VIDEO: Viorel, povestea de succes a unui orfan

Există oameni care, după ce ai stat de vorbă cu ei și îi însoțești până la ieșire, o zbughești în urma lor pe palierul din fața apartamentului și, sprijinit de balustrada scării, te uiți cum coboară încet, încet încet, dar fără oprire, dispărând la fiecare etaj, pentru câteva clipe, în dreptul unei cotituri, și parcă simți nevoia să-i mai spui ceva. Încă ceva. Un nu știu ce, prin care să-i transmiți întreaga admirație și dorința de a-l revedea.

Un astfel de om este Viorel Cătălin Moldovan, student în anul II, la Păpuși-Marionete, Universitatea de Arte Târgu Mureș. Născut într-o zi de 11 august 1999, Viorel și fratele lui geamăn, au fost lăsați în spital.

Frați gemeni părăsiți în spital

“După naștere din cauza faptului ca părinții mei nu au avut condiții m-au lăsat in spital împreună cu fratele meu geamăn, după o lună și 4 luni am fost dați în grija unei asistente maternale. Ea împreuna cu soțul ei ne-au crescut timp de 10 ani , după care am ajuns la casa de copii”, ne povestește Viorel. A fost botezat la 13 ani de către fiul părintelui protopop din comuna Bilbor, județul Harghita. La finalul clasei a VIII-a s-a înscris la seminarul teologic din Cluj-Napoca cu binecuvântarea Preasfințitului Andrei Al Covasnei și Harghitei, dar a picat proba scrisă, și a intrat la liceul de filologie din comuna Subcetate, județul Harghita.

Dorul de biserică, nestins

“Încă mai doream să dau la teologie însă dorința mea s-a stins după ce am intrat în trupa de teatru a liceului Miron Cristea din comuna Subcetate Harghita. Mereu am rămas, însă, pe  lângă biserică, ba mai mult, am început să cânt în cor”.

După un timp trupa de teatru s-a mutat  în Municipiul Toplița, inițiativă  luată de către un tânăr pe nume David Bordea, care acum este student la Criminalistică în Belgia, la vremea respectivă fiind regizor tehnic și actor, conducătorul trupei de teatru. “Am fost o trupa de amatori bine văzuți de cei din jur, numele trupei a fost Ludicus, care vine din Ludic adică joacă.”

Destinul omului este un drum plin de greșeli, învățături în singurătate și pași mărunți făcuți cu încredere, un drum în care se întâlnesc și se despart oameni, așa și membrii trupei s-au despărțit într-o zi, pornind pe căi diferite.” E u încă din clasa a X-a știam că doresc să fac o cărieră în teatru, mai mult de atât, a devenit un vis și dorința de a deveni artist creștea de la o zi la alta, așa că am hotărât să dau la Universitatea de Arte din Târgu Mureș”

Vis împlinit

Nu a reușit din prima, motiv pentru care Viorel a studiat un an de asistență socială în cadrul Universității Babeș- Bolyai din Cluj – Napoca. În tot acest an, dorința lui de a deveni artist nu-i dădea pace, iar ambiția, curajul și perseverența l-au adus, în final, în punctul mult dorit. Acum este student în anul II și a și obținut două roluri de figurație la București, în două filme, unul va apărea anul viitor,” Nunți, botezuri și înmormântări”.

“Am stat acolo la fratele meu, care este bucătar și în timpul liber cântă, nu mai jucasem niciodată într-un film, dar mi-am dorit foarte mult. Experiența a fost intensă și aș repeta-o oricând”, nepovestește Viorel.

Versuri și muncă de voluntariat

În timpul liceului, pentru a mai uita de problemele cotidiene, simțindu-se singur uneori, în lumea asta ca un arc încordat, tânărul a început să scrie poezii, versuri ce pot fi citite pe pagina lui de facebook. El este și voluntar în JoyCampsRomania, o organizație non-profit, ce are drept scop organizarea de tabere pentru copiii fără posibilități, în satele sărace ale României. În plus, îi place foarte mult să cânte la chitară.

Povestea lui Viorel ar trebui să ne inspire pe fiecare dintre noi în acele zile în care simțim că nu mai avem nici o speranță de reușită. Orice om de succes are în jurul lui numai persoane pozitive şi optimiste, cu siguranță prietenii și toți cei care au fost și sunt alături de Viorel îi seamănă la fel de mult. Un om care l-a încurajat mereu și mereu a avut un zâmbet să-i dăruiască, este fosta lui profesoară de geografie, Daniela Buzilă, căreia îi mulțumește din inimă.

Amalia VASILESCU