Tehnologia- factor agravant al distressului la pacienții diabetici. Explicațiile dr. Monika Szabo

În cadrul Conferinței naționale cu caracter transdisciplinar „Tehnologia & iHealth în medicina secolului XXI”, care a avut loc la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș în perioada 17-19 aprilie, organizată în parteneriat cu Academia de Științe Medicale, sub egida Academiei Române, dr. Monika Szabo a susținut, în data de 18 aprilie, o prezentare intitulată „Tehnologia-element favorizant sau agravant al distressului la pacienții cu diabet” în care principalul subiect a fost legat de prezența tehnologiei în tratamentul actual al diabetului și măsura în care aceste instrumente cresc sau diminuează distressul pacienților.

Stres VS distress

Punctul de plecare al prelegerii a constat în delimitarea celor două concepte care par sinonimice: stres și distress. Dr. Monika Szabo a explicat că oamenii utilizează eronat noțiunea de stres, alocându-i semnificații peiorative, când, de fapt, stresul este o reacție organică firească a organismului și chiar necesitară: „Noi folosim cuvântul stres cu o conotație negativă, ceea ce nu este bine, fiindcă, de fapt, stresul este un răspuns adaptativ, normal, la un factor stresor, pentru a menține sau recăpăta homeostezia organismului. Față de acesta, distresul, în schimb, este un răspuns exagerat, o stare negativă, în care mecanismele de adaptare nu mai reușesc să aducă organismul la o homeostazie psihologică sau fiziologică și chiar pot să agraveze această situație”.

Apariția distressului la pacienții diabetici

În continuare, cadrul medical a arătat care sunt factorii stresori care determină apariția distressului în cazul pacienților diabetici. Diabetul este, până la urmă, o afecțiune cronică, incurabilă, care necesită un tratament continuu, inconfortabil, costisitor, precum și modificarea permanentă a dietei și a stilului de viață. Toate acestea sunt realități pe care pacienții diabetici trebuie să le îmbrățișeze odată cu stabilirea definitivă a diagnosticului pentru a împiedica apariția complicațiilor nedorite. „Dacă ne gândim la diabetul zaharat, clar că este un factor stresor prelungit, respectiv va asigura niște elemente stresoare cumulative. Distresul este o realitate, fiindcă diabetul este o povară, iar acest distres va fi cauzat de teama de imprevizibilitate a bolii, teama de hipoglicemii, de complicații cronice, de disconfortul dat prin încercarea de a ține regimul specific, de disconfortul cauzat de tratament, de remușcări, de sarcinile zilnice  complexe, deci avem o multitudine de cauze la care se adaugă și complexitatea tehnologiei din moment ce începem să o folosim”, a adăugat dr. Monika Szabo.

Rolul tehnologiei în tratarea diabetului

Cele mai noi tehnologii dezvoltate pentru tratarea sau monitorizarea pacienților diabetici sunt: sistemele de monitorizare continuă a insulinei, pompe de insulină, pancreasul artificial, a căror eficiență medicală este incontestabilă, dat fiind faptul că acestea contribuie la prevenirea complicațiilor patologice și la ameliorarea calității vieții pacientului. În  cazul sistemelor de monitorizare continuă a glicemiei, de pildă, beneficiile sunt: diminuarea îngrijorărilor pentru hipoglicemie, creșterea senzației de autocontrol, scăderea durerii măsurării glicemiei din deget, creșterea siguranței pacientului.  Cu toate acestea, s-a arătat că dispozitivele amintite anterior facilitează apariția distressului, având un impact psihosocial negativ,  căci ele trebuie gestionate tehnic, ceea ce presupune o educație tehnologică prealabilă, procedura de montare este una complexă și inconfortabilă, mentenanța lor este costisitoare, cu toate că acestea sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin Programul Național de Diabet. Acestor dezavantaje li se adaugă și faptul că purtându-le, pacientul va avea parte de o conștientizare permanentă a bolii și va putea întâmpina fenomenul stigmatizării sociale.

Mădălina ROHAN