INTERVIU. Beneficiile consumului ouălor de calitate asupra organismului, studiate de Dr. Remus Șipoș

Convins că în viață este mai bine să fii om, așa cum spune și vechea vorbă din popor ”a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”, Dr. Remus Sebastian Șipoș își ghidează acțiunile pentru a fi cât mai aproape de comunitate și pentru a aduce un beneficiu pacienților săi. Este motivul pentru care a renunțat, după aproape 15 ani, la munca în asistența medicală primară, cu hățișuri legislative ce îndepărtează medicul de nevoile pacientului. A cotit spre medicina școlară, centrată pe pacient și nevoile lui, fără să fie constrâns de un sistem de asigurări de sănătate.

Este medic primar medicină de familie și șef lucrări la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) ”George Emil Palade” din Târgu Mureș, iar în ultimii ani activitățile sale s-au orientat și spre nutriție și dietetică, mai exact partea de cercetare privind beneficiile consumului de ouă de calitate asupra organismului. Mai multe detalii a oferit în cadrul unui interviu acordat cotidianului Zi de Zi.

Reporter: Cine este Remus Șipoș, omul dar și profesionistul din sistemul medical?

Dr. Remus Șipoș: Este foarte greu să definești omul în ziua de astăzi. Pornind de la un vechi proverb românesc ”a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”, să încercăm să rămânem oameni într-o lume tot mai haină și mai egoistă este greu, dar și o provocare, totodată. Ce înseamnă să rămânem oameni, din punctul meu de vedere? Înseamnă să ai niște idealuri în care să crezi, să crezi că se poate mai bine atunci când toată lumea zice că se întâmplă doar lucruri rele, să vezi întotdeauna și partea plină a paharului și să te bucuri de o rază de soare. Asta am încercat eu să fiu ca om: să reușesc să zâmbesc chiar și atunci când viața uneori îți dă palme.

Ca și medic, aici viața a schimbat cursul ”corabiei” de mai multe ori. Am ales o specialitate, zic eu, cea mai frumoasă din toată paleta de specialități medicale: ”medicina de familie”. Este specialitatea care te face să fii cel mai aproape de oameni, de om ca individ, de om ca membru al familiei, de om ca membru al unei comunități. De aceea, ca tânăr absolvent, am ales să merg în rural, pentru că acolo am crezut eu că mă pot integra cel mai bine pe principiul și pe ideea mea de medicină de familie. Au fost niște ani extraordinar de frumoși. Am început să merg în comuna Sânpaul ca medic rezident și cumulativ am stat acolo cred că în jur de 15 ani.

Rep.: De ce ați optat pentru a urma Facultatea de Medicină? A fost ceva conjunctural sau v-ați dorit dintotdeauna să fiți medic?

R.Ș.: A fost o conjunctură. Eram elev la Colegiul Național ”Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureș, la profil Informatică. La vremea aceea toată lumea se orienta spre informatică sau spre profil economic. Să fii în top la ”Papiu” însemna și muncă suplimentară, iar soțul profesoarei mele de matematică, cu care făceam pregătire separat de pregătirea curriculară, era cadrul militar de carieră și exista așa o simpatie, mereu mi-a plăcut uniforma. Mi-a spus la un moment dat ”măi copile, ce IT vrei, ce economie, fă-te medic militar, ai o viață frumoasă, gradul este grad, te subordonezi doar comandantului unității”. Mi-a plăcut deschiderea cu care mi-a vorbit despre medicina militară și în clasa a XI-a am virat brusc și am zis că merg la medicină militară. 1994 a fost singurul an în care nu au fost scoase locuri la medicină militară. Se dădea pe atunci admitere din trei materii, biologie, chimie și fizică. Și atunci nu am avut de ales, dacă tot am învățat, și am ales medicină civilă.

Rep.: Pe parcurs v-ați dat seama că medicina de familie este ceea ce vi se potrivește?

R.Ș.: Medicina de familie îți dă două satisfacții, cea profesională, ca medic, dar și satisfacția umană, pe care în alte specialități este mai greu să o primești. Este acea satisfacție pe care o ai atunci când vezi că acea comunitate te acceptă ca și membru, nu doar ca medic, devii un membru al familiei. Am avut ”multe familii” în care mă simțeam ca un membru al familiei. Omul nu venea la medic doar pentru problema lui, că îl doare piciorul, ci îți mai povestea și ce face și știai despre familia lui anumite lucruri, se interesa și de tine cum ești, și cred că asta este adevărata medicină de familie, nu ce ne-a forțat decidentul să facem: să ne întoarcem de la privirea spre comunitate la cea spre laptop. Acesta a fost și motivul pentru celălalt viraj brusc al corabiei mele în anul 2019, dinspre medicina de familie practicată în sânul comunității spre medicina școlară, care încă este o medicină care îți dă timpul și îți permite luxul de a comunica cu pacientul, nu cu sistemul. Este o medicină centrată pe pacient, pe nevoile lui, nu pe cadru legislativ, pe restricții de prescriere, restricții legate de numărul de consultații. Nu am vrut să permit sistemului să mă îndepărteze de pacient.

Rep.: Dincolo de cariera medicală ați jucat un rol important, la nivel județean, dar și național, în lupta cu decidenții privind respectarea și acordarea drepturilor medicilor de familie. Funcțiile de conducere la Asociația Medicilor de Familie Mureș și cea de vicepreședinte la nivelul Societății Naționale de Medicina Familiei au venit și cu anumite provocări. Privind în trecut, ce victorii credeți că ați bifat și care au adus o schimbare în sistem?

R.Ș.: Principalul câștig l-a reprezentat faptul că am reușit să comunicăm nu doar de la nivel instituțional, ci să facem să se înțeleagă că dincolo de reprezentantul CAS-ului, DSP-ului, al medicilor de familie, vorbim despre niște oameni, colegi și de interesul pacientului. Chiar dacă din punct de vedere legislativ nu putem bifa mari victorii, la nivel local am reușit să realizăm aceste comunicări umane, firești, de pe poziții colegiale. Ca și victorii, a fost cea legată de funcționarea centrelor de permanență, o victorie datorată în primul rând politicului la nivel de Comisie de sănătate din Camera Deputaților.

Rep.: Aveți regrete că ați părăsit medicina de familie și implicarea în activitățile Asociației Medicilor de Familie?

R.Ș.: Regretul meu ar fi fost dacă aș fi rămas să fac ceea ce nu vroiam. Mi-a fost greu să iau decizia de a pleca din Sânpaul după 15 ani, dar este greu să stai atunci când nu poți să faci ceea ce îți dorești, când ești de gardă într-un sistem care nu funcționează, când ajungi să vezi pacientul nu ca pe o persoană care are nevoie de sprijin, ci ca pe o potențială sursă de penalizări de la Casa de Asigurări de Sănătate, Direcția de Sănătate Publică sau altundeva. Am avut privilegiul de a avea o opțiune să rămân aproape de specialitatea mea și în același timp să scap de toate aceste încorsetări, să mă pot uita nu la prevederile sistemului, ci la nevoile pacientului.

Rep.: Sunteți și cadru didactic la UMFST Târgu Mureș. Sunt studenții de la Medicină, de acum,  la fel de dispuși să se lase antrenați pentru performanță?

R.Ș.: Asta este o altă binecuvântare a vieții, să încerc să nu fiu cadru didactic ci dascăl. Este o diferență între cele două, nu doresc să devin un cadru didactic competent, ci vreau să rămân un dascăl actualizat. Deși Anatomia, disciplina pe care o predau, pare o specialitate foarte fixă și statornică și aici apar niște modificări, se poate preda în mai multe feluri. Încercăm acum acest lucru cu reforma curriculară care s-a făcut la UMFST Târgu Mureș, avem și un modul de anatomie clinică. Toate aceste schimbări au însemnat o provocare, o reașezare. Chiar și la embriologie, care era spaima examenului de anatomie, am avut șansa să existe o fereastră în care să vorbim de o embriologie clinică și o embriologie mai “domestică”.

Din păcate, azi nu prea mai vezi o ”foame” a tineretului pentru cercetări fundamentale. Eu rămân statornic și acestor idei ale mele legate de cercetările fundamentale. Astfel, am ajuns împreună cu un colectiv de la Universitatea Tehnică din Cluj, într-un laborator de fizică, să urmărim efectele medicației hipoglicemiante asupra structurii lipidice a matricei organice a țesutului osos, pornind de la modul de vindecare al unor fracturi. Dar greu găsești copii care să-și sacrifice timp pentru cercetare fundamentală. Și aici este o suferință a dascălului. Eu predau studenților în anul I; ideea este să le plantezi acolo un ”sâmbure” și dacă ”solul este fertil” această muncă va încolți.

R.Ș.: Parcursul profesional v-a rezervat multe ”cotituri, iar în prezent finalizați și programul de licență Nutriție și Dietetică. În ce măsură se va completa cu specialitatea pe care o aveți deja?

R.Ș.: Nutriția a fost o provocare. Chiar dacă ai parte de dieteticianul care îți dă cea mai bună dietă, dacă tu nu ai controlul alimentului de bază practic te intoxici. Unele persoane au pățit să cumpere un produs bio, care s-a alterat mai târziu decât unul care nu este bio.

Oul este un aliment de bază și din punct de vedere legislativ vedem tot felul de codificări: găină crescută în baterie, la sol, la curte, dar nu e totuna ce fel de găină. Și aici legislativul nu a zis nimic. A fost provocarea pe care mi-a oferit-o Nutriția și Dietetica și sprijinul avut din partea domnului Mihai Moldovan, care deține o fermă de păsări la Luduș și care a observat că proprietățile oului diferă în funcție de rasa de găină. Atunci când lucrurile sunt potrivite să se întâmple se întâmplă. Eu căutam să îmi cumpăr niște găini ca să îmi demonstrez ideea, nu știam dacă este validă sau nu, și am început să sun la producătorii de păsări din jur să văd cine este dispus să îmi vândă niște găini. Și am dat de domnul Mihai Moldovan care avea trei rase de găini ouătoare, la care a observat proprietăți organoleptice diferite: adică atunci când spargi oul și te uiți în farfurie vezi că este diferit și era nevoie de cineva care să facă măsurători, să vadă diferența dintre aceste ouă. În baza colaborării dintre UMFST Târgu Mureș și Universitatea Tehnică din Cluj am putut să facem astfel de măsurători și să dovedim faptul că începând de la coajă și până la gălbenușuri că la același tip de alimentație proprietățile nutritive deținute de ouăle celor trei rase de găini sunt diferite, anumite componente sunt semnificativ diferite. Aceste proprietăți pot fi modificate prin alimentația care se administrează găinilor. Oul este un aliment despre care unii spun că este bun, alții că este nesănătos în funcție de cantitate. Nu, oul este bun în funcție de rasa de găină și de nutrienții pe care îi primește găina.

Un vis al meu este să mergem pe cercetări reale pentru acele alimente de bază cu adevărat sănătoase, cu proprietăți nutritive. Și apoi să provocăm decidentul politic să facă reforme legislative pentru a promova aceste alimente de bază cu adevărat sănătoase. Astfel, dorim să întindem o mână de ajutor și producătorilor onești din punct de vedere al calității produsului pe care îl oferă și nu neapărat al cantității, deși business-ul în ziua de astăzi înseamnă cantitate în detrimentul calității. În momentul în care împreună cu domnul Mihai Moldovan, cercetători și producători, vom promova public aceste lucruri, este posibil să stimulăm producătorii să asigure ouă de o calitate bună și la cantități care să reprezinte și un profit pentru aceștia.

Ce pot spune despre aceste ouă este că elementele de valoare nutritivă ridicată sunt la nivel de gălbenuș și am analizat ouăle de la cele trei rase pe care le avem în studiu, așa cum a sugerat producătorul, și măsurătorile au dovedit același lucru. Am folosit aceste ouă drept nutrienți cerebrali pentru studenți, în perioada de sesiune. Rezultatele școlare ale studenților au fost bune și au venit să spună că le-au plăcut acea dietă bazată pe oul de calitate. S-a făcut ulterior reevaluarea parametrilor biochimici și rezultatele au fost ok.

Rep.: Ca o concluzie, parcursul dumneavoastră profesional a fost influențat de multe direcții- medicină de familie, medicină școlară, acum nutriția – ce v-a împlinit sau simțiți că vă împlinește cel mai mult?

R.Ș.: Cea mai mare împlinire mi-a adus și cea mai mare provocare, anume aceea de părinte. Dincolo de orice zi, oricât de complicată să fi fost ea, nimic nu se compară cu zâmbetul copilului și cu problema lui cu care vine de la școală. Aceasta este cea mai mare împlinire în viață. Din punct de vedere profesional, cea mai mare împlinire aș spune că mi-a adus-o faptul că am avut șansa să fac ceea ce mi-a plăcut să fac, în modul în care mi-a plăcut să fac și am avut privilegiul de a fi cu mintea, trupul și sufletul în același loc. Nu este legat de funcție, de un titlu și ne întoarcem la proverbul de la început ”a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”, iar eu cred ca este important să încerci să faci ceva pentru comunitate.

A consemnat Arina TOTH