Locul în care te simți acasă! Căsuța lu’Min

24 decembrie 2021

Povestea Căsuței lu’Min s-a născut din dorința unor oameni cu suflete frumoase de a veni în ajutorul semenilor, de a-i sprijini pe cei oropsiți. C.P., membru fondatoral centrului, ne dezvăluie în interviul de mai jos câteva din elementele care-i ajută pe rezidenții Căsuței lu’Min să se simtă aproape de atmosfera de acasă.

Reporter: Cum a luat ființă Căsuța lu’Min?
C.P.: Dintr-o necesitate, așa cum se întâmplă cu mai toate lucrurile pe care le inițiem în viață. Avem în familie o persoană dizabilități. Știm cât de greu este să te ocupi de un membru al familiei cu probleme, fără ca ceilalți să aibă pregătirea necesară. Împreună cu familia, am luat decizia înființării centrului. Acum trei ani, în august 2018, s-a născut căminul pentru seniori și persoane cu dizabilități Căsuța lu’Min – Rezidența Bărdești. Rezidența de la Platoul Cornești am deschis-o în acest an. Urmăresc constant modelele de îngrijire practicate de centrele din afară. Constat cu satisfacție că noi oferim spațiu și ambient mai apropiat de cel familial.
Rep.: De ce un centru pentru seniori și persoane cu dizabilități?
C.P.: Pornind de la necesitatea amintită, am studiat foarte bine piața, să văd unde m-aș putea încadra. Mi-a plăcut foarte mult ideea unui centru pentru seniori și persoane cu dizabilități, pentru că include un segment mai larg. La un cămin de seniori, am fi fost limitați la persoane de peste 60- 65 de ani. Așa, toate persoanele cu dizabilități care au peste 18 ani, dar și seniorii, pot beneficia de ajutorul și de serviciile noastre.
Rep.: Unde încadrați, calitativ, nivelul serviciilor oferite de Căsuța lu’Min?
C.P.: Nu ne putem lăuda noi pe noi. Pot spune doar că serviciile se situează la un nivel de calitate ridicat. Există pensiuni de 3-4 stele. Cred că e un bun termen de comparație cu ceea ce oferim. Avem personal riguros selectat, care știe să acorde pacienților căldura specifică, de familie. Știm cum îi place fiecărei doamne să se îmbrace, ce-i place, ce preferințe are. Avem o doamnă căreia îi plac perele; unei alte doamne, cireșele. În sezonul acesta nu prea sunt pere, cireșe. Măcar o dată pe lună încercăm să le aducem fructele preferate. Căutăm să-i îndeplinim fiecărui rezident preferințele, să se simtă ca acasă.

Rep.: Câtă importanță au activitățile diversificate și socializarea? Fizic și psihic.
C.P.: Avem persoane cu handicap, de 22, 24 sau 32 de ani. Lor le lipsește căldura aceea de familie. Pe vârstnici îi apasă mult singurătatea. Aici, căutăm să-i oferim fiecărui rezident căldura specifică, ca în familie. Internările se fac sistematic. Noii veniți trec printr-o perioadă de acomodare. Nu punem niciodată în aceeași cameră un pacient nou cu unul vechi. Unii dintre ei, având și probleme psihiatrice, îi pot influența negativ pe ceilalți. Modul judicios de repartizare și un program chibzuit îi ajută pe rezidenți să se cunoască bine și să lege prietenii. Psihic, le este utilă rutina. Zilnic, de la ora 7.00 e pregătirea, dușul, fiecare persoană este schimbată. Urmează micul dejun, iar la 11.00 este gustarea, cu desert făcut de casă. Cât se poate, le oferim produse de casă, slănină, preparate din carne, cu care au fost obișnuiți. Au program de vizite, socializează, vizionează emisiunile preferate. Practică jocuri de comunitate: remmy, jocul de moară, table, jocuri cu mingea sau cu paletele. Jocurile le dezvoltă dexteritatea și circulația. Avem activități legate de diverse evenimente, dar și de tradiții. Spre exemplu acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, avem tăierea porcului.
Rep.: Cum schimbă centrul viața rezidenților? Ce avantaje oferiți?
C.P.: Suntem diferiți, prin însăși denumirea căminului. Căsuța lu’Min e ca o căsuță din povești, cu bunici – seniorii, dar și cu nepoți – pacienții tineri. Ne diferențiază faptul că ținem cont de dorințele rezidenților. Fiecare își poate personaliza spațiul cu obiecte decorative sau fotografii. Am avut un domn căruia îi plăcea fotoliul de acasă. I-a fost adus la centru. Pentru că sunt și persoane imobilizate, am implementat metoda hidrokinetoterapiei. Vă dau exemplul unei doamne de 42 de ani, imobilizată la pat în urma unui AVC. A făcut progrese prin hidrokinetoterapie, dar a ajutat-o mult și încrederea căpătată în persoana care o trata. Persoana care face recuperarea este aceeași, nu schimbăm continuu personalul care tratează pacientul. Mizez foarte mult pe continuitate. Încercăm să alcătuim un tot, ca pacienții să se simtă cât mai confortabil și în elementul lor, în atmosfera de acasă.
Rep.: Ce servicii veți adăuga, pe viitor?
C.P.: La finele lunii decembrie trecem la realizarea interioarelor pentru două noi centre. Până la sfârșitul anului viitor, vom realiza alte 2 centre în apropiere, la periferia orașului Târgu Mureș. La unul din ele încercăm să implementăm și partea de îngrijire paliativă, după stabilirea întrunirii criteriilor legislative. Pentru un centru de îngrijire paliativ trebuie să te aliniezi la 3 legislații: a sănătății, a muncii și a administrației care se ocupă de persoane cu handicap. Vom armoniza totul, astfel încât să respectăm standardele impuse.