INTERVIU cu Teodora Todoran, șefă de promoție a Colegiului Național de Artă Târgu Mureș: „Muzica este tot ce fac eu”

Teodora Todoran este șefă de promoție a Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș, secția de muzică, specializarea vioară. Absolventa a finalizat anii săi de liceu cu media 9,99 și se mândrește cu faptul că a fost deja admisă la Universitatea de Muzică și Arte Frumoase din Viena. Cu o sumedenie de premii naționale și internaționale, Teodora a fost bursieră a Fundației Regale Principesa Margareta a României și membră a Orchestrei Regale de tineret a Olandei.

Reporter: Vorbește-mi despre tine.

Teodora Todoran: Am absolvit Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș, secția de muzică, specializarea vioară și recent am fost admisă la Universitatea de Muzică și Arte Frumoase din Viena. Abia aștept să încep, să cunosc noi locuri, să întâlnesc oameni noi și să mă dezvolt  pe partea aceasta profesională.

Rep.: Cu ce medie ai finalizat acești patru ani de liceu?

T.T.: Cu 9,99. Din câte țin minte, în clasa a IX-a, la chimie sau la logică am avut o medie de 9.

Rep.: Cum ți s-a părut Examenul de Bacalaureat?

T.T.: A fost bine. Având admiterea în mai – pe care m-am concentrat mai mult – examenul pentru mine nu conta foarte mult. A fost, totuși, în regulă, am avut media 9,03, având în vedere timpul puțin de pregătire care mi-a mai rămas în urma admiterii.

Rep.: Cum a fost experiența admiterii la Universitatea din Viena?

T.T.: Am avut două probe; cea teoretică și cea practică. M-am dus la Viena, am avut niște pregătiri aici, dar și acolo. Proba practică a cuprins un program mai amplu, din care juriul a trebuit să aleagă, iar, în șapte minute s-a decis faptul că voi fi admisă.

Rep.: De la ce vârstă te pasionează vioara?

T.T.: Inițial, voiam să cânt la chitară, ceea ce e amuzant. Cânt la vioară de la vârsta de șase ani – am început în particular; pe atunci era doar un hobby. Nu simțeam neapărat că mă atrage în acel sens; doar cântam la un instrument. Plus, părinților mei le plăcea muzica în general – tatălui meu, în mod special, vioara. Și mie îmi plăcea muzica, dar înclinam spre chitară. Până la urmă, după ce am participat la diferite concursuri, am avut concerte, am început să fiu atrasă de scenă, de public, de aplauze – e un sentiment foarte frumos. Din clasa a IV-a sunt elevă la Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș. Am realizat că vreau să continui pe partea această prin clasa a VI-a, după ce am avut o schimbare în ceea ce privește profesorul meu de specialitate; am început să studiez cu prof. Valeriu Maior. Atunci mi-am redescoperit cumva pasiunea pentru vioară – de atunci o fac zilnic.

Rep.: Deci profesorul tău a pus bazele pasiunii tale ale căror roade le vedem azi?

T.T.: Da, el a reaprins cumva în mine pasiunea, pentru că am avut o perioadă de vreo doi ani, în care am vrut să renunț din diverse motive. Chiar dacă la început a fost foarte greu, a trecut un an până m-am acomodat, iar de atunci am tot crescut împreună cu el.

Rep.: Cine te-a mai susținut în acest demers?

T.T.: Părinții – foarte mult. Au venit cu mine la concursuri, concerte. M-au susținut mereu, mai ales în alegerea de a studia la Viena. Toată lumea visează la Viena; în lumea muzicii reprezintă poate cel mai înalt nivel. Și eu visam, dar nu credeam niciodată că voi ajunge. În ultimii doi-trei ani am aplicat la diverse burse, am participat la diverse concerte, concursuri și atunci, cumva, asta m-a inspirat și m-a încurajat: am știut că pot ținti și mai sus.

Rep.: Ce înseamnă muzica pentru tine?

T.T.: E o întrebare foarte duplicitară – este, în același timp, și complexă, și ușoară. Fac muzică de la 6 ani – asta fac tot timpul. Ascult și fac muzică. Este tot ce fac eu. Nu cred că aș putea, mai ales acum, să continui fără ea; e înglobată în activitățile mele de zi cu zi.

Rep.: La ce concursuri ai participat?

T.T.: Ultimul la care am participat a fost unul național, „Lira de Aur”, unde am obținut premiul I. Alte rezultate obținute au fost: Mențiune la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală (2023); premiul IV la London International Competition (2022); premiul I la Nouvelles Etoiles International Music Competition; Gold Prize la World Classical Music Awards (2022); premiul II la Bursele Rotary (2022); premiul III Olimpiada de Interpretare Instrumentală, faza națională (2019,2022); premiul I la Olimpiada de Interpretare Instrumentală, faza zonală (2015 – 2020) cu calificare la etapa națională; premiul I la concursul Național de Interpretare vioară ,,Geantă-Manoliu” – Rm. Vâlcea (2018, 2021, 2022); Marele premiu la concursul Național ,,Geantă-Manoliu”- Rm. Vâlcea (2019); Diploma Honourable Mention Winner Violin, International Instrumental and Vocal Performance Contest (Oradea, 2021); premiul I Special Concursul Național de Interpretare vocal-instrumentală CantIS – Iași (2021); premiul II la concursul Internațional ,,George-Manoliu ” – București, 2021); premiul I concursul Național ,,Magia Colindelor” – București (2020); premiul IV la festivalul Internațional ,,The Violin Doc” Germania – Olanda (2020); premiul II la concursul Internațional ,,George Georgescu” – Tulcea (2018, 2019); premiul I la Concursul Național de Interpretare ,,Șansa Egală ” – Târgu Mureș (2017, 2018, 2021); Marele premiu la Concursul Național de Interpretare ,,Șansa Egală ” – Târgu Mureș (2019).

O continuă evoluție

Am participat mai mult la concerte și recitaluri în ultimul timp. Am avut șansa să fac parte din Concertgebouw Young Orchestra, Orchestra Regală de tineret a Olandei. Am avut șansa să cântăm pe niște scene extraordinare din Europa. Am fost bursieră a Fundației Regale Principesa Margareta a României în cadrul proiectului Tinere Talente în anii 2022, 2023. Am avut șansă să cânt pe scena mică a Ateneului. Am cântat alături de mari muzicieni români precum Rafael Butaru, Verona Maier; am participat la diverse masterclass-uri naționale: la cel susținut de dirijorul Tiberiu Soare și la cel susținut de Octavian Lup. Am avut șansa să particip și la diferite masterclass-uri internaționale, precum masterclass-ul susținut de violonista Ioana Cristina Goicea în cadrul Euro Arts Academy. La clasa acesteia voi studia în Viena.

Rep.: Au mai existat momente de cumpănă în care voiai să renunți?

T.T.: Da. Primul moment a fost chiar la început, când am cunoscut vioara. Este foarte greu să începi: prima dată auzi doar niște scrâșnete. În primul an abia poți să atingi vioara. Trebuie să înveți tehnica foarte bine. În primul an voiam constant să renunț, dar după aceea a început să-mi placă. Am avut o astfel de perioadă și în clasele a V-a, a VI-a, când simțeam că nu evoluez; ajungeam la faza națională și simțeam că nu fac nimic. Contează enorm de mult răbdarea.

Rep.: Cum le faci față emoțiilor?

T.T.: Am emoții pe orice scenă, de fiecare dată când cânt. Din emoții ne inspirăm, dar depinde și despre ce tip de emoții vorbim: dacă ai emoții care te fac să tremuri, să nu te mai poți controla, e mai greu să cânți și să-ți exprimi sentimentele exact cum vrei. Dar, dacă ai emoții constructive, care să te ajute să poți să-ți exprimi sentimentele prin instrument. Eu nu am pățit să am emoții de genul celor din prima categorie. Nu am avut momente în care chiar să nu știu ce să fac. Totoși, au existat momente în care, pentru câteva secunde, uit ce trebuie să cânt. Dar în cazul nostru, repetând atât de mult, ne putem baza pe memoria musculară – mâinile se duc singure.

Rep.: Faptul că ai fost șefă de promoție denotă o muncă serioasă în spate. Cum ai „jonglat” în acest context și cu pasiunea ta?

T.T.: Mai ales în ultimul an a fost foarte dificil. Nu mi-am propus niciodată să am 10, chiar dacă am avut în ultimii trei ani. Pur și simplu încercam să mă pregătesc din timp, pentru că știam că în ultimele luni de liceu va trebui să mă axez pe admitere. Încercam să fiu pregătită dinainte, să învăț sistematic.

Rep.: Câte ore studiezi zilnic la vioară?

T.T.: Depinde de zi. Înainte de admitere studiam câte cinci-șase ore în continuu. Având cursuri de după-masa până seara, singurele ore libere ne erau cele de dimineață. Atunci mergeam cu prietenii în fiecare dimineață în cealaltă clădire a Colegiului, „Internatul”, cum îi spunem noi și studiam. Acum, în jur de trei-patru ore. Depinde foarte mult de stare, de zi. Există zile în care pur și simplu nu-ți iese nimic.

Rep.: Te vezi cântând la vioară toată viața?

T.T.: Da, bineînțeles. De asta merg la Viena, unde știu că va fi foarte greu; este altă țară, altă limbă. Simt, totuși, că va fi bine.

Rep.: Vorbește-mi puțin despre discursul pe care l-ai susținut la festivitate.

T.T.: În mare parte a fost despre relația mea cu colegii. Am început liceul în pandemie și a fost foarte greu să ne apropiem – doar în ultimii doi ani am reușit să ne apropiem. Am mai vorbit și despre dirigintele nostru, Dinu Ciucă, la care am ținut foarte mult, dar și despre zilele noastre de studiu de la „Internat”, despre evoluția noastră ca elevi ai acestui Colegiu.

Alexandra BORDAȘ