mult, dar cu care mi-ar plăcea să mă reîntâlnesc la un moment dat.

Rep.: Ce personaje ai interpretat până acum?

S.P.: În perioada facultății am avut oportunitatea de a interpreta multe personaje. Dincolo de personajele pe care le-am jucat în examenele de actorie, am făcut parte din echipa mai multor examene de regie și asta m-a ajutat enorm. Primele trei personaje care îmi vin în minte sunt: Zița din ,,O noapte furtunoasă”, Stella din ,,Un tramvai numit dorință” și Sara din ,,A te scufunda în apă”, un text spaniol de Helena Tornero. Întâlnirea cu Helena, regizoare și dramaturgă din Spania, în cadrul proiectului ”Fabulamundi”, a fost una mai mult decât binevenită. Am lucrat pentru prima dată cu un regizor străin. Jucam în limba română și vorbeam în engleză la repetiții, dar bariera lingvistică a fost depășită destul de repede, fiind o experiență diferită de cele de până atunci.

Rep.: Cum a afectat pandemia ultimul an de studiu pentru tine?

S.P.: Cu siguranță l-a schimbat. Se anunța un ultim semestru al celor trei ani de studiu foarte plin. Totul s-a anulat brusc. După ce s-a închis universitatea eu am plecat la Cluj și am luat prima parte a perioadei ca pe o vacanță, citind și având o tihnă de care nu mai avusesem parte de mult. Am făcut teatru de acasă, din camera mea, iar în cadrul ultimului examen de actorie, am interpretat pe Zoom, personajul Actrița din ”Taxi Vinil” de Alina Nelega. În ciuda situației, a fost unul dintre preferatele mele și am avut un timp cu personajul pe care nu îl avusesem până atunci pentru că, de multe ori, totul se desfășoară în viteză, lucrezi la mai multe personaje în același timp.Cred că tihna de care am pomenit a contribuit la consolidarea unei relații solide cu Diana. Eram tot timpul împreună, mai mult decât de obicei, personajul nu era numai în culise sau pe scenă, acum era la mine în sufragerie, mă împiedicam de hainele și de lucrurile ei. Nu pot spune că îmi doresc un astfel de teatru pe viitor. Scena e scenă, publicul e public. În sală există o energie care nu se va putea crea la tine în sufragerie, oricât de mult te-ai împiedica tu de personaj. De altfel și admiterea la masterat a fost un experiment. Eu am dat admiterea într-o mașină parcată în fața blocului. Se potrivea perfect cu monologul pe care l-am ales și am profitat de faptul că eram nevoiți să jucăm online.

Rep.: Care sunt planurile tale de viitor?

S.P.: Cred că în profesia noastră este destul de greu să îți faci planuri de viitor exacte, deoarece trebuie să fii mereu gata să te adaptezi la ce îți apare în cale. Momentan îmi doresc să profit la maxim de cei doi ani de masterat, iar planul meu de viitor este să fac meseria aceasta frumoasă cu aceeași pasiune pe care am avut-o în facultate.

Rep.: Care crezi că este secretul reușitei în viața de actor?

S.P.: Nu cred că știe cineva care este secretul, dar există niște principii care te pot ajuta în această meserie, iar aici mă refer la disciplină, la curiozitate, dar și la modul de gândire. Eu tocmai am descoperit cât de important este modul în care gândești ca actor și încerc să lucrez zilnic la modul meu de a gândi când vine vorba de meseria pe care am ales-o. Acesta cred că este ,,secretul” meu și mă bucur că l-am descoperit.

Rep.: Un sfat pentru viitorii studenți la actorie?

S.P.: Să se bucure în fiecare zi de facultate, de fiecare experiență, să nu fie egoiști, să aibă răbdare cu ei și cu ceilalți și să își dea voie să greșească. Să fie pregătiți pentru o aventură dificilă, dar extrem de frumoasă.

A consemnat Andreea ȚIȚIU

Foto: Bristena