Preotul Ovidiu Bârsan.”Prefer râvna și truditorul fără ecou”

Un subiect de larg interes dezbătut pe pagina de facebook de Ovidiu Bârsan, preot ortodox, iubitor de cultură, cu preocupări intense de a oferi publicului larg bucuria îmbogățirii intelectuale și spirituale prin acceptarea simbiozei dintre credință și cultură, dar și a parteneriatului fecund dintre intelectual și cleric, fără discriminări ofensatoare și excluderi trufașe.

Lansând întrebarea Doar ambiție și parvenire?, potrivit afirmațiilor preotului, în zilele noastre, ambițiile și ambițioșii par a fi exemple de urmat. Primele pentru că exaltă sau proslăvesc împlinirea dorințelor, iar ceilalți pentru că sunt o mostră de succes.

”Și ce-i rău în toate astea? Mai toți urmăm principiul: dorința există pentru a fi satisfacută, iar succesul pentru a fi țintit. Să nu-i uităm aici nici pe abisalii făptuitori, care au toate șansele să devină figuri proeminente pentru cei setoși de activisme ieftine.

Până și biblica povață credința fără fapte este moartă (Iacov 2,17) se vede exploatată în favoarea activistului. Ce s-ar alege de el, săracul truditor, dacă n-ar exista elogiul faptei? Sau biblicul (sacrul) argument? Dar el are acoperire în tot ce face, bine sau rău. Chiar nu mai contează nuanța și efectul. Important e faptul că se face ceva. Cine să mai îndrăznească să-i spună acestui practician al marilor realizări și împliniri sociale că folosirea învățăturii biblice, fără înțelegerea contextului apariției, doar de dragul justificării unei apucături, este la fel de păguboasă și sterilă precum o lozincă mobilizatoare într-un stadion unde nu se joacă niciun meci”.

 Iacov, autorul epistolei biblice citate adineauri, adresându-se comunităților creștine din afara Palestinei, cândva înainte de anul 61 d.Hr., atrăgea atenția creștinilor să nu caute la fața omului, nici la poziția socială a celor care vin în comunitatea creștină. Toate acestea, pentru simplul sau complicatul motiv că săvârșesc un păcat împotriva legii iubirii, cea adusă în lume de Hristos.

”Abia acum vine și argumentarea lui Iacov, care le spune creștinilor că la nimic nu folosește să se acopere cu o credință abstractă, teoretică sau semeață dacă nu sunt în stare să-și probeze credința prin faptele care izvorăsc dintr-o iubire creștină, implicit sinceră, neprefăcută, discretă și smerită. Nici pomeneală de vreun elogiu al faptei în detrimentul credinței sau invers. Cu atât mai puțin de o evidențiere a „bunului”, utilului, ambițiosului și prețiosului făptuitor.

De altfel, ambiția celui pus pe fapte mari este mai mereu momentul de exces al binelui, latura lui stranie, pe când ambițiosul e un truditor cu orgolii demente.

Pe scurt, ambiția devalizează binele de firescul lui, iar ambițiosul validează hărnicia tâmpă.

De aceea, prefer râvna și truditorul fără ecou. Nevoia de așezare cuminte în trudă, nu plăcerea perversă a implicatului.

Pace, har și trezvie! ”a menționat pr. Ovidiu Bârsan.

Născut în Târgu Mureș, unde își desfășoară activitatea și în prezent, a studiat la Facultatea de Teologie din Alba Iulia (1997-2001). După efectuarea unor stagii de cercetare și documentare la Facultatea de Teologie din Atena (2005) și la Institutul Pontifical Oriental din Roma (2007) a scris o teză doctorală intitulată „Utrenia bizantină-studiu istoric, liturgic și teologic”, obținând titlul de doctor în teologie (2010) la Facultatea de Teologie din Sibiu. A publicat o serie de articole, studii și eseuri în reviste tologice și de cultură, precum și în presa locală. De asemenea, a sprijinit o bună diseminare a mesajului creștin prin intermediul omiliilor și catehezelor radiofonice difuzate la Radio România Tîrgu Mureș.

Crede în miracolul terapeutic al bucuriei, zâmbetului și lacrimii. De aici convingerea că zâmbim ca să nu murim și plângem ca să înviem. A pariat pe capacitatea omului de a câștiga meciul cu el însuși, sub asistența harului divin, pentru a deveni astfel un adevărat selecționer de valori. Dar mai presus de toate crede că existăm ca să iubim și iubim ca să fim biruitori în orice situație.