Marfa la bidon, fără concurenţă

Când vorbim despre piaţă, trebuie să luăm în considerare faptul că, astăzi, ea este rezultatul anilor de când încercăm să ţinem pasul cu capitalismul. Se depune un efort continuu pentru instaurarea unei economii de piaţă libere, care ar genera prosperitate pentru toate categoriile sociale. Balanţa preţ-cantitate este bună. Din cauza acestui raport, produsele străine contrafăcute au invadat piaţa şi majoritatea care se bucură de succes sunt cele ieftine şi de o calitate inferioară.

Sindromul 39.000

Nimeni nu s-a născut cu el, l-am dobândit în ultimul an. Ieftin, foarte ieftin. Pe gratis aveţi? De la consignaţii, la boutiq-uri. De la “3 la 10 mii” la magazinele chinezeşti. Acum, toate la 39.000 lei. Micile spaţii cu produse la preţ de nimic, care în ultimul an au început să se răsfire unul câte unul în toate cartierele din oraş au devenit cele mai populate magazine. Şi nu doar pentru lumea săracă. Multe persoane bine îmbrăcate trec pragul lor, din curiozitate sau pentru că sunt interesaţi mai mult de cantitate şi nu de calitate.
A trecut moda hainelor “la kilogram”, acum se poartă marfa “la bidon”: săpun lichid, detergent de vase, balsam de rufe, pe toate le găsiţi la bidon de până la 5 litri. Cu o sută de mii poţi să ieşi cocoşat dintr-un astfel de magazin. Oferta este vastă. De la cosmetice, seturi de vase şi pahare, la jucării, şosete, radiouri şi lămpi. Şlapi. Adidaşi şi ştrampi. Nimic nu lipseşte. Mărimi, culori, miros, plastic pe gustul fiecăruia. Jucării. O gamă largă pentru toţi copii: păpuşi care umblă, maşini viu colorate, pistoale, mingi: mingi mari de fotbal, mingi mici de tenis, şi mai mici, de ping-pong. Dacă vrei mingi, aici e locul. Sau, ceva interesant, căni cu muzică. Când o ridici, cântă drăguţ, dar până se termină bateria şi-atât. Să nu uităm de tigăi. Sau de şosete, lenjerie intimă, papuci… O, Doamne! Nu ştiu pe ce să pun mai repede mâna să prind şi eu ceva pe numărul meu.
Realitatea este una. Lumea se înghesuie la rând la primele ore ale dimineţii, în faţa magazinului încă nedeschis, pentru că nu are bani pentru mai mult sau consideră că aşa fac economii.

Pe gratis aveţi?

Cei mai fideli afacerişti ai oraşului nu au întârziat să apară şi ei pe piaţă. Le cumpără din aceste magazine şi le vând mai scump. Afacerea este sigură, venitul asigurat. Nu cred că există vreunul dintre voi să fi scăpat de oferta lor de 80.000 lei la o trusă de manichiură sau suta de mii la un parfum “de firmă”. Cu adaos mult peste 100%.
În cel mai scurt timp, clienţii devin suspicioşi în ceea ce priveşte calitatea produselor. Merită să cumpăr unul ieftin, de unică folosinţă, sau cumpăr ceva mai scump, dar care mă ţine mult şi bine? “Decât să cumpăr aşa marfă, mai bine cumpăr de la second-hand, unde cel puţin ştiu că sunt mai rezistente”, este o părere. Produse variate dar cu termen mic de garanţie. Unele stau defecte pe raft, altele se descompun în momentul în care le iei în mână să le studiezi sau, puţin mai târziu, când le bagi în coş. Şi totuşi, un radio la doar o sută de mii sau un triplu-ştecher la patru zeci de mii unde mai găseşti? Pe asta mizează patronii magazinelor de acest gen. Puterea scăzută a banului, naivitate, dorinţa de a avea de toate la preţuri mici, speranţa că iarna asta nu vom mai muri de frig pentru că ne îmbrăcăm din cap până-n picioare cu bani puţini şi poate ne mai rămâne şi de un set de cuţite. Este genul de comerţ în care sărăcia este exploatată în cel mai firesc mod posibil. Faliment? Niciodată.
Amalia VASILESCU