”Indexul Democrației 2021”

De dată recentă au fost publicate rezultatele unui studiu numit ”Indexul Democrației 2021”. Am constatat că aceste rezultate au avut serioase ecouri, chiar și în presa main stream, dar mai ales în social media, cum era de altfel de așteptat. S-a comentat mai ales despre locul ”conferit” României, un loc 61 din 167 de state evaluate. Bineînțeles, a fost scos în evidență mai ales faptul că ne situăm, prin prisma unei note acordate democrației  românești, sub state ca Botswana, Capul Verde, Malaiezia, Trinidad Tobago, Jamaica, Timorul de Est, Africa de Sud, Panama, Suriname, Indonezia, Filipine, Namibia, Columbia și Republica Dominicană. Fără cea mai mică intenție de a etala un aer de superioritate, trebuie să recunoaștem că vorbim de multe state despre care românul de rând nu a auzit sau, cel puțin, greu le-ar putea repera pe harta lumii.

”Diavolul se ascunde în detalii”

Tocmai de aceea ”pilula” e destul de greu de înghițit. Acesta a fost motivul care m-a determinat să mă aplec asupra acestui studiu cu un ochi ”ingineresc”, mai degrabă ca o analiză statistică. Știm cu toții că ”diavolul se ascunde în detalii”, așa că vă invit să descoperim împreună detaliile ce ne poziționează la periferia elitei mondiale.

În primul rând trebuie spus că acest studiu este realizat de Economist Intelligence Unit (EIU), o divizie de analiză și cercetare a grupului The Economist Group, cu sediul la Londra, grup care editează prestigioasa revistă săptămânală The Economist. Subiectul studiului au fost 167 de state independente, de pe tot globul, statele mici insulare (gen Tonga, Seychelles, Barbados) au fost exceptate, după cum ne spun autorii studiului. Pentru fiecare tară s-au evaluat 5 criterii care au fost notate tip scoală de 0 la 10. Criteriile sunt: 1-proces electoral și pluralism politic, 2-funcționarea guvernului, 3-participare politică, 4-cultură politică, 5-libertăți civile.

Dacă e să privim puțin metodologia aplicată, notele pentru fiecare categorie au fost acordate de experți pe baza a 60 de indicatori clar precizați (nu sunt egali repartizați pe criteriile evaluate fiind folosiți 12, 14, 9, 8 respectiv 17 indicatori). Acolo unde indicatorul se referă la nivele de participare, penetrare, percepție, etc. s-au folosit rezultate ale sondajelor recunoscute de World Values Survey (WVS), dacă erau disponibile. Nota finală  a indexului general al democrației fiind simpla medie aritmetică a celor cinci note pe criterii. Pe baza acestei medii, autorii studiului împart țările evaluate în 4 categorii de regimuri politice. Țările care au media peste 8 sunt considerate democrații depline. O medie între 6 și 8 obține un calificativ de democrație cu probleme, sau poate chiar democrație defectuoasă, dacă ar fi să ne luăm după o traducere exactă a termenului (flawed democracy). O medie între 4 și 6 este considerată este oglinda unui regim hibrid, în timp ce o notă sub nivelul notei de trecere trimite statele în categoria regimurilor autoritare.

Ce ne spune acest clasament?

În mod deloc surprinzător, constatăm că top 10 al clasamentului este dominat de țările din nordul Europei, Norvegia (1), Finlanda (3), Suedia (4), Islanda (5), Danemarca (6), Irlanda(7)!!!. Se strecoară între ele Noua Zeelandă (2) și Australia(9), și surprinzător Taiwan(8). Top 10 este încheiat Elveția, dar hai să pomenim și ”întârziata” nordică de pe locul 11 – Olanda. Statele din acest top au medii între 9,75 și 8,88, și tot în zona aceasta vom găsi câteva note maxime, 11 pentru Proces electoral și pluralism politic (Norvegia, Noua Zeelandă, Finlanda, Islanda, Danemarca, Irlanda, Taiwan, Australia, Canada, Uruguay, Luxembourg), 2 pentru Participare politică (Norvegia și Israel) și 2 pentru Cultură politică (Norvegia și Suedia). Observăm că pentru 2 categorii nu există note maxime de unde tragem concluzia că nu există guverne perfecte și libertățile civile nu sunt niciodată suficiente. Doar 21 de țări din lume sunt considerate democrații perfecte. Chiar autorii studiului constată cu amărăciune că doar 6,4% din populația lumii au privilegiul de a trăi într-un asemenea regim.

România, pe locul 61

Urmează un grup mult mai consistent de 53 de țări, aproape o treime din cele analizate, și care acoperă aproape 40% din populația globului, state care sunt categorisite drept democrații cu probleme. Aici apar și câteva surprize, cel puțin după aprecierea mea. Nu aș fi crezut, și în nici un caz nu aș fi putut aprecia drept democrații defectuoase state ca Franța, Israel (în ciuda unei note maxime la un criteriu de evaluare), Spania, Statele Unite, Portugalia, Italia, etc. Este grupul în care se află și România, pe locul 61 (în urcare de pe locul 62 de anul trecut), cu media 6,43. Notele României sunt 9,17-Proces și pluralism politic, 6,07-Funcționarea guvernului, 6,11-Participare politică, 3,75-Cultură politică, 7,06-Libertăți civile. Observăm imediat că media noastră este ”stricată” de corigența de la Cultură politică, un criteriu care ține seama de indicatori de tipul: consens social pentru un regim democratic, suportul popular pentru democrație, nivelul de acceptare pentru un lider autoritar nedemocratic, conduceri militare sau pentru guverne tehnocrate, rolul Bisericii în stat (indicatorii exacți, 8 la număr, sunt detaliați în nota de subsol). Din păcate, acest 3,75 este a treia notă din coadă, pentru acest indicator, dintre cel 74 de țări acceptate de studiu drept democratice, notă depășită de multe țări din categoria regimurilor nedemocratice. Dacă facem un mic exercițiu aritmetic și presupunem că am avea, de exemplu cultura politică a vecinilor unguri (6,25), media României ar fi apropiată de 7 (mai exact 6,93) și am realiza un salt de 15 locuri până pe locul 46, depășind Polonia, Croația și Ungaria, dar tot nu am depăși Botswana!!!

Este evident că aceste criterii, respectiv aprecierea acestor indicatori are o doză de subiectivism pe care cu mândrie patriotică îl putem invoca în cazul notei noastre la cultură politică, pe principiul românesc ”Măi fraților, chiar 3,15, hai lasă-mă cu astea !!”. Cu toate astea, calitatea și experiența autorilor studiului, mă fac să cred că mai degrabă ei au dreptate, cel puțin în sensul că așa ne percep ei pe noi, cu maximă sinceritate și bună credință, chiar dacă părerea noastră colectivă despre egoul național este alta și nu suntem de acord cu percepțiile dumnealor. Dacă tot am ajuns la percepții și am amintit de Botswana, haideți să constatăm că rezultatele studiului mai indică și în alte locuri situații foarte departe de percepțiile noastre, pardon, cel puțin față de percepțiile mele. Botswana, spre lauda lor, au nota 7,50 la cultură politică. Cu această notă, împreună cu alte 8 state, ocupă pozițiile începând cu locul 19 în lume, desigur pentru  acest criteriu. Comparativ, este la egalitate cu Spania, Italia, Grecia sau Cehia, și peste (NOTA BENE!!!) Austria, Franța, Belgia, Israel, Portugalia, Cipru, Estonia, Regatul Unit, Statele Unite, Slovenia, Lituania, Ungaria, Lituania, Albania, Polonia, Argentina, Bulgaria, Croația, Moldova, Serbia. De altfel alte 2 țări africane, care nici măcar nu se încadrează în categoria regimurilor democratice, Zambia și Uganda punctează cu 6,88 la acest criteriu, fiind la egalitate sau depășind toate țările din enumerarea de mai sus începând cu Austria. Cam asta despre ”locul nostru în lume”. Vă mărturisesc că aceste comparații mă pun oarecum pe gânduri.

Revenind la clasamentul general, urmează un grup de 34 de state, înglobând 17,2% din populația lumii, caracterizate drept regimuri hibride. Nu identific nume surprinzătoare, dar să amintim aici, în contextul momentului politic tensionat, poziția Ucrainei, locul 86 cu media 5,56. Clasamentul este încheiat de țările considerate cu regimuri autoritare. Din păcate este grupul cel mai numeros 59 de state reprezentând 37,1% din populația globului. În contextul amintit mai sus să precizăm poziția Rusiei, media 3,24 locul 124, cu nota 1,75 pentru proces electoral și pluralism și 2,14 pentru funcționarea guvernului. Clasamentul este încheiat de un top 10 format din Guineea Ecuatorială, Laos, Ciad, Turkmenistan, Siria, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Coreea de Nord, Myanmar și ultimul pe listă Afganistan (media 0,32) care a luat locul Coreei de Nord din clasamentul anului 2020.  Dacă am amintit la locurile fruntașe de notele maxime, să spunem că sunt țări care au punctaj 0 la anumiți indicatori. 27 de țări au primit nota 0 pentru proces electoral și pluralism politic (lista fiind prea lungă o adaug în nota de subsol). Alte 12 state punctează nul la funcționarea guvernului (notă de subsol), Afganistan obține un 0 la participare politică și Coreea de Nord realizează un scor similar la libertăți civile.

Media globală a criteriilor de evaluare

Un alt unghi interesant de analiză este media globală a criteriilor de evaluare. În ordine descrescătoare avem următoarea listă: 5,60 – Proces electoral și pluralism politic,  5,37 – Participare politică, 5,36 – Cultură politică, 5,35 – Libertăți civile și 4,62 – Funcționarea guvernului. Toate împreună ne dau un 5,28 media generală a democrației mondiale. Omenirea abia trece clasa la testul democrației mondiale, și pierde 18 sutimi față de un 5,46, media anului 2020, confirmând un trend descendent constant din 2015. Vedem cum guvernele obțin calificativele cele mai slabe în evaluarea procesului democratic și notele cele mai bune sunt obținute la evaluarea procesului electoral și a pluralismului politic. Merită să amintim de mențiunea specială pe care o primește Moldova (6,10) din partea autorilor studiului, frații noștri fiind evidențiați printre cele 10 țări cu cel mai mare avans față de evaluarea din 2020. Moldova face un salt de 0,32 de puncte, și reintră în elita țărilor democratice după 4 ani de absență (2017-2020). Bravo lor!

Ceva cusur trebuie să găsesc eu acestui studiu, cât or fi ei de profesioniști, doamnele și domnii aceștia de la The Economist. Studiul face analize destul de detaliate pe regiuni, … hai să le numim ”geografice”. Apartenența statelor la o anumite regiune e un dat al studiului, fără a fi menționat niciunde, cel puțin în acest studiu, criteriile care au stat la baza cuprinderii unei țări într-o anumită regiune sau alta. Constatăm că, pentru autorii studiului, Europa de Est înseamnă exact fostele țări comuniste și succesorii fostelor state socialiste: Uniunea Sovietică, Iugoslavia și Cehoslovacia. Astfel, suntem evaluați regional într-o oală comună cu Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan, și Kirghizstan, de exemplu. Și în ciuda faptului că un stat ca Cehia este, geografic și istoric, efectiv  înfipt în Europa occidentală, împarte onorurile cu sus amintitele republici caucaziene, în timp ce Turcia și Ciprul aparțin Europei Occidentale, conform studiului. America de Nord este compusă din Canada și Statele Unite, iar Mexicul aparține Americii Latine și Caraibelor. Fără discuție, cultural acolo este locul Mexicului, dar o analiză a duetului Canada – Statele Unite nu o mai poți prezenta ca analiza Americii de Nord. Africa este analizată în 2 regiuni. Africa de Nord și Orientul Mijlociu, în fapt, ceea ce am putea numi Africa arabă, și Orientul Mijlociu, inclusiv Iran și Israel, care nu putea fi extras de aici. Avem separat Africa Subsahariană, sau ceea ce era cunoscut până mai ieri ca Africa Neagră (să-mi fie cu iertare). La grămadă este este analizată zona Australasiei care cuprinde Asia fără Orientul Mijlociu, dar și Australia și Noua Zeelandă. Toate astea îmi par niște aranjamente făcute să conducă analiza studiului pe regiuni la rezultatele ”așteptate”. Așa se poate evidenția prăpastia dintre lumea bună, duetul SUA – Canada 8,36, (un scor serios tractat de Canada) și Europa Occidentală – 8,22 și restul lumii care pot puncta maxim 5,83 prin America Latină și ceva mai puțin prin ceea ce numesc ei Europa de Est. Media excepțională, de peste 9 a Australiei și Noii Zeelande este torpilată de notele de 0 și 1 ale Afganistanului și Coreei de Nord. Mediile, e drept puțin mai mici, ale statelor est-europene (măcar cele membre UE) ar fi deteriorat desigur media strălucitoare Europei Occidentale, dar le-ar fi pus într-o analiză contextuală mult mai potrivită și corectă. De altfel mai toate statele ale consideratei regiuni Europei de Est sunt regimuri democratice, chiar conform acestui studiu, inclusiv țările nemembre ale UE gen Serbia, Macedonia de Nord sau Muntenegru.  Media acestei Europe de Est este alterată de regimurile autoritare, care cu excepția Rusiei și Belarusului, sunt lipite cu forța la Europa, sub orice formă ar fi ea configurată (vezi Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan, și Kirghizstan).

Concluzia mea finală ar fi că este foarte bine ca, măcar din când în când, să ne privim și în oglinzile care nu ne plac, totodată să ne păstram spiritul critic și cu o minte rațională să evaluăm și imaginea, dar și oglinda.

Indicatorii criteriului Cultură Politică

1. Există un grad suficient de consens și coeziune socială pentru a susține o funcționare stabilă a democrației?
2. Percepții despre leadership; proporția populației care își dorește un lider puternic peste parlament și alegeri.
3. Percepții despre conducerea militară; proporția populației care ar prefera conducerea militară.
4. Percepții asupra unui guvern de experți sau tehnocrați; proporția populației care ar prefera guvernarea de către experți sau tehnocrați.
5. Percepția asupra democrației și ordinii publice; proporția populației care crede că democrațiile nu sunt bune pentru menținerea ordinii publice.
6. Percepția asupra democrației și a sistemului economic; proporția populației care crede că democrația îmbunătățește performanța economică.
7. Gradul de sprijin popular pentru democrație.
8. Există o tradiție puternică a separării dintre Biserică și Stat.

Țări cu 0 puncte la proces electoral și pluralism politic: Vietnam, Zimbabwe, Cambogia, Emiratele Arabe Unite, Congo (Brazzaville), Djibouti, Nicaragua, Cuba, Sudan, Belarus, China, Burundi, Venezuela, Arabia Saudită, Eritreea, Libia, Iran, Yemen, Tadjikistan, Guineea Ecuatorială, Laos, Ciad, Turkmenistan, Siria, Coreea de Nord, Myanmar, Afganistan.

Țări cu 0 puncte la funcționarea guvernului: Burundi, Yemen, Siria, Libia, Ciad, Myanmar, RD Congo, Republica Centrafricană, Mali, Haiti, Guineea Bissau, Irak.

Dinu SOCOTAR