Future Perfect #4 / Viitor Anterior #4

Artiști: Robert Băjenaru, Anca Bucur, Raluca Croitoru, Larisa Crunțeanu, Megan Dominescu, Alexandra Ivanciu & Anastasia Jurescu, Nicoleta Moise, Adriana Preda, Flaviu Rogojan, SABA (Silvia Amancei & Bogdan Armanu), Ioana Vreme Moser

Curatori: Mona Vătămanu & Florin Tudor

01.10.2021 – 21.10.2021 inclusiv

Minitremu în parteneriat cu Federația Fabrica de Pensulemarchează cel de-al patrulea moment din setul de expoziții dedicate sectorului emergent al scenei de arte vizuale din România, parte a proiectului Future Perfect / Viitor Anterior, în data de 1 octombrie, ora 19:00, prin deschiderea expoziției Future Perfect #4, la B5 Studio, Strada Bolyai nr. 5, Târgu-Mureș.

Proiectul Viitor Anterior #4 /Future Perfect #4 s-a configurat pornind de la lucrările și ideile unui grup de artiste și artiști a căror practică se structurează având ca element comun o atitudine critic-reflexivă, de interogare a realității și a modurilor în care percepem, cunoaștem și interacționăm cu această realitate. O nouă generație articulează o multitudine de strategii conceptuale utilizând variate medii de expresie, film, text, performance, pictură, sunet, țesătură textilă, procesează elementele realității și imaginează poetici transformative. Vitalitatea cu care această generație își abordează lucrul și temele inspiră, contaminează realitatea, o deturnează și îi reformulează radical sensul.

“Contribuția noastră pentru acest proiect în care am fost cooptați de către Mihai Iepure-Górski și Răzvan Anton poate fi percepută ca o platformă de lucru unde am încercat să includem, să coagulăm câteva direcții din practica artiștilor Nicoleta Moise, Robert Băjenaru, Raluca Croitoru, Megan Dominescu, Alexandra Ivanciu și Anastasia Jurescu, Adriana Preda, Ioana Vreme Moser. Ne-am dorit să concepem această colaborare ca un ansamblu deschis și altor moduri de reflecție posibile, iar în acest sens, cunoscând activitatea curatorială a lui Robert Băjenaru și programul pe care acesta îl gândește de câțiva ani pentru spațiul independent Cazul 101, i-am propus să extindă colaborarea noastră și să invite la rândul său o selecție de artiști, în expoziție regăsindu-se astfel și proiectele create de Larisa Crunțeanu, Anca Bucur, Silvia Amancei și Bogdan Armanu, Flaviu Rogojan.” – au declarat curatorii expoziției, Mona Vătămanu și Florin Tudor.

Proiectul Future Perfect / Viitor Anterior vizează organizarea unei serii de 6 expoziții în spații partenere din țară și îi are drept invitați curatori pe artiștii Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Matei Bejenaru, Mona Vătămanu și Florin Tudor, Monotremu (Laura Borotea și Gabriel Boldiș), Miklósi Dénes și Miklós Szilárd, Ágnes-Evelin Kispál și Attila Kispál, într-un exercițiu de creare a unui dialog între generațiile de artiști din România. Expozițiile anterioare s-au desfășurat la Spațiul de Artă Contemporană Magma în noiembrie 2020, cu o expoziție curatoriată de Ciprian Mureșan și Șerban Savu, în decembrie 2020, la Casa Tranzit, Cluj-Napoca, cu o expoziție curatoriată de Monotremu și în septembrie – octombrie 2021, la Spațiul de Artă Contemporană Magma.

Lucrările de artă prezentate în spațiul B5 Studio din Târgu-Mureș trădează o sensibilitate particulară, demersul artistic destramă țesătura vizibilă și invizibilă din care este constituită lumea și imaginează noi fire, noi alcătuiri radicale ce chestionează ordinea lucrurilor. Performance-ul Ralucăi Croitoru Body Shift Ergo Drift invocă scrierile coreografului Rudolf Laban despre efort, ergonomie și ritmul industrial, lucrarea propunând o reflecție critică asupra optimizării, eficientizării procesului muncii ca mod de control al corpurilor în capitalismul neoliberal.

În eseul video s+s= bff, Liga Femeilor Gorjene, Nicoleta Moise înfățișează cercetarea sa despre colectivul proto-feminist Liga Femeilor Gorjene, colectiv care în anii ’30 îi propune și îl comisionează pe Constantin Brâncuși să realizeze ansamblul monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu; o altă istorie se dezvăluie subtil în film odată cu a doua etapă de activitate a ligii, cea din anii ’90, o istorie a solidarității între femei. În video performance-ul Re-Sistering, Alexandra Ivanciu și Anastasia Jurescu pun în scenă o exorcizare metaforică a ordinii patriarhale ce parazitează interiorul sinelui feminin, lucrarea având ca referință cartea „Gyn/ecology: The metaethics of radical feminism” scrisă de gânditoarea feministă radicală Mary Daly. Artistele performează în film ritualul acestei căutări-descoperiri a Sinelui-Soră asemenea unei mantre.

Picturile Adrianei Preda – portrete inspirate de cântărețe de trap – păstrează în același timp ceva din personalitatea sa și schițează morfologia unui alter ego al artistei ce transpare printre straturile succesive de culoare. Aceste portrete răspund în expoziție lucrării Alexandrei Ivanciu și Anastasiei Jurescu și de asemenea se articulează cu contribuția Ioanei Vreme Moser. Proiectul Ioanei constă în documentația filmică și sculpturală a performance-ului Coquetta. Ioana Vreme Moser își descrie lucrarea ca pornind de la o trusă de machiaj salvată din gunoi, obiectul devenind motivul de la care și-a construit un alter ego și care, în timp, pe măsură ce a fost performat, a trecut prin transformări succesive (în expoziție vedem o versiune „pandemică” a Coquettei).

Robert Băjenaru propune un demers ce se raportează la perspectiva de artist/curator, contribuția sa și a artiștilor invitați de el constând în imaginarea unor posibile spații pentru arta contemporană în orașele României. Zero buget și infinite posibilități – titlul intervenției evocă măsura în care utopia se întâlnește cu realitatea formelor de auto-organizare în domeniul artei contemporane.

Lucrările textile concepute de Megan Dominescu utilizează aparența acidă a ceva ce poate fi definit ca realism sarcastic pentru a modela cuvinte, text, în forma unor enunțuri poetice. Ceea ce e banal, repetitiv și omniprezent este smuls din simulacrul realității și recontextualizat, un pulover inscripționat Pfizer devenind astfel un obiect-idee ce sintetizează metaforic condiția umană post 2020.

Nicoleta Moise

„s+s=bff, Liga Femeilor Gorjene” (2020)

film, 17:04 min

„Un film despre prietenie și solidaritate între femei, despre istorii mai mult sau mai puțin vizibile care se întâlnesc peste timp, despre ridicolul atitudinii contemporane a autorităților față de monumentele din spațiul public…” Raluca Voinea

Nicoleta Moise a realizat un eseu video și o cercetare scrisă despre colectivul proto-feminist, Liga Femeilor Gorjene, care a propus și comandat lui Constantin Brâncuși să realizeze ansamblul monumental „Calea Eroilor”, pentru soldații căzuți în Primul Război Mondial, la Târgu Jiu. În 1992, prin inițiativa a 21 de membre fondatoare, Liga Femeilor Gorjene își reia activitatea ca organizație apolitică, non-profit, urmărind aceleași principii fondatoare: șanse egale de muncă, familie, comunitate, fără discriminare etnică sau religioasă.

Lucrarea video s+s=bff, Liga Femeilor Gorjene (2020), a fost prezentată la Bozar, Bruxelles în cadrul expoziției Europalia – în cea mai amplă retrospectivă a operei artistului Constantin Brâncuși din ultimii 25 de ani.

Robert Băjenaru

Zero buget și infinite posibilități (2021)

instalație

contribuții: Larisa Crunțeanu, Anca Bucur, Robert Băjenaru, Silvia Amancei și Bogdan Armanu, Flaviu Rogojan

Adriana Preda

Crazy about you

GettingLit

BigKlit2

She’s wearing thongs

(2020-2021) pictură

Modul în care Adriana Preda își imaginează universul său artistic corespunde ritmului interior – trăirile, temerile sale inspiră ceea ce își propune să înfățișeze fie că sunt entități feminine, portrete, autoportrete. Practica sa este marcată de o etapă de lucru recurentă, obsesivă, desenul devenind pentru ea un soi de scriitură automată, o scriitură-confesiune continuă din care în timp, anumite forme, stări sunt extrase și instanțiate în pictură, entități ce se materializează încrustate în colaj și carton.

Alexandra Ivanciu și Anastasia Jurescu

Re-Sistering (2016)

video-performance, 6:08 min

Lucrarea este inspirată de cartea „Gyn/ecology: The metaethics of radical feminism” scrisă de filosofa feministă radicală Mary Daly și reprezintă o căutare a adevăratului Sine feminin (female, not feminine), descoperind Sinele-Soră și trecând prin diferite mișcări și stări. Așa cum înțelegem din textul complex al filosoafei Daly, femeia (persoane educate ca femei) trebuie să efectueze o exorcizare metaforică a ordinii patriarhale care se află în interiorul ei, cu scopul de a-și găsi adevăratul Sine în interiorul ei (her deepest Background – cel mai profund fundal al ei).

Am încercat să evidențiem aceste concepte jucându-ne cu propriile noastre corpuri și diferite tipuri de fundaluri, printr-o continuă acoperire și des-coperire a diferitelor Euri (Selves) ale femeii, în încercarea de a-și elibera Sinele de posesor.

Raluca Croitoru

BODY SHIFT ERGO DRIFT (2018)

documentație performance, 14:03 min

Performeri: Kari Robertson, Nadia Bekkers, Raluca Croitoru și Sara Hamadeh

Cameră: Marta Hryniuk și Erika Roux

Editare video și sunet: Raluca Croitoru

Asistență: Daniel Fogarty și Tracy Hanna

BODY SHIFT ERGO DRIFT urmărește o logică a fragmentării, cu un scenariu și prezență scenică care nu sunt nici liniare, nici narative. Lucrarea a avut ca punct de pornire scrierile coregrafului Rudolf Laban despre efort, ergonomie și „ritm industrial”, care a folosit observația directă și diverse tehnici coregrafice pentru a îmbunătăți eficiența și productivitatea la locul de muncă. Lucrarea reflectă asupra memoriei corporale colective și simptomelor capitalismului neoliberal. Ea speculează asupra relațiilor dintre muncă și timp liber, producție și consum, tipare de viață și rutine, schimbul de tură și viața de noapte.

BODY SHIFT ERGO DRIFT a fost gândit inițial ca un performance live pentru un spațiu de tip black-box în Teatrul UBIK / WORM Rotterdam în 2018.

Megan Dominescu

Pfizer (2021)

Borzesti Power Plant (2019, 175×110 cm)

Anxiety has many faces (2020, 44×68 cm)

lucrări textile

„Pentru arta mea de acum, mă inspir mai mult din contextul românesc decât din ce-am trăit înainte, cât am stat în America. De cele mai multe ori, îmi găsesc subiectele direct pe stradă, uneori chiar aruncate la gunoi, mă refer aici și la spațiul virtual fiindcă ador să scotocesc prin cele mai dubioase colțuri ale Internetului. Sunt mereu în căutare de subiecte bizare, pe care, în mod surprinzător, le găsesc mai mult aici decât în SUA. Firește că, dacă aș fi locuit în continuare în State, le-aș fi găsit și acolo. Dar cred că fascinația mea pentru estetica locală vine și din faptul că încă nu m-am obișnuit aici, poate că nu s-a încheiat perioada de tranziție. În orice caz, când o să se întâmple trecerea către o nouă etapă, o să simt. Deocamdată mă simt bine aici și nu mă gândesc prea mult la asta. Artă hot cred că e peste tot, trebuie doar să o cauți.” (dialog Lea Rasovszky si Megan Dominescu, Scena9, 27 iulie 2020)

Ioana Vreme Moser

Coquetta (2020)

instalație și documentație performance, 26:29 min

„A devenit un alter ego in timp. Am pornit prin a salva o trusă de machiaj din gunoi (e incredibil câte lucruri funcționale se aruncă aici). Inițial am fost interesată să transform obiecte feminine și componente electronice uzate pentru a scoate zgomote. Mai apoi am fost fascinată de ritualul machiajului și al cochetăriei dar și de partea tehnologică implicată în tot procesul, de-a lungul istoriei. Mi-am croit personajul pornind de la aspirațiile mele de fetiță influențată de reclamele din anii 2000. Coquetta trebuia să fie o divă absolută cu talie subțire care se machiază și înfrumusețează excesiv.

Instrumentariumul l-am construit pe baza ustensilelor cosmetice. Sunetele le-am acordat în funcție de toxicitatea substanțelor aplicate pe piele, de exemplu: plumbul leagă împreună istoria rujului și a cositorului, aici mi-a fost clar că va trebui să îl fac să sune disonant.

Pentru fiecare apariție construiesc o Coquetta diferită, adaptată la spațiul în care urmează să pășesc. În Coreea de Sud, de exemplu, am tehnologizat o Coquetta cu bigudiuri electrice pe USB și alte device-uri locale de „înfrumusețat”. Deocamdată nu pot să-mi dau seama cât de departe voi duce personajul, dar s-ar putea să scot câteva variante de pandemie. Corona Coquettrona.” (Miron Ghiu, Circuit Board Chic, Revista Arta, 3 iunie 2020)

Expoziția Future Perfect #4 va putea fi vizitată la B5 Studio, strada Bolyai, nr. 5, Târgu-Mureș, în perioada 1 octombrie – 21 octombrie, inclusiv.

Mai multe informații pe www.arteast.com și www.fabricadepensule.ro

Expoziție organizată de Minitremu în parteneriat cu Federația Fabrica de Pensule

Parteneri: Fundația ARTeast / B5 Studio, Magma Contemporary Medium, Universitatea de Arte din Târgu Mureș, Bioeel

Finanțatori: Primăria Municipiului Târgu-Mureș și Administrația Fondului Cultural Național

Proiect co-finanțat de Primăria Municipiului Târgu-Mureș.

Evenimentul face parte din programul Living the future – modalități de susținere a creației artistice într-un timp imposibil, program cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Text curatorial consemnat de Nectaria DUMITRESCU

Foto: Zoltán Rab