“Punct Triplu”, mai profund decât un spectacol

Miercuri, 12 februarie, ora 18.00 la Teatrul Naţional (Sala Parking) se va juca spectacolul Punct Triplu în regia lui Bogdan Georgescu. Un tată decide să-şi pună capăt zilelor, împreună cu doi dintre copiii săi. Punct riplu ficţionalizează o realitate imediată, refuzată şi trecută rapid cu vederea şi analizează, prin speculaţie şi prin documentare, contextul în care un eveniment ca cel prezentat a putut avea loc, factorii determinaţi şi consecinţele imediate. Punct Triplu este un proiect de observaţie socială şi artă activă care îşi propune să exploreze mutaţiile sociale contemporane, raportul bărbat – femeie şi conceptul de familie în diamnica socială a începutului mileniului trei.

Procesul Verbal Seria PNCT nr.TRIPLU

Despre spectacol, Agentul constatator Banu Octavian din serviciul teatrologie (UAT) a întocmit  Procesul Verbal Seria PNCT nr.TRIPLU

Dl/Dna Bogdan Georgescu în ziua de : 01.10.2013 a săvârşit următoarele:

1. Nu a folosit material cunoscut organului consumator de teatru clasic – el a folosit un text original, adică era scris de el.

2. Nu a folosit scena mare, spectacolul fiind jucat în Sala Parking care are nişte coloane şi nu este în stil italian.

3. Este o co-producţie a Teatrului Naţional din Târgu-Mureş şi ColectivA cu finanţare de la A.F.C.N.

4. Ca regizor Bogdan Georgescu recunoaşte, dar mai implică şi pe numiţii Irina Gâdiuţă (poreclită scenografa), Olga Macrinici, Sever Andrei, Jancso Levente, Kászoni Attila, Stelian Chiţacu, Dana Arţuche cunoscuţi ca asistentul, sondizaignerii, laightdizainarul, tehnicul şi sufluarea.

5. Deoarece sunt agent constatator aş vrea să spun că punerea în scene creează pe alocuri confuzie (nu o consider neapărat o problemă de scenografie; base-jump-ul printre cam prea multe scene este destul de dificil iar actorii joacă mai multe roluri)

6. Deşi personajele sunt conturate intuitiv, personal, mi-am pus întrebări de genul:

Câţi taximetrişti sunt dacă adunăm şi profesoara?

7. Textul e bun; carnea de cal mort aruncată în lac nu mai e bună.

8. Pentru mai multe detalii rog organele abilitate sau interesate să se deplaseze la faţa locului.

Subiectul faptei

În 2012 se întâmpla o tragedie pe lacul Tarniţa. Acesta este probabil „punctul” de plecare al textului lui Bogdan Georgescu. De precizat că rezultatul final aparţine totuşi ficţiunii; piesa,la fel ca şi cazul real, face trimitere la cadrul socio-economic al unui oraş din România. O relaţie măcinată de neînţelegere, de presiunea creşterii copiilor în lipsa banilor şi a reîmpăcării cu soţia(manipulată într-o măsură deductibilă de către mama ei) va duce la o dramă. Pe focul consumului interior al acestui nefericit tată cu două slujbe, fiecare instituţie sau personaj întâlnit în spectacol vine să mai toarne nişte benzină. Pe rând, banca, medicul stomatolog, şcoala la care învaţă unul dintre copii, soţia, soacra, angajatorii au câte ceva de luat, de condiţionat, de respectat. Momentele de cotidian banal ale piesei nu reuşesc să minimalizeaze imaginea tatălui care îşi duce copilul bolnav de mână; deşi cu toţii aşteptăm o detensionare morală din partea celorlalte personaje, finalul se conturează implacabil: personajul principal decide să-şi pună capăt zilelor, împreună cu doi dintre copiii săi. Tragediei secolului XXI i se creează rapid un eşafodaj susţinut de fenomenul media şi de efemerul bârfei. Parcă totul are un iz comercial. Oamenii din jur sunt afectaţi? Nu! Viaţa lor va merge înainte,dar vor povesti ceva mai mult despre drama din oraşul lor decât despre (de exemplu) Medeea. Pentru că avem de-a face cu un taximetrist care şi-a omorât copii. Iar cealaltă poveste este o chestiune de care nu prea a auzit nimeni, a fost demult şi nu s-a dat la televizor. Şi poate mâine poate ne taie salariu. La toţi. (personal mi-am dorit ca bieţii copii să fie salvaţi de un inginer clujean excentric care experimenta în momentul acela un submarin construit dintr-un Oltcit. Da’ asta-i prea de Bollywood).

Actori folosiţi la reconstituire: Ion Vântu, Katalin Berekmèri, Elena Purea, Mihaela Mihai, Csaba Ciugulitu, Andrei Chiran. Ei sunt printre cei mai buni din secţie. De aceea colectivul nostru ţine să felicite brigada artistică.

Autor: Octavian Banu (teatrologie, anul II)