Lecție de viață de la un bărbat de 90 de ani

Au fost vremuri în care nu existau ședințe de parenting și bullying la școală. Da, da, au fost. În zilele noastre, ceșterea copiilor devine din ce mai complicată, natalitatea e în cădere liberă, iar în viitorul apropiat se va putea constata că există mai multe stiluri de parenting decât copii. Cum s-au descurcat, însă, copiii care au trecut prin războiul cu un puternic impact psihologic?! S-au descurcat. Au crescut și au devenit adulți care duc cu ei povești fascinante și lecții de viață ce merită spuse mai departe.

Desculț și înfometat
Trecut prin război, foamete și muncă neremunerată, Boancă Aurel împlinește în câteva zile vârsta de 90 de ani. S-a născut la data de 23 septembrie 1934, în localitatea Mäcicașu din județul Cluj.
Copilăria, anii adolescenței și primele 5 clase elementare le-a petrecut în satul natal, Măcicașu ce aparține în prezent de comuna Chinteni. A fost o perioadă destul de grea din cauza războiului și a orânduirii sociale, satul Măcicașu fiind sub ocupația Ungariei. Din fragedă copilărie – de la 8-10 ani – a lucrat la munca câmpului, îngrijirea animalelor și alte activități din gospodärie, tatăl fiind plecat dincolo, peste graniță, încă înainte de începerea războiului. A fost necesar să depună eforturi mari împreună cu familia pentru a supraviețui.
”Tatăl meu a ajuns în România în orașul Turda și a lucrat mai mulți ani la o fabricã de sticlă, până la schimbarea regimului. În perioada când tata era plecat, împreună cu mama și fratele mai mare, ne deplasăm anual în zilele stabilite de organele competente pentru a-l revedea și a vorbi cu el, dar nu de la o distanță mai mică de 3-4 metri, întâlnirile fiind de fapt pe granița care era atunci stabilită pe dealul Feleacului. Pentru a ajunge la timp la locul stabilit, plecam de acasă pe la orele 3-4 ale dimineții, parcurgând desculți cei 20-25 de kilometri, înfruntând rouă dimineții și arșița din timpul zilei, la o vârstă fragedã de 7-9 ani”, ne povestește Boancă Aurel.

Exemplu de tortură
În timpul războiului, la retragerea trupelor germane și înaintarea armatei române și ruse, au trecut și staționat prin satul Măcicașu, inclusiv în curtea casei unde locuia. Au trăit momente tensionate fiind ascunși în pivnița unui vecin, unde petreceau majoritatea timpului sub amenințarea unor militari din trupele rusești, mulți dintre ei duhnind a băutură, ne spune Boancă Aurel. Depănând amintirile, și-a adus aminte de momentul în care trupele rusești au capturat un militar neamț ascuns în pivnița casei parohiale, care ținea legătura cu armata în retragere, acesta fiind batjocorit și maltratat cu cruzime: a fost crunt bätut, i s-au täiat degetele, urechile, limba, dupa care a fost legat fedeleș și atârnat în urma unei mașini militare.
”Pentru asigurarea lemnelor de foc mã deplasam in pădurile din apropierea satului, adunam crengi uscate si le transportam in spate până acasã, 2-3 kilometri. Banii erau puțini, sărăcia mare și pentru cheltuielile familiei, încă din anii adolescenței, 14-17 ani, era nevoie să mă deplasez 15 kilometri la Cluj, pe jos, desculț cu desagii în spate urcând dealul Clujului-Macicasului cu produse lactate și altele, pentru a le vinde si a primi ceva bani. Făceam într-o zi 30-35 de kilometri, iar după masa mergeam la muncile câmpului”.

Primul palton
A continuat școala la ciclul Il la centrul de comună Deușu, mergând pe jos 5 km, prin iernile geroase încă de la primele ore ale dimineții. În perioada 1951-1955 a continuat pregătirea profesionala, urmând cursurile Școlii medii tehnice de industrie alimentară, la Cluj, școala pe care a terminat-o cu rezultate foarte bune în anul 1955. Greutățile au fost multe din cauza secetei din 1947, a reformei monetare din 1952, a măsurilor luate pentru încheierea colectivizării agriculturii, a condițiilor vitrege de școlarizare și cazare de la internatul Școlii tehnice și a lipsei alimentelor, a hainelor și încălțămintei.
”Primul palton, tip loden, destul de subtire, am reușit să-l cumpar stând la rând în fața ușii unui magazin pentru confecții din centrul Clujului, câteva ore până la deschidere și împins de mulțime am căzut pe burtă, dar am reușit să intru printre primii în magazin făra să fiu cälcat în picioare și în mare viteză m-am îndreptat spre un cuier și am reușit sã iau un palton la întâmplare, I-am achitat și am plecat la școală, încântat de achiziție, mai ales că paltonul s-a dovedit potrivit ca măsură”.

Nu existau manuale
Timp de 4 ani, la această școală a învățat fără a avea manuale tipărite. Programul de la internat a fost foarte sever, deplasarea de la școală la cantină și înapoi de 3 ori pe zi se făcea numai încolonați sub comanda pedagogului, prin centrul Clujului. Cazarea în primii ani a 80-100 de elevi într-un singur dormitor, iar spălatul dimineața după programul de înviorare, la un singur robinet aflat în curtea școlii.

Fabrica de conserve din Târgu Mureș
La 1 august 1955 a venit la Târgu Mures, la Fabrica de conserve, cu repartiție de la Ministerul industrie alimentare și a rămas aici, până la pensionare în anul 1990, timp de 35 de ani.
”La început a fost mai greu, deși eu împreună cu un fost coleg aveam pregătire tehnică și fabrica avea nevoie de cadre, am fost puși să executăm cele mai grele munci necalificate cu gândul și speranta nutrite de unii factori de decizie din ai conducerii, că vom pleca de la fabrică, era atunci Regiunea Autonomã Maghiară. Am rezistat și, cu timpul, s-a dovedit că am fost oameni de omenie, dedicați profesiei și cu ajutorul unor conductori onești am fost avansați treptat în locuri și funcții pe măsura pregãtirii noastre profesionale”.
În domeniul profesional a ocupat mai multe funcții: maistru, șef de secție, președinte al biroului economic de organizare a producției și a muncii, tehnolog, asistent tehnic cu răspundere administrativă și economicã la nivelul întreprinderii si altele.
Pe linie social-politică, a avut mai multe preocupări în calitate de vicepreședinte al comitetului sindical, președinte al asociației sportive, asociație pe care a înființat-o cu 4 ramuri sportive.
Funcții și activitate cu rezultate bune a avut și în domeniul politic și cultural artistic, timp de mai mulți ani. Pentru rezultate bune și foarte bune obținute în diferite domenii, a fost decorat de 3 ori. Prima medalie a primit-o în timpul stagiului militar, în anul 1958, „Meritul militar pentru grăniceri”, iar alte două în perioada 1967-1975.
În anul 1962 s-a căsătorit cu Tâmpa Maria și au împreună 2 copii.

Mesaj de la seniorul Aurel
În perioada 1980-1990 a continuat pregătirea profesională, urmând mai multe cursuri de specializare la București.Fabrica de conserve din Târgu Mureș a devenit în această perioadă cea mai apreciată unitate de producție din industria conservelor, ocupând locul I, primind și o diplomă de merit din partea forurilor superioare de partid și de stat in anul 1988.
După anul 1990, fiind în pensie, a continuat să lucreze în domeniul social, administrativ și agricol. În calitate de președinte al Asociației de proprietari, a realizat mai multe investiții pentru asigurarea utiliățtilor și a unui confort sporit al proprietarilor din blocurile 29, 33 si 37 din cartierul Aleea Carpați. A contribuit la organizarea periodică a unor revederi cu foștii colegi de la Școala tehnică din Cluj-Napoca, întâlniri cu salariați de la fosta Fabrică de conserve și alte activități pentru socializare. Cu alte cuvinte, „Un om între oameni”.
Timp de 32 de ani, între 1990-2022, a lucrat și în domeniul agricol, pentru cultivarea legumelor, plantelor aromatice și florilor necesare familiei și a altor persoane mai nevoiașe.
La împlinirea vârstei de 90 de ani este preocupat de organizarea unei frumoase serbäri la restaurantul Europa din Târgu Mures, cu participarea familiei, a rudelor apropiate, a prietenilor și a colegilor de la fosta fabrică de conserve.
„Cu gândul și speranța la anii ce vor urma, voi continua activitatea în limita posibilităților și doresc tuturor celor care mã cunosc multe împliniri și urarea de a-l întrece pe actualul senior Aurel, fost angajat timp de 35 de ani la fabrica de conserve din Târgu Mureș, 80 de ani de munca în diferite domenii și 35 de ani PENSIONAR” a transmis Boancă Aurel pentru cititorii Zi de zi.