Horațiu Suciu, despre cum să renunți la calea ușoară, la TEDx Cornișa

„Inima este un organ extrem de năbădăios și zburdalnic, de multe ori greu de îmblânzit”, spune Horațiu Suciu, profesor universitar doctor, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgență în Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, unica secţie din ţară în care se efectuează corecţia chirurgicală a malformaţiilor cardiace congenitale, inclusiv la nou născut şi sugar. 

Doctorul Horațiu Suciu a împărtășit cu publicul evenimentului TEDx Cornișa despre cum a reușit să se lupte cu provocările uneia dintre cele mai dificile meserii. Povestea protagonistului a zeci de transplanturi de cord, a celui care are în grija lui mii de pacienți și în conștiința sa mii de familii care își pun speranța în talentul său deosebit, se va desfășura în rândurile ce urmează.

Chirurgia, aidoma zborului unui avion

„Când a început chirurgia cardiovasculară acum cam 60 de ani nu se credea că se va putea ajunge aici, să oprești inima, să o operezi, ba mai mult, la un moment dat să o și înlocuiești cu alta. Spuneam că Târgu Mureșul este un oraș medical și cu această ocazie aș vrea să deschid așa o mică o ușă prin care să vă uitați înăuntru în ceea ce trăim noi chirurgii în sala de operație. Chirurgia, așa în general, aș putea-o asemăna cu zbor și veți vedea că această asemănare cu pilotajul unui avion va reveni în discursul meu de câteva ori. Chirurgia seamănă cu zborul unui avion… ne suim în el, ne încredem în piloți deși nu-i cunoaștem, și ne gândim că știu ei ce fac. În cel mai bun caz dacă avem loc la fereastră, vedem pe hublou acolo și ajungem la destinații cu bine. 

De multe ori m-am întrebat cum ar fi să fiu înăuntru să știu toate acele aparate, ce stă în spatele acestui zbor unde până la urmă, viața noastră depinde de modul în care acești oameni își îndeplinesc atribuțiile. Într-o măsură mai mică, același lucru se întâmplă și la noi. Oamenii își pun cu încredere inima în mâna noastră și de modul în care noi înțelegem suferința pacientului, de modul în care noi reacționăm și ne dedicăm acestui acestui „zbor”, depinde viața omului. Pentru că, nu-i așa, inima este un organ vital și o marjă de eroare aici este zero. Nu putem să greșim, deși suntem oameni și acest lucru știm cu toții.” 

Târgu Mureș, orașul celor care vin la medici

”Aș da un pic timpul înapoi… Suntem în Târgu Mureș. Eu târgumureșean fiind și orașul fiind mic, încă din anii de școală din liceu știam despre performanțele medicale ale orașului, știam despre mari medici, profesori universitar și doctori care făceau performanță și au scos practic acest oraș care din denumire este un târg, l-au scos pe harta vizibilității naționale atât prin Universitatea de Medicină și Farmacie, cât și prin intermediul performanțelor medicale. 

Evident și ca elev eram, întâmplător sau nu, în cunoștință asupra acestor lucruri, și asta m-a determinat să arunc o privire mai atentă asupra acestui domeniu și invariabil în discuțiile pe care le aveam cu oameni din alte localități apărea acest ax al vizibilității orașului nostru ca și un oraș medical și universitar, desigur.

Îmi aduc aminte și de o glumă care circula pe atunci sau cred că și acum este când mergeau niște pasageri cu trenul, în compartiment și se întrebau care unde merge, unii spun mergeau la Sibiu la ceva spectacol, la Brașov în turism, iar unul mergea la Târgu Mureș și toți l-au întrebat: dar ce, ești bolnav? Evident, de ce să vii la Târgu Mureș, decât pentru a-ți trata o afecțiune sau a te opera pentru că dacă vorbim acum despre acest lucru, chirurgie cardiovasculară în Târgu Mureș se face de 50 de ani aproape. În 1973 s-a făcut prima operație pe cord deschis și acest lucru nu este întâmplător. La acel moment existau două clinici în România, și două școli, una la Târgu Mureș, una la București și repet, acest lucru nu este întâmplător. Are la bază o tradiție medicală și acest lucru este important de știut. Așadar premisele alegerii mele de a deveni medic nu sunt întâmplătoare și au o explicație. Bineînțeles că am decis, am intrat la medicină, am absolvit în 1993. Alegerea specialității în schimb a fost mult mai dificilă”. 

Chirurgia cardiovasculară, cea mai bună alegere 

„În mintea mea exista bineînțeles varianta unei specialități chirurgicale pentru că majoritatea băieților asta așa doreau, să devină chirurgi, să salveze vieți. Totuși m-am gândit, două specialități cred că sunt cam dificile, cum ar fi chirurgia cardiovasculată și neurochirurgia. Erau specialități de lungă durată, rezidențiatul dura șapte ani și totuși mă gândeam în momentul acela că chirurgia cardiovasculară nu este pentru oricine, hai să zicem așa, nu este pentru oameni obișnuiți. Mă gândeam că este pentru oameni înzestrați, cu un har deosebit, cu niște abilități extraordinare și sincer nu mă consideram suficient de bun pentru a aplica pe chirurgie cardiovasculară. Repet, în momentul acela erau doar două clinici în România, probabil se înființase și a treia, și mă gândeam să fac o specialitate poate mai ușoară sau mai accesibilă. 

Totuși, într-o conjunctură și probabil în inconștiența tinereții mele am ales chirurgia cardiovasculară și probabil a fost cea mai bună alegere a mea pentru că astfel am reușit să intru complet în acea cabină de pilotaj de care vă spuneam, am încetat să o mai privesc din afară, am reușit să intru și să văd ce este în interior, să văd aceste performanțe care se făceau încă de pe atunci și am reușit să devin o parte a lor. Evident, nici la acel moment nu mă gândeam că voi reuși să aduc și o schimbare. Probabil că la momentul respectiv mă simțeam suficient de mulțumit că pot să practic această profesie cumva la un nivel pe care să-mi permită să salvez viețile oamenilor”. 

Să fii în pas cu schimbarea

„Dar aici vreau să vă spun că chirurgia cardiovasculară este o specialitate tânără, dar extrem de tehnologizată și tehnicizată și care este într-o permanentă schimbare. A te ține aproape cu schimbarea este un element esențial, a aduce permanent posibilitatea unor noi proceduri, a ușura intervenția chirurgicală, în primul rând pentru pacient, evident și pentru medic este unul din lucrurile care ne țin permanent în priză, a aduce noi proceduri, a aduce noi aparaturi care să ne ajute să ne atingem obiectivul mai repede și mai bine. În anii când am intrat eu în clinica de chirurgie cardiovasculară era, bineînțeles, un nivel extraordinar de înaintat pentru România, dar evident, erau multe lucruri de făcut. Încă din anii, 70 -80 când deja era epoca chirurgiei cardiace moderne, încă nu se mai abordau chirurgia coronariană, chirurgia cardiacă a copilului mic și a sugarului sau se operau cu rezultate foarte proaste. La fel, transplantul cardiac era încă într-un domeniu care putea fi considerat un pionierat și așa mai mult, cu titlu experimental. Și toate aceste lucruri le știam, dar nu credeam că nu credeam că  pot să fiu o parte activă la această schimbare. Am auzit și aici foarte mult despre schimbare, despre ambiția de a face ceva, de a schimba ceva și despre încrederea că tu poți să faci acest lucru.

Evident că nu nu era deloc simplu, dar a fost scos din această amorțeală, să spun așa, de profesorul meu, care era șeful clinicii în momentul respectiv și am fost însărcinat să pun la punct un centru cardiovascular pediatric, să începem operațiile cardiace la nou născuți și sugari. Evident și pentru asta trebuia să particip la un stagiu de pregătire de un an de zile în Italia. Eu eram foarte mulțumit, eram tânăr specialist, operam ce puteam și noi aici.  Ideea era că o luam dintr-odată pe un drum nebădătorit, așa plin de pericole, necunoscut și sincer nu știam dacă putem face noi treaba asta. Adică totuși… nou născut cu inimioară mică, așa, cam cât o mandarină… Dar totuși eram la o vârstă la care încă puteam să abordez astfel de provocări și m-am dus. Am avut două stagii, unul la Roma, unul la Milano. 

Primele intervenții au fost șocante. O operație de 12 ore, a doua de 14 ore. Acei nou născuți n-au mers bine. A treia operație de 24 de ore… mi-am zis că în România n-o să putem face lucrurile astea. Oricum era o performanță extraordinară să efectuezi circulația extracorporală la un nou-născut, să oprești inima, să operezi, să o re-pornești. Deja erau niște lucruri extraordinare, totul în miniatură față de tot ce știam noi. În al doilea stagiu de pregătire în Milano, la clinica San Donato unde am activat un an, lucrurile au fost cu totul altfel. Am învățat de la cei mai buni și am reușit în plus și aplic ce am învățat. 

Aici este un lucru foarte important pentru că mulți tineri, mulți medici pleacă, se specializează și unii nu mai revin sau cei care revin poate că nu sunt lăsați să aplice ceea ce a învățat. La momentul respectiv am avut această șansă să aplic ceea ce am învățat. Am început chirurgia cardiacă pediatrică într-un moment în care România, acest lucru era sublim, dar lipsea cu desăvârșire. În acel moment, șansa copiilor români era să plece în străinătate. Vreau să vă asigur că nici acest lucru nu este o fericire, să fii străin între străini cu o barieră de comunicare și evident, cu tot handicapul care decurge de aici. Tot timpul m-am gândit la faptul că copiii români trebuie operați în România de medici care sunt formați în România, și noi putem face acest lucru.” 

Când un copil este bolnav, este bolnavă întreaga familie

”Acest lucru m-a dominat tot timpul și în prezent și știu că putem face acest lucru și asta și facem, cel puțin la Târgu Mureș. Am început în 2004 aceste operații, inclusiv la nou născut, cu o echipă 100% din Târgu Mureș, fără ajutor, singuri cumva fără un supervizor, pentru că am avut această ambiție de a schimba lucrurile. Între timp am operat peste 4.500 de copii, foarte mulți nou-născuți și sunt convins că am făcut fericite peste 4.500 de familii, pentru că un alt lucru care este specific copiilor este că atunci când un copil este bolnav, este bolnavă întreaga familie, când copilul este sănătos se însănătoșește întreaga familie. 

Acest lucru cel care mă face să cred că pe lângă alegerea specialității, abordarea chirurgiei cardiace pediatrice a fost cea mai bună alegere a mea. 

Din punctul acesta de vedere, tot printre primele intervenții este imaginea unei mame care a intrat în Terapie Intensivă să-și vadă copilul operat și evident era o boală ceanogenă, un un copil hipoxic care era albastru ca o prună și după operație avea o culoare normală. Era un singur copil în salon. Mama s-a dus țintă acolo, nu l-a recunoscut, s-a întors, a văzut că celelalte paturi sunt goale după care s-a dus și și-a recunoscut copilul. Deci acestea sunt lucrurile care ne ne asigură că ceea ce facem facem bine.”

Medicina de excelență se poate face

”Un al doilea domeniu pe care vreau să-l abordez este domeniul transplantului cardiac. Și aici pare ceva de science fiction, să scoți un organ bolnav, fie că e inimă, ficat și să pui altul sănătos și, culmea, să și funcționeze treaba asta. Așa cum spuneam, inima este un organ vital, practic, nu putem trăi fără ea. Și transplantul cardiac a avut o istorie în România, o istorie oarecum similară cu transplantul cardiac la nivel mondial. Lucrurile se întâmplau în 1999 repet, într-un context în care în mod normal trebuia să fim mulțumiți cu nivelul clinicii noastre, se făceau operații coronare, valve congenitale și mai departe și la inițiativa profesorului Radu Deac și ulterior și eu am abordat acest domeniu care, așa cum am spus, a contribuit și el poate un pic la creșterea notorietății vizibilității centrului nostru medical târgumureșean. Despre transplantul cardiac aș vrea să vă spun percepția mea din interior, că spuneam că intrăm în cabina de pilot. Momentul care mă marchează și m-a marcat cel mai mult în momentul respectiv este când se extrage cordul bolnav și rămâne acolo o cavitate goală.

În momentul acela știi că trebuie să se termine acea intervenție, și de modul în care tu reușești să realizeze acele anastomoze și să faci inima aceea să meargă, de acea determinare și știință de care dai dovadă depinde viața pacientului respectiv. Este momentul de „no turning point”, îl știm din aviație. Când știi că din momentul acela nu te mai poți întoarce, trebuie să mergi înainte și să pui avionul jos, în siguranță. Sunt astfel de momente în chirurgie, am reușit să dovedim la Târgu Mureș că medicina de excelență se poate face și mă bucur că am putut să împărtășesc cu voi aceste lucruri.

Să îndrăzniți să abandonați drumul cel mai ușor, să îndrăzniți să o luați către o cărare care poate nu este atât de atractivă, dar care poate duce la ceva mai bun, să aveți încredere în capacitatea voastră pentru că există în fiecare o forță care trebuie să fie descoperită doar, să nu cedați dacă nu reușiți, să vă ridicați să mergeți mai departe. Și în al patrulea rând, să vreau să spun că nu există supraputere, există doar doar oameni care fac lucruri mari pentru că au ambiția și determinarea să-și urmeze visul.”

Mălina MORARU