Literatura rusă, în topul mondial al cititorilor

Societatea modernă este pasionată din ce în ce mai mult de analize, topuri și statistici, cu atât mai mult cu cât mijloacele de comunicare și analizată sunt din ce în ce mai performante. Astfel, în domeniul literaturii, într-un sondaj efectuat recent în rândul a peste 100 de scriitori britanici și americani, care au fost chemați să realizeze topul celor mai bune zece opere literare ale secolelor XIX şi XX şi Top 10 al celor mai mari scriitori ai lumii din toate timpurile, cel mai des întâlnite nume au fost Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski, Anton Cehov şi Vladimir Nabokov.

Nabokov, în top cu “Lolita”

Este unanim recunoscut faptul că marii scriitorii ruşi s-au făcut remarcaţi mai ales prin puterea lor de a scoate în evidenţă cât mai mult posibil omul, omul simplu, omul cu o viaţă de zi cu zi și liniștită, dar înconjurat de situaţii critice ale existenţei interioare. Primul loc pe lista ce cuprinde zece dintre cele mai mari opere literare îl ocupă Vladimir Nabokov, un remarcabil maestru al literaturii mondiale, cu romanul “Lolita”. Este vorba despre o carte în care, chiar dacă ambalajul este în mod intenționat unul complicat și controversat, conținutul este de o naturalețe și o caldură care te ating și te facinează. De la primul rând al cărții apare o contradicție între caracter și scriitură. Pe măsură ce avansezi cu lectura poți ajunge să te identifici cu personajul și chiar să îi găsești scuze și să îi fii empatic.Vorbim despre o carte scrisă cu fraze scurte și cuvinte simple, dar perfect alese.
Iar ceea ce îl poate poate mira cel mai tare pe cititor este faptul că deși este o carte în esență despre anumite devieri comportamentale, nicăieri în carte nu se întâlnește vreun cuvânt obscen sau licențios, și nici scene de această factură, totul petrecându-se prin intermediul insinuărilor scritorului și cu ajutorul imaginației cititorului. „Nabokov a fost unul dintre predecesorii aşa numitului „postmodernism”, o reflexivitate specială a literaturii moderne, când scriitorul scrie şi, în acelaşi timp, se vede pe sine. Nabokov a făcut un atu al său din ideea „cum scriu eu”, menţionează Igor Şaitanov.

“Tolstoi, scriitorul secolului XXI”

Următoarele două locuri sunt ocupate de povestea scandaloasă despre o femeie, romanul “Anna Karenina” și de romanul “Război şi pace”, ambele ale marelui scriitor Lev Tolstoi. Mulți critici literari contemporani și nu numai, consideră că “Anna Karenina” este Everestul artei literare şi probabil aşa va rămâne mult timp și că este o capodoperă egalată în mare măsură de un alt roman al aceluiaşi autor: “Război şi pace”. Dacă “Anna Karenina” este un studiu extraordinar de fin al sentimentelor umane: iubire, ură, speranţă, gelozie, disperare, milă… fiind o poveste a două iubiri fascinante, “Război și pace” portretizează Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța împăratului Napoleon Bonaparte. Evenimentele împing repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă.
Cu aceasta este de acord şi scriitorul și criticul literar rus Pavel Basinski atunci când comentează alegerea făcută de scriitorii din Marea Britanie şi Statele Unite care, de altfel, l-au numit pe Lev Tolstoi drept cel mai mare scriitor din toate timpurile: „Bineînţeles că secolul XX a fost secolul lui Dostoievski. Acest scriitor a corespuns cel mai mult acestui veac: exploziv, revoluţionar, cu o nesfârşită revizuire a valorilor, cu probleme existenţialiste, etc. Altele au fost problemele lui Tolstoi: cum să trăieşti viaţa de zi cu zi. De aceea cred că, din acest punct de vedere, Tolstoi devine scriitorul secolului XXI”.

„Povestirile lui Cehov, romane presate”

Urmează “Povestirile lui Cehov”, o carte la fel de remarcabilă, scrisă într-un stil simplu, despre niște personaje banale, cu nimic excepţionale, cu scene dintr-o viaţӑ banală și cu nimic mai interesantӑ ori mai captivantӑ decât a oricӑruia dintre noi. Doar cӑ pe mӑsurӑ ce percurgi poveștile sale și pătrunzi în lumea zugrăvită de Anton Cehov – cu atât de multe nuanţe de cenușiu – descoperi un realism crud, care cu greu te poate lӑsa rece. Ești în măsură să descoperi acea absurditate a lumii reale în care trӑim, renunţarea la noi înșine pentru ceva sau cineva, fără a putea ști vreodată dacă merită,  eșecul fiecӑruia dintre noi în faţa propriilor nӑzuinţe.
Filologul Irina Murzak o explică în felul următor: „Povestirile lui Cehov sunt romane presate. Ele sunt foarte scurte, dense, însă genul este atât de complex! De regulă, toţi spun că povestirea cehoviană este o nuvelă, pentru că Cehov descrie natura psihologică a personajului său şi nu pe cea socială. Sfârşitul povestirilor lui Cehov este la fel de neaşteptat ca şi al unei nuvele. Mai precis, sfârşitul nu există. Cehov nu prezintă un deznodământ pentru că viaţa nu ni-l oferă”. Astfel, “Povestirile lui Cehov” reprezintă o adevărată oglindă pe care autorul o așeazӑ în paginile cărții sale și care reflectӑ nu doar lumea Rusiei de odinioară, ci și în mare măsură o lume pe lângӑ care trecem zi de zi.

Dostoievski şi “vitalitatea eternă”

Pe aceeași listă un loc important îl ocupă şi „oponentul” lui Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski, cu romanul “Crimă şi pedeapsă”, o carte în care se regăsește fiecare ființă umană într-o anumită măsură, dar care se referă exclusiv la subiect iar obiectul este folosit doar pentru a mobiliza subiectul. Romanul prezintă în prim plan drama unui student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătărese, pentru a-și putea aranja unele problemele de natură financiară, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă. Deși inițial acesta se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon și consideră justificată decizia de a ucide, imediat după uciderea bătrânei, se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la faptele sale.
Această vitalitate eternă, mereu actuală a lui Nabokov, Tolstoi, Cehov şi Dostoievski, va fi, probabil explicaţia prezenţei permanente a marilor scriitori clasici ruşi în topurile privind operele literare publicată nu numai în limba engleză, ci în oricare din limbile vorbite în lume.

Topul personal, cel mai important

Din literatura rusă putem învăţa multe despre trăirile interne şi ne putem asocia mereu cu multă uşurinţă cu câte un personaj de roman, mai bun sau mai rău. Important este să învăţăm să ne detaşăm de obsesiile lor şi să privim altfel gândurile care ne pătrund zi de zi în tumultul lumii în care am ales sau nu să trăim. Cu siguranță că noi toți avem anumite criterii subiective atunci când evaluăm o carte și tocmai din acest motiv îi preferăm pe unii scriitori sau pe alții, în ciuda sfaturilor pe care ni le dau profesorii sau prietenii ori ne îndrumă topurile de acest fel.
De aceea cel mai important top este topul nostru personal. Pentru că acolo ne regăsim pe noi înșine, cu poveștile noastre, cu experiențele și aspirațiile personale, cu propriile trăiri. Prin cărțile și prin ecranizările care ne plac mai mult, ne putem descoperi pe noi, ne putem construi visele și ne putem clădi viitorul.
Cărțile bune pe care le citim pot fi pentru noi adevărate ”covoare fermecate” care să ne poarte, ca în povești, spre locurile unde vom putea noi înșine să scriem. Povești sau fapte reale.
Cu cât mai multe cărți vom citi, cu atât vor fi visele noastre mai îndrăznețe, mai sophisticate și mai elegante.
Se poate citi și de pe tablete…

Ştefana Teodora PRECUP