Psihoza politică

Trăim vremuri tare ciudate, paradoxale, absurde şi foarte puţin conforme cu dorinţele noastre, ale alegătorilor cei mulţi şi proşti care am crezut în schimbare şi am visat la o clasă politică profesionistă, capabilă să facă faţă provocărilor europene şi standardelor lumii civilizate. Nu neapărat că acestea ar reprezenta idealul nostru sau că reprezintă acel absolut de atins şi de către politicienii de pe la noi.
În schimb, e drept doar după două luni de mandat, asistăm la o circotecă perpetuă.
Preşedintele României intră în conflict cu o minoritate, e drept, a partidului, dar care reprezintă valul tânăr şi dinamic al democraţilor. Cozmin Guşă, un artizan al scandalurilor intra-partide, presupune că Traian Băsescu este şantajabil, fără nici o dovadă, dar apărat de imunitatea declaraţiilor politice. În acest timp, deputatul nostru PD, Lavinia Şandru, îi plăteşte poliţa controversatului Radu Berceanu pentru că a numit-o, la plecarea ei la Internaţionala Socialistă, mameluc. Public, pedista noastră îi sugerează lui Berceanu că acesta ar fi intervenit pe lângă societatea civilă şi aşa a fost exclus din listele întocmite de Coaliţia pentru un Parlament Curat.
În acest timp, scandalul scrisorii semnate de 17 lideri ai PD, inclusiv de preşedintele de Mureş, Dinu Socotar, scrisoarea de susţinere a imberbului în ale politicii Cozmin Guşă, trece în planul doi – se mai agită doar deputatul Monica Iacob Ridzi, de la Hunedoara, sau primarul de Alba Iulia, Mircea Hava. Oricum, în oricâte emisiunie radio-TV sau interviuri în presa scrisă ar apărea, fostul apropiat al ex-premierului Năstase, iar apoi al preşedintelui Băsescu, Cozmin Guşă, nu ne va convinge că nu visa preşedinţia PD. Că, vorba unui coleg, doar nu era ziua lui şi câţiva colegi s-or fi gândit să-i facă cadou susţinerea la şefia partidului.
În tabăra liberală, în schimb, este momentan linişte, după impunerea echipei Tăriceanu la şefia PNL şi anihilarea pe moment a “radicalului şi recalcitrantului” Valeriu Stoica. Linişte care dă, însă, o impresie de mare liniştită înaintea furtunii.
Bineînţeles, lucrurile nu puteau să nu se precipite şi în rândurile pesediştilor, aceşti pseudo social-democraţi ai României. După o perioadă în care au făcut valuri, inclusiv reformiste, Ioan Rus, Vasile Dâncu, Miron Mitrea, Marian Oprişan, Dan Ioan Popescu şi alţi strategi din tabăra reformatoare a PSD s-au cuminţit brusc la fluturarea de către potenţial mazilitul Ion Iliescu a unor dosare nu tocmai plăcute ochilor lor, dar deliciu pentru procurori. Cu toate intenţiile lor de schimbare, pesediştii plătesc tribut pentru afacerile veroase pe care le-au girat şi care nu i-au scăpat ex-preşedintelui “sărac şi cinstit”.
Nici în judeţ, lucrurile nu puteau să scape de absurd, psihoză şi paradoxal. Astfel, lucrurile la nivelul instituţiilor – mai ales descentralizate – pluteşte într-o continuă şi stresantă incertitudine. Directorii sunt astăzi înlocuiţi, mâine repuşi în funcţie, poimâine din nou destituiţi. Soluţiile propuse de partenerii de coaliţie – cu excepţia, am spune, a UDMR, care momentan sunt singurii care ne-au convins că valorizează competenţa şi profesionalismul şi nu apartenenţa la partid a directorilor propuşi – dau măsura înfometării celor care s-au aciuat prin partide. Nu mai e vorba de concursuri, de examene, ci de o răzbunare ieftină pentru unele, multe închipuite, suferinţe îndurate în regimul trecut.
Retoric – pentru că nu mai aştept răspunsuri de la puternicii zilei, care, cel puţin în ce mă priveşte, şi-au dat măsura nonvalorii – îi întreb dacă s-au gândit măcar să-i chestioneze pe cei ameninţaţi de sabia lui Damocles (e drept, ţinută de nişte amatori, saltimbanci politici) cum le-a fost directoratul sub guvernarea PSD? Le-a fost uşor, nu au fost ameninţaţi cu schimbarea şi nu cumva au rămas în funcţie din considerente strict de competenţă? S-au gândit vreodată? Mă îndoiesc…
În această criză a valorilor politice, într-o meschinărie de nedescris în care se cufundă viaţa politică, aş vrea să le reamintesc “marilor”, ghilimelele sunt pur peiorative, jucători de astăzi că au fost aleşi de noi cei mulţi şi proşti pentru a munci şi a duce ţara dincolo de pragul de sărăcie, incultură, prostie, principii partinice promovate de PSD.
Nu am vrut nici pâine, nici circ, am vrut oameni pregătiţi să guverneze. Nu nişte jongleri ieftini, cu foamea-n gât…
de Ligia VORO